ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2021

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.02.2017, sub numărul x/2017, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTRUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL IAȘI pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- anularea parțială a Ordinului 4680/C/21.12.2016 al Ministrului Justiției, modificat prin ordinul 219/C/01.02.2017; obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, individual pentru fiecare reclamantă în parte, prin care să se recalculeze indemnizația de încadrare brută lunară prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și până la 30.09.2106, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015;

- obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, individual pentru fiecare reclamantă în parte, prin care să se recalculeze indemnizația de încadrare brută lunară cu includerea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și recunoscute prin decizia civilă nr. 171/28.03.2008 a Curții de Apel Iași, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.07.2016;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Iași la recalcularea drepturilor salariale, având în vedere sumele care au fost achitate prin eșalonare, în baza titlului executoriu anterior menționat, pentru perioada cuprinsă între data plății primei tranșe - 28.09.2010 și până la data de 31.07.2016;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Iași la recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și până la 30.09.2016;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Iași la achitarea diferențelor salariale, după includerea creșterilor salariale de 18% în indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31,.07.2016 și prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și până la 30.09.2016, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și cu aplicarea dobânzii legale asupra acestor diferențe salariale datorate;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași să aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând drepturi salariale.

Prin sentința civilă nr. 3285 din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea astfel cum a fost completată formulată de reclamantele A., B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea de Apel Iași; a anulat în parte Ordinul nr. 4680/C/21.01.2016 al Ministrului Justiției modificat prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 al Ministrului Justiției, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON; a anulat în parte Ordinul nr. 1485/C/24.05.2017 al Ministrului Justiției, în privința reclamantelor, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445.5 RON; a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantelor ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice, astfel în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON; a obligat pârâta Curtea de Apel Iași să plătească fiecărei reclamante diferențele salariale rezultate aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3285 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamantele A. și B., cât și pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, toate recursurile fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 7 ianuarie 2021, recurentele-reclamante au depus cerere de renunțare la judecata acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., această cerere fiind comunicată și celorlalte părți.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentelor-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și va dispune anularea în tot a sentinței recurate.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Constatând că, în speță, reclamantele au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere și poziția exprimată de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iași prin nota depusă la dosar, prin care aceasta a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată, precum și faptul că, în ceea ce îl privește pe recurentul - pârât Ministerul Justiției, lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (4) teza finală din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să anuleze în tot sentința recurată și să ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate recurentele-reclamante A. și B. și de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași împotriva sentinței civile nr. 3285 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., ia act de renunțarea recurentelor-reclamante A. și B. la judecata acțiunii.

Anulează sentința civilă nr. 3285 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.