ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5838/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14.03.2017, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2017, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța și A., anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța din data de 25.04.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016 și repunerea pe rol a procedurii de control a averii persoanei cercetate A..

Prin sentința civilă nr. 123 din 15 mai 2017 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate și pe pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate arată că diferența semnificativă de 210.775 euro dintre veniturile realizate și cheltuielile realizate de intimat, pe perioada exercitării mandatului de senator, sumă pentru care a fost sesizată Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Constanța, este diferită de suma de 80.000 euro ce face obiectul cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult, în cuantumul diferenței semnificative este cuprins și imobilul situat în Municipiul Constanța în sumă de 50.000 euro.

În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție au existat numeroase situații în care persoane evaluate de ANI pentru avere nejustificată erau cercetate penal pentru diferite infracțiuni, iar instanțele de contencios administrativ au pronunțat hotărâri de confiscare a averii (decizia nr. 3223/20.10.2015 a ÎCCJ, decizia nr. 6175/2011 a ÎCCJ).

De altfel, în situația în care intimatul ar fi achitat, hotărârea dată în procesul penal nu ar avea nicio influență asupra confiscării administrative, întrucât dacă se reține că sumele respective nu provin din infracțiuni nu înseamnă în mod automat că ele reprezintă sume justificate în sensul Legii nr. 176/2010 și al Legii nr. 115/1996.

Cercetarea penală și cea administrativă nu se suprapun ci, dimpotrivă, se completează reciproc, mai ales din perspectiva recuperării prejudiciului.

Nici chiar în situația în care ar exista două hotărâri definitive defavorabile intimatului și s-ar pune problema executării silite, statul nu ar beneficia de un cumul al celor două prejudicii, întrucât pentru săvârșirea unei fapte persoana nu poate răspunde de două ori.

Examinând sentința prin prisma criticilor invocate, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost sesizată de ANI în vederea cercetării averii deținute de intimatul A. ca urare a identificării unei diferențe semnificative în cuantum de 210.775 euro, diferență ce rezultă din efectuarea mai multor operațiuni bancare, precum și din achiziționarea unui imobil în Municipiul Constanța.

Diferența semnificativă între veniturile realizate și cheltuielile efectuate este aferentă anilor 2009-2011.

Prin Ordonanța din data de 25.09.2015 Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea controlului până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996 suspendă același control și dispune sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Generală Anticorupție în vederea efectuării de cercetări penale cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către persoana cercetată - A., a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen., având în vedere omisiunea menționării în declarațiile de avere aferente anilor 2009-2010 a sumelor de bani deținute în conturile bancare deschise în B., Sucursala 156, Netaya, Israel.

A reținut Comisia de Cercetare a Averilor, că din suma de 210.775 euro care face obiectul cercetării, în procedura prevăzută de Legea nr. 176/2010, suma de 80.000 euro, reprezentând pretinse onorarii plătite de C. face obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar faptele pentru care intimatul este trimis în judecată în respectivul dosar coincid cu cele care sunt supuse verificării Comisiei, fiind evident că hotărârea ce se va pronunța va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în prezenta cauză.

În ceea ce privește suma de 80.834 euro reprezentând transferuri în conturile persoanei cercetate deschise la B., s-a apreciat că este necesară sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Generală Anticorupție, având în vedere că aceste sume nu au fost menționate în declarațiile de avere aferente anilor 2009-2010.

Împotriva Ordonanței din data de 25.09.2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, reclamanta a formulat la data de 4.11.2016, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă, soluționată prin Ordonanța nr. 3 din 11 noiembrie 2016.

Soluția pronunțată de Curtea de apel este legală și va fi menținută de instanța de control judiciar pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 10

4

din Legea nr. 115/1996:

"(1) Comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:

a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;

b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;

c) suspendarea controlului și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.

(2) Ordonanța de clasare se comunică părților și parchetului de pe lângă curtea de apel în raza căreia funcționează comisia de cercetare sau, după caz, parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori organelor fiscale.

(3) Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluție contrară;

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanța penală."

Este adevărat că cele două modalități de confiscare a sumei din averea unei persoane - cea administrativă, urmare a derulării procedurii de evaluare efectuate de ANI, respectiv cea penală, urmare a săvârșirii unei infracțiuni, în principiu nu se exclud reciproc.

Însă, dispozițiile art. 10

4

din Legea nr. 115/1996 acordă în mod evident prioritate cercetării penale în legătură cu săvârșirea de către persoana evaluată a unor infracțiuni în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată și care rezultă din săvârșirea infracțiunii respective. În aceste condiții soluția instanței de fond, care a confirmat Ordonanța din data de 25.04.2016 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, este corectă.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 10

4

din Legea nr. 115/1996 controlul averilor se reia de către Comisia de Cercetare, dacă:

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetării, în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanța penală.

În cauza de față, suspendarea controlului a fost dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 10

4

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996 a fost suspendat controlul și sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Generală Anticorupție în vederea efectuării de cercetări penale cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către persoana cercetată a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2016 a fost identificată o diferență semnificativă în cuantum de 210.775 euro, fiind sesizată Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Constanța.

Recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate a reținut că diferența semnificativă în sumă de 210.775 euro rezultă din următoarele:

- Transfer efectuat în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 7.12.2009, în sumă de 43.528 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 23.04.2010, în sumă de 11.364 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 17.08.2010, în sumă de 25.942 euro;

- "Payment order" în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 13.09.2011, în sumă de 39.942 euro;

- Plată efectuată de către C., BVI în contul deschis la B., Sucursala 156 Netaya Israel la data de 6.12.2011, în sumă de 40.000 euro;

- Achiziție imobil situat în Municipiul Constanța în suprafață de 109,52 mp și o parcare în suprafață de 29 mp, în sumă totală de 50.000 euro, la data de 27.12.2010.

Pe de altă parte, pentru o parte din această sumă, anume 80.000 euro s-a dispus trimiterea în judecată a lui A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la mită, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și a art. 5 alin. (1) C. pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010.

Mai concret, prin Rechizitoriul din 31.03.2016 emis în dosarul nr. x/2014, s-a reținut că A. l-a ajutat pe fratele său D. pentru ca acesta, în calitatea sa de primar, să primească în cursul anului 2011 suma de 175.000 euro în schimbul demersurilor de sprijinire a unei firme de construcții în vederea câștigării licitației organizate de RAEDPP Constanța. Sumele au fost primite prin intermediul contului deschis la B. aparținând persoanei cercetate A., cont reținut de ANI și în raportul de evaluare a averii nr. x.

Este evident că suma pentru care A. este cercetat în dosarul penal se suprapune în parte cu suma reținută ca fiind "diferență semnificativă" în raportul de evaluare întocmit de ANI și astfel soluția ce urmează a se pronunța în dosarul penal are o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză.

De altfel, prin sentința nr. 398/28.06.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală l-a condamnat pe A. la 5.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, A. a fost achitat în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 și ale art. 7 din Legea nr. 78/2000 și a dispozițiilor art. 5 C. pen.

În aceste condiții, pentru o mai bună administrare a justiției se impune a se acorda prioritate rămânerii definitive a sentinței mai sus menționate, urmând ca ulterior, în raport de cele reținute cu autoritate de lucru judecat de instanța penală, să se reia controlul cu privire la sumele menționate ca fiind diferență semnificativă în raportul întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că soluția pronunțată de instanța penală nu are nicio influență asupra confiscării administrative și astfel nu trebuie să se suspende controlul în procedura de cercetare a averii intimatului, nu poate fi reținută întrucât ar face inoperante dispozițiile art. 10

4

lit. c) din Legea nr. 115/1996.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 123 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.