ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2452/2004

Ședința

publică de la 25 martie

2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 495 (CM) din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea

formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în

contradictoriu cu Școala Băbana și Primăria comunei Băbana.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003,

organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea

atribuțiilor prevăzute la alin. (1) au, conform art. 28 alin.

(

2) din lege, dreptul de a formula

acțiune în justiție în numele acestora,

fără

a fi nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, dar, în

speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume propriu și nu în numele

membrilor săi.

Se reține că,

reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din

cuprinsul acțiunii care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale

nu au fost respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul Învățământ Preuniversitar

Argeșean M., care invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr.

54/2003, omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor

administrate în cauză și aprecierea greșită a probelor.

Susține

recurentul că, din precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de

sindicat, rezultă că acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat

înscriși în tabelul depus la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la

formularea acțiunii este prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este

întemeiat.

Raportat la

actele depuse la dosar și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr.

54/2003, greșit prin hotărârea recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa

calității procesuale active a sindicatului.

În prezenta

cauză, titulari ai drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin

acțiune se cere ca pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit,

sporul pentru titlul științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru

suprasolicitare neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în

conformitate cu H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar,

Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și contractul

colectiv de muncă, și să plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu

data de 1 mai 2002.

Art. 28 din

Legea nr. 54/2003 acordă însă sindicatului calitate procesuală activă pentru

apărarea drepturilor membrilor săi.

Textul dispune

“Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de

muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind

raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor

judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale

statului, prin apărători proprii sau aleși.

În exercitarea

atribuțiilor prevăzute de alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a

întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în

justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din

partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de

organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că,

prin lege, se recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru

apărarea drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece, în

acțiune se precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și

contractul colectiv de muncă.

Într-adevăr,

reprezentantul trebuie să-și arate calitatea în cererea pe care o face,

indiferent de natura reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată

calitatea de reprezentant, este presupus că lucrează în nume propriu.

În speță însă,

sindicatul și-a arătat calitatea de reprezentant legal al salariaților,

întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea

nr. 54/2003, iar în cererea aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a

formulat în numele membrilor de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale

și se arată că membrii de sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în

judecată sunt menționați în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul

tribunalului.

Prin urmare,

constatându-se că motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite

recursul.

Cauza va fi

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând

acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, nu a stabilit starea de

fapt, raportat la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și

nu a avut în vedere că, deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau

în proces ca reclamanți, pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță

în cauză se stabilește existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în

numele cărora sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și

continuării procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr.

54/2003 este stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la

judecată.

În cauză însă,

din tabelul aflat la dosar, semnat de 17 membri de sindicat, rezultă că aceștia

nu s-au opus la judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se

stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite

fiecărui membru de sindicat, din cei nominalizați.

De aceea, pentru

stabilirea împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar

actele contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și

îndemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata

dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții

variabile a salariului, pentru fiecare salariat.

De asemenea, vor fi administrate și alte probe, apreciate de instanța de

trimitere ca pertinente și concludente pentru stabilirea situației de fapt,

eventual o expertiză contabilă, urmând ca expertul să verifice actele care

atestă plățile făcute și să stabilească baza de calcul la care s-au aplicat

sporurile, adaosurile și indemnizațiile, începând cu data de 1 mai 2002, pentru

fiecare salariat înscris în tabelul depus la dosar. În ipoteza aplicării

procentelor la aceeași bază de calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile,

adaosurile și indemnizațiile, având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997

noțiunea de salariu de bază se regăsește sub două forme și să stabilească

eventualele daune produse fiecărui membru de sindicat în numele căruia s-a

formulat acțiunea.

Pentru justa

soluționare a cauzei, instanța de trimitere se va pronunța și asupra mijloacelor

de apărare invocate de Primăria Comunei Băbana.

Pentru motivele

arătate, conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va

fi casată sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței

care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Sindicatul

Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr. 495/CM din

23 septembrie 2004 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza

spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.