ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2265/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2018 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Regia de Administrare a Domeniului Public și Privat al Județului Argeș RA, Spitalul de Pediatrie Pitești și Spitalul Județean de Urgență Pitești, obligarea Regiei de Administrare a Domeniului Public și Privat al Județului Argeș RA la plata sumei de 148.672 RON, din care: 3.686 RON plăți nelegale + 542 RON accesorii aferente, reprezentând tarif transport decontat nelegal către RADPP Argeș prin includerea în tarifele aplicabile în anul 2015 a unor elemente de cheltuială directă neprevăzute de legislația în vigoare, precum cote procentuale de 2%, reprezentând alte cheltuieli cu munca vie; 57.139 RON plăți nelegale +8.562 RON accesorii aferente, reprezentând tarif servicii decontate nelegal către RADPP Argeș pentru Spitalul de Pediatrie Pitești și 68.393 RON plăți nelegale + 10.350 RON accesorii aferente reprezentând tarif servicii decontate nelegal pentru Spitalul de Județean de Urgență Pitești, reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-a produs Județului Argeș, prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate la art. 6. pct. 6.3 lit. b) din contractele de servicii nr. x/2015 și nr. y/2015.

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș Prin sentința nr. 107/06.03.2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta Regia de Administrare a Domeniului Public și Privat al județului Argeș la plata sumei de 148.672 RON plăți nelegale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin decizia nr. 4520/19.11.2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtei pârâta Regia de Administrare a Domeniului Public și Privat al județului Argeș împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 486 C. proc. civ. pârâta Regia de Administrare a Domeniului Public și Privat al Județului Argeș RA, învederând următoarele: Recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 148.672 RON, din care 129.218 RON reprezintă plăți nelegale și 19454 RON majorări de întârziere și a precizat că urmează se depună, prin memoriu separat, motivele de recurs. A mai arătat recurenta-pârâtă că este o entitate juridică de drept public și de interes județean ce funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Argeș, luând ființă prin HCJ nr. 175/20.09.2010 și funcționând pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, potrivit legilor în vigoare și a regulamentului propriu de organizare și funcționare, având în administrare bunuri din domeniul public și privat al județului Argeș. În anul 2012, în baza HCJ nr. 184/08.10.2010, prin procesul-verbal nr. x/21.12.2012-y/27.12.2012 încheiat între Consiliul Județean Argeș și RADPP Argeș RA, au fost primite în administrare mai multe imobile (terenuri și construcții) în care își desfășoară activitatea Spitalul Județean de Urgență Pitești și Spitalul de Pediatrie Pitești, toată activitatea de mentenanță a acestor bunuri fiind preluată de către RADPP Argeș RA, pe bază de tarife aprobate anual, prin hotărâri ale Consiliului Județean Argeș. În perioada 04.05.