ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3318/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 18.05.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. și intimații-reclamanți C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. și VV. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Iași,

- obligarea pârâtei la modificarea în parte a Deciziei nr. 35/03.02.2017 a Curții de Apel Iași prin care s-a dispus emiterea deciziilor de stabilire a drepturilor salariale individuale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași, respectiv art. 3 raportat la art. 1 din Decizia nr. 35/03.02.2017, și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, cu începere de la data de 9 aprilie 2015, majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015 cu începere de la 01.12.2015.

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si O.U.G. nr. 20/2016 respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi decizii de salarizare, potrivit pct. 1 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație si la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 400 din 6 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtă în ceea ce privește reclamantele A. și B. și, pe cale de consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de respectivele reclamante.

A admis acțiunea, astfel cum a fost completată de ceilalți reclamanți.

A anulat în parte Hotărârea nr. 5/14.03.2017 a Colegiului de conducere al pârâtei Curtea de Apel Iași.

A modificat în parte Decizia nr. 35/03.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Apel Iași și a obligat pârâta Curtea de Apel Iași la emiterea unei decizii de încadrare în sensul acordării față de reclamanți a indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015.

A obligat pârâta Curtea de Apel Iași la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale mai sus-menționată și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantele A. și B. și pârâta Curtea de Apel Iași au formulat recurs.

3.1. Recurentele-reclamante au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea excepției inadmisibilității, cu consecința admiterii acțiunii formulate.

Au apreciat că prima instanță în mod eronat a admis excepția inadmisibilității raportat la prevederile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea-cadru nr. 284/2010.

Astfel, procedura prevăzută de lege a fost îndeplinită, neavând relevanță că nu au semnat olograf lista celor care au formulat contestația administrativă adresată Colegiului de conducere al Curții de Apel Iași, în condițiile în care poziția exprimată de pârâtă este indivizibilă cu privire la situația tuturor reclamanților.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 5/14.03.2017, Curtea de Apel Iași a respins contestația formulată de întreg personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași împotriva Deciziei nr. 35/03.02.2017, fără a fi indicați în mod expres salariații care au semnat, respectiv nu au semnat contestația.

3.2. Pârâta Curtea de Apel Iași și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru toate capetele de cerere.

A susținut recurenta-pârâtă că Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale nu poate servi drept temei pentru admiterea unor pretenții formulate în temeiul altor prevederi legale decât cele analizate de instanța de contencios administrativ.

În aplicarea O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 34/2016, și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, stabilirea drepturilor salariale ale personalului auxiliar și conex urma să fie făcută la un maxim aflat în plată.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul Curții de Apel Iași este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează, iar recursul reclamantelor, corelativ, a devenit lipsit de interes.

4.1. Intimații-reclamanți și recurentele-reclamante, personal auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Iași, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Apel Iași la emiterea deciziilor de stabilire a drepturilor salariale individuale în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, cu începere de la data de 9 aprilie 2015, majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015 cu începere de la 01.12.2015, precum și la repararea prejudiciului creat, prin acordarea diferențelor dintre venitul calculat conform deciziilor care vor fi emise și venitul efectiv plătit, actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale aferente

4.2. În raport cu actele depuse la dosar și cu susținerile recurentei-pârât Curtea de Apel Iași, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 210/15.06.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Iași, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, și de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Prin Decizia nr. 349/29.11.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Iași, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, și de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Plata drepturilor salariale stabilite prin aceste decizii va fi efectuată conform O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției.

De asemenea, prin Decizia nr. 381/25.11.2019 a Președintelui Curții de Apel Iași, au fost stabilite drepturi salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași și instanțelor din circumscripție prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 și la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON în perioada 01.12.2015-31.12.2017, plata drepturilor salariale urmând a fi efectuată cu respectarea prevederilor legale incidente.

Deciziile menționate au fost depuse la dosar de recurenta-pârâtă .

4.3. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurenta-pârâtă a răspuns pretențiilor reclamanților și a procedat la emiterea deciziilor amintite anterior, prin care personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul Curții de Apel Iași i s-au acordat drepturi salariale chiar mai mari decât cele solicitat prin cererea dedusă judecății (prin luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale mai mari decât cele solicitate prin acțiune), Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

4.4. Referitor la recursul reclamantelor A. și B., Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Or, în cauză, în raport cu cele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că recurentele-reclamante nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, în cursul soluționării cauzei, prin deciziile emise de pârâta Curtea de Apel Iași, le-au fost recunoscute drepturile salariale astfel cum au solicitat prin acțiune alături de ceilalți reclamanți.

4.5. Față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei Curtea de Apel Iași, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților, ca rămasă fără obiect, iar recursul reclamantelor va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Curtea de Apel Iași împotriva sentinței nr. 400 din 6 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamanților SS., RR., R. și alții, ca rămasă fără obiect.

Menține restul dispozițiilor instanței de fond.

Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.