ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 504 (CM)

din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de

Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Văleni,

Vrănești, Călinești și Primăria comunei Călinești.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la

alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune

în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are

calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii

care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost

respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., care invocă

greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea

instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și

aprecierea greșită a probelor.

Susține recurentul că, din

precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că

acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus

la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este

prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar

și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin

hotărârea recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale

active a sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai

drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca

pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul

științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare

neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu H.G.

nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997

privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să

plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 acordă

însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor

membrilor săi.

Textul dispune „Organizațiile

sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii,

statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor

prevăzute în alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde

orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în

numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor

în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația

sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin lege, se

recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea

drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se

precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul

colectiv de muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie

să-și arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura

reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant,

este presupus că lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat

calitatea de reprezentant legal al salariaților, întrucât cererea de chemare în

judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea

aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor

de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de

sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați

în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la din dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se că

motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa

calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii

de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nu a avut în vedere că,

deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți,

pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește

existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora

sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării

procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este

stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la

dosar, semnat de 9 din cei 39 membri de sindicat nominalizați, rezultă că semnatarii

și-au dat acordul pentru formularea acțiunii, dar pentru soluționarea cererii

era esențial să se stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor

salariale plătite acestora și dacă membrii de sindicat care nu au semnat

tabelul se opun la judecată.

De aceea, pentru stabilirea

împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâta să depună la dosar actele

contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și

indemnizațiilor, pentru că, numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata

dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997, la calcularea părții

variabile a salariului, pentru membrii de sindicat care nu s-au opus la

judecată.

De asemenea, vor fi administrate și

alte probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente

pentru stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare membru de sindicat, parte în

proces. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul, expertul ar

urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile având în vedere

faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește sub

două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecăruia.

Pentru toate aceste considerente,

conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată

sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a

pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Sindicatul

Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr. 504/CM din

23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.