-29.06.2016, urmare a efectuării auditului financiar asupra conturilor anuale ale unității administrativ teritoriale, s-au întocmit procesul-verbal de constatare nr. x/29.05.2015 și raportul de audit financiar nr. x/29.06.2016, documente asupra cărora UAT Județul Argeș a formulat obiecțiuni și prin care s-a constatat că suma de 148.672 RON a fost plătită în mod nelegal către RADPP Argeș RA. Curtea de Conturi a respins contestația formulată de UAT Argeș prin decizia nr. 32/28.06.2016, soluție menținută prin sentința civilă nr. 290/03.03.2017 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/2016 și de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 792/26.06.2017. În același timp, în perioada 03.11.2017-29.11.2017, Curtea de Conturi a efectuat un control la RADPP RA Argeș aferent perioadei 01.01.2014-31.12.2016, fiind întocmit raportul de control nr. x/29.11.2017, care nu a constatat deficiențe în activitatea financiară. Întrucât cele două controale efectuate de către Curtea de Conturi la UAT Argeș și RADPP s-au suprapus în privința anului fiscal 2015, ar fi trebuit ca cele constatate să fie identice, însă nu s-a întâmplat astfel, existând constatări diferite cu privire la aceleași aspecte, respectiv atât prejudiciul cât și culpa au fost reținute în sarcina structurilor UAT Argeș, iar nu la nivelul RADPP RA Argeș. Față de cele arătate (reținute și de către instanța de fond), nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale a RADPP RA Argeș, toate obligațiile asumate de către aceasta fiind îndeplinite. Pe de altă parte, reclamanta nu a stabilit prejudiciul, ci s-a limitat la a prelua ca atare suma estimată de organul de control. În raport de art. 1117 raportat la art. 14 C. civ., recurenta-pârâtă este un terț de bună credință în relația contractuală pe care a avut-o cu reclamantul, neexistând nicio probă în sens contrar, situație față de care, dacă se va constata existența unui prejudiciu, în temeiul art. 1362 C. civ., plata nu trebuie să cuprindă și accesoriile adiacente. Se pretinde că pârâta nu a nerespectat dispozițiile art. 6 pct. 6.3 lit. b) din contractele nr. x/1256/605/2015 și nr. 2843/5660/606/2015, potrivit cărora prestatorul (Regia) se obliga să despăgubească beneficiarul pentru sumele imputate de Curtea de Conturi în urma controalelor efectuate în perioada derulării acestor contracte, însă această obligație privește sume imputate beneficiarului prin neîndeplinirea corespunzătoare, de către prestator, a obligațiilor asumate prin prestarea serviciilor ce fac obiectul acestor contracte. Prin decizia Curții de Conturi se impută reclamantului (iar nu Regiei) suma de 148.672 RON, nu dintr-o neîndeplinire parțială sau totală a obligațiilor asumate de către Regie, ci dintr-un fapt care-i poate fi imputat pârâtei, respectiv acceptarea de către reclamant la plată, a unor servicii pe care auditorul le-a considerat lucrări de intervenție și pentru plata cărora au fost aplicate tarife ce nu ar fi respectat H.G. nr. 28/2008, astfel încât nu poate fi cerută Regiei o sumă care nu rezultă din îndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale. Eroarea constă în faptul că se consideră drept lucrări de intervenții unele servicii prestate de pârâtă, confundându-se rapoartele de activitate privind serviciile de mentenanță prestate, ori serviciile de transport și de asigurare deservent conducător auto, cu veritabile situații de lucrări ce ar fi trebuit să derive din contracte de execuție de lucrări de intervenție, pentru care nu se aplică tarifele pentru contracte de servicii. În continuare, recurenta-pârâtă a explicitat, pe larg, ce înseamnă lucrări de intervenții, prestarea unor servicii de mentenanță, lucrări de reparații sau renovări, etc. și a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, iar în cazul în care se va aprecia incidentă răspunderea civilă delictuală, trebuie reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului, nu s-a încălcat vreun drept subiectiv și nu există faptă ilicită, recurenta realizând plățile pentru serviciile prestate conform legii.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 22.07.2020, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 04.11.2020.

