ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2020

Ședința publică din data de 26 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2020, Curtea de Apel Iași, secția Litigii de Muncă și Asigurări Social a admis cererea privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată de petenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. -moștenitor al defunctei P., în contradictoriu cu reclamanții intimați Q., R. și intimații pârâți Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Iași, expertul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului deciziei civile nr. 94/22.02.2008, așa cum a fost lămurit prin decizia civilă nr. 5/17.01.2017 și prin încheierea civilă din 19.03.2019 ale Curții de Apel Iași, în sensul că indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlu executoriu s-au aplicat asupra valorii de referință sectorială și au făcut parte din indemnizația brută de încadrare a petentului, inclusiv la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31.12.2009, indemnizație ce trebuia păstrată în plată și acordată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel Iași, recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. - moștenitor al defunctei P. au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 94/22.02.2008 a Curții de Apel Iași în sensul că:

- indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlu executoriu s-au aplicat asupra valorii de referință sectorială, făcând parte din indemnizația brută de încadrare a reclamanților, indemnizație ce trebuia păstrată în plată și acordată succesiv, în punerea în aplicare a legilor de salarizare;

- la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31.12.2009, indemnizația brută de încadrare a reclamanților trebuia stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială care trebuia să includă indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, indemnizație ce trebuia păstrată în continuare în plată, de către angajator, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., " în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 7/2019 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a decis că "majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009."

Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330 (4) C. proc. civ., curtea de apel a aplicat dezlegarea la cererile de lămurire formulate.

Astfel, s-a referit la faptul că instanța supremă a reținut în argumentarea soluției că opinia potrivit căreia (pct. 70) "majorarea salarială a avut un caracter temporar" nu poate fi împărtășită. A aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obținute prin hotărâri judecătorești definitive decât până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2008 este greșit și golește de conținut reglementările în materie de salarizare și indemnizare.

Totodată, au fost redate următoarele considerente din decizia nr. 7/2019 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție:

"71. Chiar dacă hotărârile judecătorești pronunțate pentru obținerea unor drepturi salariale au efecte doar între părțile care au luat parte la judecată, totuși se observă că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și, respectiv, 11% acordate magistraților și personalului asimilat, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI, criticând-o pentru următoarele motive:

Recurentul susține că deși prima instanță a reținut în motivare că "nu se pune în discuție lămurirea titlului din perspectiva unor alte normative ulterioare", pentru a admite cererea de lămurire ca fiind întemeiată a invocat Decizia nr. 7/2019 pronunțată în recursul în interesul legii de către înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, recurentul arată că instanța a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 94/2008, fără a analiza că, la momentul formulării acesteia, executarea era încheiată, ceea ce face imposibilă lămurirea dispozitivului unui titlu deja executat de bunăvoie de părți.

Pe de altă parte, susține recurentul că o asemenea lămurire nu poate fi raportată decât la pretențiile formulate în litigiul inițial, precum și la situația de fapt și de drept avută în vedere de instanță la momentul pronunțării soluției, fiind inadmisibilă o explicitare în sensul recunoașterii la acest moment a unor pretenții ulterioare și subsecvente.

Recurentul consideră că instanța a lămurit în mod greșit hotărârea judecătorească pronunțată în anul 2008, în raport de evenimente legislative ulterioare care nu au fost și nu puteau în mod obiectiv să fie analizate de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 32/2008; de asemenea, considerentele deciziei nr. 7/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, din data de 11 februarie 2019 produc efecte din momentul publicării în Monitorul Oficial și nu influențează situația părților din dosare care au fost deja soluționate și executate, existând încă posibilitatea să fie invocate pentru valorificarea unor eventuale pretenții pe calea unor cereri viitoare și distincte.

Astfel, Curtea de Apel lași nu putea reține argumentele din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2019 și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2015 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru a fundamenta în mod temeinic și legal soluția de admitere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 94/2008.

Recurentul subliniază că lămurirea unei hotărâri judecătorești este admisibilă atâta vreme cât aceasta nu a fost pusă în executare, însă cât timp hotărârea în discuție a fost executată conform termenelor legale, executarea s-a încheiat și partea interesată nu a contestat-o, cererea de lămurire nu mai întrunește condițiile de admisibilitate, pretențiile viitoare putând reprezenta cel mult obiectul unei alte cereri de chemare în judecată.

Mai arată recurentul că procedura de lămurire a dispozitivului este prevăzută de art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865, unde se menționează la alin. (3) că:

"încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței", iar pentru soluționarea acestei cereri nu se formează un dosar distinct, încheierea pronunțată făcând corp comun cu hotărârea lămurită.

Totodată, solicită instanței de recurs să rețină și prevederile art. 255 din C. proc. civ. de la 1865, conform cărora:

"Toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc încheieri:"

Încheierea pronunțată fiind practic o decizie a instanței adoptată în cursul judecății litigiului inițial, recurentul solicită instanței de control judiciar să înlăture susținerile primei instanțe cu privire la aplicabilitatea deciziilor pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii și în soluționarea unor chestiuni de drept, cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 94/2008 a Curții de Apel lași.

Mai susține recurentul și faptul că în mod neîntemeiat prima instanță a respins excepția lipsei de interes, întrucât sentința civilă nr. 94/2008 a mai fost lămurită în sensul solicitat prin prezenta cerere privind lămurirea aceleiași hotărâri, în sensul că indexările sunt induse în valoarea de referință sectorială, pe de o parte, iar pe de altă parte, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2/2017 din 15.02.2017.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 din C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea încheierii civile din data de 25 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerii cererii de lămurire ca atare.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție, pe care o găsește incidentă pentru următoarele considerente:

Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Totodată, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În speță, prin încheierea recurată s-a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului deciziei nr. 94 din 22 februarie 2008, irevocabilă, prin care Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de reclamanții A., S., C., D., E., F., G., H., I., J., P., K., Q., L., M., R. și N. împotriva sentinței civile nr. 2185 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, a modificat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin reprezentanți legali și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași să plătească reclamanților drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, până la încetarea discriminării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a menținut dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual-pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor București."

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

C. proc. civ., precum și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

În speță, încheierea recurată, pronunțată la data de 25 februarie 2020 de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale este o încheiere irevocabilă pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât aceasta nu era susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară a recursului, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

În condițiile în care hotărârea cu privire la care s-a formulat cererea soluționată prin încheierea atacată cu prezentul recurs are caracter irevocabil, același caracter îl și încheierea, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului de față.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2020.