ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5253/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului 1485/C din 24.05.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Iași și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, ținând seama și de majorarea cu 10% din 01.12.2015 și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civile nr. 669 din 16 februarie 2018, a admis excepția prescripției în privința drepturilor salariale calculate pe perioada 9.04.2012 - 17.07.2914 și, în consecință a respins cererea principală ca prescrisă pentru această perioadă, a respins excepția prescripției ca neîntemeiată în privința drepturilor salariale calculate pe perioada ulterioară datei de 17.07.2914, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Suceava și, pe cale de consecință, a respins cererea conexă în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, în parte, a admis cererea conexă și a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției, prin ministru, să emită ordine de salarizare, pentru reclamantă, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească reclamantei diferența salarială rezultată în urma emiterii ordinului menționat mai sus, diferență calculată pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la scadența fiecărui venit lunar și până la data plății integrale, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâți Tribunalul Iași și Ministerul Justiției au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare, prin care a arătat că recursurile sunt întemeiate.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015-31.12.2017, de o indemnizație de încadrare brută lunară de, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON. Aceste valori de referință sectorială inclus valoarea de referință sectorială de 405 RON majorată cu 4% (de la data de 09.04.2015), respectiv cu 10% (de la data de 01.12.2015).

Prin urmare, reclamantei i s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015.

Având în vedere faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Tribunalul Iași și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 669 din 16 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.