ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2441/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2441/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
486
(CM) din 23 septembrie 2003,
Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ
Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Recea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale
apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la
alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune
în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea
celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume
propriu și nu în numele membrilor săi.
Se reține că, reclamantul nu are
calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii
care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost
respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., care invocă
greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea
instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și
aprecierea greșită a probelor.
Susține recurentul că, din
precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că
acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus
la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este
prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Recursul este întemeiat.
Raportat la actele depuse la dosar
și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin
hotărârea recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale
active a sindicatului.
În prezenta cauză, titulari ai
drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca
pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul
științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare
neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu H.G.
nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997
privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să
plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.
Art. 28 din Legea nr. 54/2003 acordă
însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor
membrilor săi.
Textul dispune „Organizațiile
sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii,
statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele
individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu
ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de
jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători
proprii sau aleși.
În exercitarea atribuțiilor
prevăzute în alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde
orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în
numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor
în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația
sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.
Se constată că, prin lege, se
recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea
drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se
precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul
colectiv de muncă.
Într-adevăr, reprezentantul trebuie
să-și arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura
reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant,
este presupus că lucrează în nume propriu.
În speță însă, sindicatul și-a
arătat calitatea de reprezentant legal al salariaților, întrucât cererea de
chemare în judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în
cererea aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele
membrilor de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că
membrii de sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt
menționați în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului.
Prin urmare, constatându-se că
motivele invocate în declarația de recurs sunt întemeiate, se va admite
recursul declarat de sindicat.
Cauza va fi trimisă spre rejudecare
aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa
calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii
de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea și nu a avut în vedere că,
deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți,
pentru că prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză se
stabilește existența sau inexistența drepturilor acestora.
Persoanele în numele cărora
sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării
procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este
stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.
În cauză însă, din tabelul aflat la
dosar, semnat de 28 membri de sindicat, rezultă că aceștia nu s-au opus la
judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se stabilească modul
în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de
sindicat din cei nominalizați.
De aceea, pentru stabilirea
împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele
contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și
indemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata
dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții
variabile a salariului pentru fiecare salariat.
De asemenea, vor fi administrate și
alte probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente
pentru stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca
expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza
de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,
începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat înscris în tabelul
depus la dosar. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul,
expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile având în
vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește
sub două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecărui membru de
sindicat în numele căruia s-a formulat acțiunea.
Pentru motivele arătate, conform art.
312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința
atacată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat
hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr.
486
/CM din 23 septembrie 2003 a
Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare
aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.