ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2017

Decizia nr. 984/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2008

pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, sub nr. x/45/2008, reclamanții A., B., C.,

D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pe pârâții:

Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, J., K., prin L. Iași,

și M., solicitând obligarea primilor trei pârâți la acordarea

creșterilor salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007

față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1

aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11%

începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna

septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație

la data plății efective și până la înlăturarea

discriminării, precum și obligarea K. să aloce fondurile

necesare plății drepturilor bănești.

În drept, reclamanții au invocat

dispozițiile O.G. nr. 10/2007, ale O.U.G nr. 27/2006 și ale O.G nr. 137/2000.

Prin sentința nr. 87 din 28 octombrie

2008, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de

reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. în contradictoriu cu

pârâții J., Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, K. și M.

Au fost obligați pârâții

Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și J. să

plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale

determinate ca urmare a creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01

ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând

cu 01 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11

% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna

septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație

la data plății efective, până la înlăturarea

discriminării.

A fost obligat pârâtul K. să

aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.

Prin Decizia nr. 405 din 21 aprilie

2009, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins recursurile formulate de recurenții-pârâți

N. și K. împotriva sentinței civile nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Iași.

Prin cererea înregistrată la data

de 19 ianuarie 2017 pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/45/2017, contestatorii A.,

B., E., G. și C. au formulat contestație la titlu împotriva

sentinței civile nr. 87 din 28 octombrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/45/2008, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 405 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel

Iași, solicitând lămurirea înțelesului întinderii și

aplicării acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3 din 15 februarie

2017, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins excepția tardivității

formulării contestației, invocată de intimatul O.; a respins

excepția inadmisibilității contestației, invocată de

intimații J. și Curtea de Apel Iași; a admis contestația privind

lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului

executoriu și a lămurit înțelesul și întinderea

dispozitivului sentinței nr. 87 din 28 octombrie 2008,

pronunțată de Curtea de Iași, în sensul că,,încetarea

discriminării”, până la care au fost acordate contestatorilor

drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor

salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31 decembrie 2009.

Împotriva sentinței nr. 3 din 15

februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, au formulat recurs pârâții O.,

reprezentat de L. Iași, Tribunalul Iași,Curtea de Apel Iași

și J.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie

2017, sub nr. x/45/2017.

La termenul din 9 iunie 2017,

văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele

ale art. 402 alin. (3) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104/20 ianuarie

2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a

invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea

recursurilor, asupra căreia reține următoarele:

Sentința civilă

nr. 87 din 28

octombrie 2008

a fost pronunțată în

primă instanță de Curtea de Apel

Iași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale

, în

condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea

de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul

justiției.

Dispozițiile art. 1 din

O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că : „(1)

cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale,

formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor

categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările

și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum

și din cadrul altor unități din sistemul justiției,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările

ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de Curțile

de apel.

(2)

Recursul împotriva hotărârilor pronunțate

în primă instanță de Curțile de apel se judecă de

Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Art. 2

din același act normativ prevedea că :

„(1)

dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în

curs de judecat având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea

unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției,

începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1)

aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată

spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este

supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin.

(1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la

Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este

supusă niciunei căi de atac.”

Dispozițiile art. 1

și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o

competență specială derogatorie de la jurisdicția

reglementată de C. muncii, au făcut obiectul excepției de

neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M.

Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea

acestora.

Astfel, Curtea

Constituțională a statuat că „stabilirea în competența

instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă

instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență

și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile

în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu

funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor

și litigiilor de muncă”.

Urmare deciziei Curții

Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de

muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art.

2 lit. c) C. proc. civ.; soluționarea căii de atac a recursului în

aceste litigii a revenit curților de apel în condițiile reglementate de

art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale sus

redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009

pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind

stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în

sistemul justiției

.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei

Curții Constituționale sus-menționate și abrogării

dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâții N. și K. împotriva sentinței civile nr. 87 din 28

octombrie 2008, pronunțată, în primă instanță,de

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, au fost soluționate tot de Curtea de Apel Curtea

de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale,

prin Decizia nr.

405 din 21 aprilie

2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea

dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la

competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art.

2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în

conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012),

competența de soluționare în primă instanță a

conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3

C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate

în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența

curților de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind

înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Față de considerentele

arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în

temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865,

urmează a declina competența de soluționare a recursurilor

declarate

recurenții

O., reprezentat de L. Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași

și

J.

împotriva

sentinței nr. 3 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a recursurilor declarate

recurenții O. reprezentat

de L. Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și

J.

împotriva

sentinței nr. 3 din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în favoarea Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.