ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1245/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea principală înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la data de 08.03.2016 sub nr. de dosar de mai sus, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la:

- includerea în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creșterile salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fosta achitate prin eșalonare pentru perioada cuprinsă între data de prima dată prin eșalonare 02.11.2010 și până la data plății efective a sumelor datorate de pârâți, februarie 2016 în baza titlurilor executorii Decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, irevocabilă și până la zi;

- achitarea diferențelor salariale după includerea creșterilor salariale de 18% în îndemnizația de încadrare brută lunară prin scăderea sumelor achitate prin tranșele începând cu data de 02.11.2010 și până la zi;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de apel Iași să aloce fondurile necesare reprezentând drepturile salariale;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței prin includerea creșterile salariale de 18% în indemnizația de încadrare brută lunară.

Prin sentința civilă nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Justiției.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, ambii cu sediul în Iași, Ministerul Justiției, cu sediul în București.".

Împotriva sentinței civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., arătând că respingând acțiunea ca inadmisibilă, Curtea de Apel București a reținut că nu au fost respectate dispozițiile speciale prevăzute de art. 7 Cap. VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, în sensul că nu a fost parcursă procedura prealabilă.

Mai arată recurentul că față de reținerile instanței de fond, Înalta Curte de Casației și Justiție a pronunțat decizia nr. 9 din 29.05.2017, în dosarul nr. x/2017, într-un recurs în interesul legii.

Prin întâmpinările formulate intimații-pârâți Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamantul a solicitat:

- includerea în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creșterile salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fosta achitate prin eșalonare pentru perioada cuprinsă între data de prima dată prin eșalonare 02.11.2010 și până la data plății efective a sumelor datorate de pârâți, februarie 2016 în baza titlurilor executorii Decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, irevocabilă și până la zi;

- achitarea diferențelor salariale după includerea creșterilor salariale de 18% în îndemnizația de încadrare brută lunară prin scăderea sumelor achitate prin tranșele începând cu data de 02.11.2010 și până la zi;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de apel Iași să aloce fondurile necesare reprezentând drepturile salariale;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței prin includerea creșterile salariale de 18% în indemnizația de încadrare brută lunară.

Prin sentința civilă nr. 1452/20.04.2017, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ate Curțiilor de Apel . . . . . . . . . . Contestațiile se soluționează m termen de cel mult 30 de zile. (2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a... Curții de Apel București...".

În speță, având în vedere pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, rezultă cu puterea evidenței că începând cu 2.11.2010, nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind procedura prealabilă obligatorie pentru anularea ordinelor de încadrare, nefiind respectat termenul de 15 zile de la comunicarea fiecărui ordin de încadrare, în ce privește formularea contestației adresate ordonatorului de credite, conform alin. (1), și nici termenul de 30 zile, instituit de alin. (4) art. 7 din Legea nr. 554/2004, în care se poate formula acțiune în fața instanței.

Aceste prevederi legale reprezintă o aplicație particulară a normei generale din materia contenciosului administrativ - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie obligația parcurgerii unei proceduri prealabile înainte de sesizarea instanței exclusiv competente. Procedura administrativă prealabilă reprezintă, de altfel, o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, în sensul dispozițiilor art. 193 C. proc. civ., iar neîndeplinirea acesteia atrage respingerea cererii.

Așadar, în mod corect a concluzionat instanța de fond că reclamantul A. nu a formulat și adresat o astfel de contestație ordonatorului principal de credite, în concret Ministerului Justiției, ci s-a adresat direct instanței de judecată pentru obligarea tuturor ordonatorilor de credite, principal, secundar și terțiar, la modificarea indemnizației sale de încadrare brute lunare cu luarea în considerare a majorării salariale de 18% recunoscută irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.

Or, prin raportare la prevederile legale anterior citate și la pretențiile deduse judecății de către reclamant, Înalta Curte, împărtășind raționamentul instanței de fond, constată că reclamantul nu a înțeles să conteste acte administrative, nici propriu-zise, ce ar fi putut eventual consta în actele administrative emise de ordonatorul de credite prin care i s-au stabilit drepturile salariale, nici un act administrativ asimilat ce ar fi putut fi reprezentat de refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde unei cereri adresate de reclamant prin care s-ar fi solicitat emiterea unor noi ordine de salarizare în condițiile expuse în cererea de chemare în judecată.

Reținând că reclamantul a antamat decizia nr. 9 din 29.05.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța de control judiciar arată că decizia anterior enunțată privește exclusiv acțiunile ce țin de jurisdicția muncii, nu și pe cele de contencios administrativ, în cazul acestora instanța fiind obligată să verifice parcurgerea procedurii prealabile instituită de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.