Apărările formulate în cauză La data de 10.03.2020 (data vizei de înregistrare), intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor deduse judecății în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv neexecutarea obligației asumate prin contract, existența culpei debitorului (ce rezultă din neexecutarea obligației), existența prejudiciului (dovedit și stabilit în cauză), existența raportului de cauzalitate (neexecutarea obligației prevăzută la art. 6 pct. 6.3 lit. b) din contractele de servicii încheiate între părți este consecința ce conduce la prejudiciul cauzat bugetului Județului Argeș). Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurenta-pârâtă expune un istoric de fapt al cauzei, fără a indica, în concret, în ce modalitate instanța de apel a pronunțat o hotărâre neconformă legii. Memoriul de recurs reproduce, într-o manieră identică, motivele de apel, cu ample referiri la situația de fapt pe care instanța devolutivă deja a analizat-o și care nu mai poate face obiect de analiză în calea extraordinară de atac. Dealtfel chiar recurenta a apreciat că memoriul depus la dosar reprezintă doar un istoric al cauzei, precizând că va depune, printr-un memoriu separat, motivele de recurs, lucru pe care însă nu l-a realizat. Argumentele privind modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra condițiilor răspunderii civile contractuale sunt identice cu cele din calea respectivă de atac, reiterarea acestora în recurs nefiind permisă, câtă vreme nu aduc un element de noutate care să atragă incidența uneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ. Astfel, prin decizia recurată s-a reținut, în esență, că pârâta datorează reclamantei suma de 148.672 RON, plăți nelegale, constatate urmare a controlului Curții de Conturi și datorate conform clauzelor contractuale cuprinse la art. 6 pct. 6.3, potrivit cărora prestatorul (Regia) s-a obligat să despăgubească achizitorul (UAT Argeș) pentru sumele imputate de Curtea de Conturi în urma controalelor efectuate de aceasta din urmă. În contracte nu s-a prevăzut nicio procedură de urmat de către părți, pentru a se stabili cuantumul acestor despăgubiri ce urmau a fi suportate de prestator, nu s-a făcut nicio distincție în funcție de culpa uneia sau alteia dintre părți pentru suma imputată prin actele de control, nu s-au stabilit condițiile în care pârâta-Regie ar fi exonerată de plata acestor despăgubiri. Dimpotrivă, prin clauzele amintite, prestatorul s-a obligat să despăgubească achizitorul pentru sumele imputate de Curtea de Conturi, potrivit actelor de control încheiate de acestea, acceptând implicit să suporte integral consecințele constatărilor efectuate de această instituție, fără nicio distincție, singura condiție fiind aceea ca sumele imputate să privească raporturile derulate în temeiul contractelor. În aceste condiții, instanța de apel a reținut că apelanta-pârâtă nu se poate apăra invocând lipsa unei culpe în îndeplinirea obligațiilor contractuale, corelativ cu invocarea culpei organelor reclamantei, pentru acceptarea la plată a sumelor ce rezultă din situațiile de lucrări înaintate pentru decontare. Reclamanta a contestat în instanță decizia Curții de conturi, iar printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că cele constatate de auditorii publici sunt legale și temeinice. Pârâta nu poate opune reclamantei apărări privind eroarea auditorilor cu privire la caracterul serviciilor prestate și aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 28/2008, problema fiind analizată și tranșată, cu autoritate de lucru judecat, de instanța de contencios administrativ. Întrucât pârâta a susținut buna sa credință și împrejurarea că nu îi pot fi imputate accesoriile calculate la suma reprezentând plăți nelegale, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că situația constatată de Curtea de Conturi are la bază situațiile de lucrări și devizele întocmite eronat de pârâta-Regie, aceasta având obligația de a respecta, la rândul său, legislația în materie, iar, pe de altă parte că, potrivit art. 73 1 din Legea nr. 500/2002, recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele. Așadar, suma imputată, ce trebuie suportată de pârâtă, potrivit obligației contractuale asumată, cuprinde nu doar prejudiciul propriu-zis produs prin plata nelegală, ci și accesoriile calculate conform legii. Prin recursul formulat, pârâta face ample referiri la situația de fapt dedusă judecății, la modalitatea în care a fost contestată în contencios administrativ decizia Curții de Conturi prin care s-au constatat neregulile ce au condus la declanșarea prezentului litigiu și la aspecte legate de neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale asupra cărora instanța de apel deja a statuat, potrivit celor anterior arătate. Se constată că recurenta-pârâtă, pe de o parte, expune stări de fapt ce nu pot fi analizate de către instanța de recurs, iar pe de altă parte preia, în totalitate, apărări din etapa procesuală anterioară ce au primit dezlegări din partea instanței de apel, fără a indica, punctual, care sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, situație față de care chestiunile învederate nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Regia de Administrare a Domeniului Public și Privat al Județului Argeș RA împotriva deciziei nr. 4520 din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,