ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2017

Decizia nr. 984/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/45/2008, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, J., K., prin L. Iași, și M., solicitând obligarea primilor trei pârâți la acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective și până la înlăturarea discriminării, precum și obligarea K. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile O.G. nr. 10/2007, ale O.U.G nr. 27/2006 și ale O.G nr. 137/2000. Prin sentința nr. 87 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. în contradictoriu cu pârâții J., Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, K. și M. Au fost obligați pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și J. să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective, până la înlăturarea discriminării.

A fost obligat pârâtul K. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești. Prin Decizia nr. 405 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursurile formulate de recurenții-pârâți N. și K. împotriva sentinței civile nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2017 pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/45/2017, contestatorii A., B., E., G. și C. au formulat contestație la titlu împotriva sentinței civile nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/45/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 405 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, solicitând lămurirea înțelesului întinderii și aplicării acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3 din 15 februarie 2017, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul O.; a respins excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimații J. și Curtea de Apel Iași; a admis contestația privind lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu și a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Iași, în sensul că,,încetarea discriminării”, până la care au fost acordate contestatorilor drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31 decembrie 2009. Împotriva sentinței nr. 3 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au formulat recurs pârâții O., reprezentat de L. Iași, Tribunalul Iași,Curtea de Apel Iași și J. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie 2017, sub nr. x/45/2017.

La termenul din 9 iunie 2017, văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 402 alin. (3) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, asupra căreia reține următoarele: Sentința civilă nr. 87 din 28 octombrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale , în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că : „(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G.

nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de Curțile de apel.

(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.” Art. 2 din același act normativ prevedea că : „(1) dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecat având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.” Dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de C. muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă”. Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc.

civ.; soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curților de apel în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ. Ulterior, dispozițiile legale sus redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției . Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale sus-menționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâții N. și K. împotriva sentinței civile nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată, în primă instanță,de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost soluționate tot de Curtea de Apel Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 405 din 21 aprilie 2009. Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G.

nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel. Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competența de soluționare a recursurilor declarate recurenții O., reprezentat de L. Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și J. împotriva sentinței nr. 3 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursurilor declarate recurenții O. reprezentat de L. Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și J. împotriva sentinței nr. 3 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.