ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la 04.11.2016, reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, au solicitat instanței de contencios administrativ:

- anularea parțială Ordinului nr. 3525/C din data de 28.09.2016, emis de Ministerul Justiției (și comunicat la data de 6 octombrie 2016) pct. 1 cu referire la ANEXA 11/1 punctele 34, 42, 45, 46 și 47;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 și cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

Prin sentința civilă nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

A fost anulat în parte Ordinul nr. 3525/C/28.09.2016, emis de pârât, respectiv în ce privește pe reclamanți.

A fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanți, cu aplicabilitate de la 09.04.2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizației de încadrare, care să includă majorările de 18%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

Prin sentința civilă nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanți de completare a sentinței civile nr. 2018/30.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

S-a dispus completarea sentinței civile nr. 2018/30.05.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în sensul că au fost obligați pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale recalculate ci cele efectiv plătite, plus dobânda legală aferentă, de la data de 09.04.2015 și până la plata efectivă a drepturilor salariale recalculate.

3.1 Împotriva sentinței nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței și admiterea capetelor de cerere prin care au completat acțiunea, în sensul:

- includerii diferenței dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv;

- obligării pârâților Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași la plata diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor menționate anterior și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada 31.10.2013-data formulării acțiunii, plus dobânda legală calculată asupra diferențelor salariale de la data promovării acțiunii, 31.10.2016, până la data plății efective;

3.2 Împotriva sentinței nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de instanța de fond a formulat recurs și Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ținând cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte și Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum și art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.

A mai arătat că la 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare a intimaților-reclamanți, respectiv OMJ nr. 1485/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora, fiind nejustificată obligarea Ministerului Justiției să emisă ordine prin care să le fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o altă valoare de referință sectorială pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016.

În aceste condiții, a apreciat recurentul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.

3.3 Împotriva sentinței nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Tribunalul Iași, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Tribunalul Iași a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

3.4 Împotriva sentinței nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Curtea de Apel Iași, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Iași a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

4.1 Intimatul-pârât Tribunalul Iași a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Curtea de Apel Iași sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamanți este neîntemeiat.

4.2 Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Tribunalul Iași sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamanți este neîntemeiat.

4.3 Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de Tribunalul Iași și de Curtea de Apel Iași și a solicitat admiterea acestora, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, intimatul-pârât a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1 În ceea ce privește recursul declarat de C., B., A., E., D., împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de reclamanți, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, recursul fiind inadmisibil pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că în speță sunt incidente prevederile art. 445 noul C. proc. civ. care statuează:

"Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Rezultă în mod evident din textul de lege mai sus citat că un recurs cuprinzând exclusiv critici ce privesc omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra capetelor de cerere din cererea completatoare este inadmisibil, întrucât calea procedurală care trebuia urmată de reclamanții din prezenta speță pentru valorificarea drepturilor sale era procedura completării hotărârii, reglementată de prevederile art. 444 din C. proc. civ. și nicidecum calea recursului.

În concluzie, excepția de inadmisibilitate a recursului este întemeiată și va fi admisă, cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de reclamanții C., B., A., E., D., împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II.2 În ceea ce privește recursurile declarate de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 și de Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe, precum și a sentinței nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Analizând actele și lucrările dosarului, sentințele recurate în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 3525/C din data de 28.09.2016, emis de Ministerul Justiției pct. 1 cu referire la Anexa 11/1 punctele 34, 42, 45, 46 și 47;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 și cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

Ulterior, prin completările la acțiune formulate la data de 6.12.2016, respectiv 12.12.2016, reclamanții au solicitat includerea diferenței dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. a) din anexa la O.U.G. nr. 27/2016, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile efectiv încasate, și obligarea pârâților Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași la plata diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada 31.10.2013 - data formulării acțiunii, plus dobânda legală calculată asupra diferențelor salariale de la data promovării acțiunii - 31.10.2016, până la data plății efective. În ceea ce privește această solicitare au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Curții de Apel Iași și a Tribunalului Iași, față de capătul de cerere referitor la plata diferențelor salariale.

În raport cu susținerile recurenților și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Iași a fost emis OMJ nr. 94/C/04.01.2019, în care reclamanții figurează la pozițiile 153-158, 159-165, 166-171, 366-372, 389-397 (dosar recurs), prin care s-au stabilit indemnizații de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 și de Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe, precum și a sentinței nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Va casa sentințele atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C., B., A., E., D., împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2018 din 30 mai 2017 și de Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe, precum și a sentinței nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentințele atacate și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.