ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5089/2018

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2018

Asupra cererii de recurs de față:

Prin contestația la titlu înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 7 iunie 2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel Iași,Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 16 septembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008, în sensul de a se preciza că sintagma "eliminarea discriminării" până la care i s-au acordat drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31 decembrie 2009.

Prin sentința civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă, în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții: B., C., D., E., F., G., H., A., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județului Iași.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și în continuare până la încetarea discriminării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași sentință, a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta sentință.

S-a disjuns și a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Iași a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

Curtea de Apel Iași a apreciat că "admisibilitatea" contestației la titlu nu este condiționată de o procedură de executare silită aflată în curs de desfășurare.

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., contestația la titlu poate fi formulată chiar dacă nu a început procedura de executare silită, cu condiția să nu fie împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași era executorie de la data pronunțării, situație în care nu era prescris extinctiv, întrucât a intervenit suspendarea de drept conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că "în cursul termenului prevăzut de alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept".

S-a reținut că titlul executoriu prevede trei intervale de timp pentru aplicarea creșterilor salariale:

- 01.01.2007 - 31.03.2007, de 5% în raport cu drepturile salariale din luna decembrie 2006;

- 01.04.2007 - 30.09.2009, de 2% în raport cu drepturile salariale din luna martie 2007;

- 01.10.2007 - până la încetarea discriminării, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007.

Curtea a considerat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la primele două intervale de timp, ale căror limite, de început și de sfârșit, sunt explicit determinate în titlul executoriu.

Ultimul interval de aplicare a creșterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, are determinată explicit doar limita de început - 01.10.2007, în timp ce limita de sfârșit este determinabilă în timp, în sensul că aceste creșteri salariale, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, se cuvin contestatorilor și ulterior pronunțării titlului executoriu, până la încetarea discriminării, așa cum prevede titlul executoriu.

S-a considerat că dispozitivul sentinței civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași se impune a fi lămurit numai sub aspectul limitei de sfârșit a intervalului de aplicare a creșterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret urmând a se stabili data la care a încetat discriminarea.

Prin sentința civilă nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-au respins excepțiile inadmisibilității contestației la titlu, invocată de Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, tardivității, invocată de Ministerul Finanțelor Publice si lipsei calității de reprezentant, invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Admite contestația privind lămurirea înțelesului si întinderii titlului executoriu, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Lămurește înțelesul si întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale sunt acordate contestatoarei, prin acest titlu executoriu, până la data de 31.12.2009, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, cu privire la excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Calificarea juridică a cererii petentei este aceea a unei contestații la titlu, reglementată de dispozițiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ. 1865, potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. (respectiv în termenul de declarare a căii de atac), se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. (1

1

) C. proc. civ. 1865, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Așadar, "admisibilitatea" contestației la titlu nu este condiționată de existența procedurii de executare silită aflată în curs de desfășurare.

Pentru soluționarea excepțiilor inadmisibilității și tardivității este necesar să se stabilească, totodată, dacă la data formulării prezentei contestații la titlu era împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, aplicabil cauzei, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

În prezenta cauză, termenul de 3 ani a început să curgă la data pronunțării titlului executoriu - 16 septembrie 2008, însă la data formulării contestației la titlu dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu nu era prescris extinctiv, deoarece a intervenit suspendarea de drept, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că "În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

Prin urmare, fiind suspendată de drept orice procedură de executare silită, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, la data formulării contestației la titlu nu era împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, așa încât excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării contestației la titlu nu au fost primite.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia, Ministerul Finanțelor Publice arătând în mod expres prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 5 septembrie 2018, că este reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în baza mandatului nr. x/13.07.2018.

Cu referire la temeinicia contestației la titlu, instanța a constatat că sentința nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. x/2008, obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților a creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, cu 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007, cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

În acest context se constată că, dispozitivul titlului executoriu nu prevede limita de sfârșit a intervalului de aplicare a ultimelor majorări salariale, prin prezenta urmând a se stabili concret data la care a încetat discriminarea.

Astfel, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere că drepturile bănești prevăzute de titlul executoriu s-au acordat în aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul salarizării magistraților, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, așa cum rezultă din motivarea sentinței, în mod evident modul de calcul al indemnizației de încadrare conform legislației anterioare nu mai putea fi aplicat în baza titlului executoriu la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv 1 ianuarie 2010, dată de la care drepturile salariale ale întreg personalului din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraților salarizați anterior potrivit O.U.G. nr. 27/2006, "sunt și rămân în mod exclusiv" cele prevăzute în această lege, fiind abrogate dispozițiile legale avute în vedere la pronunțarea titlului executoriu.

Drept urmare, dispozitivul sentinței nr. 32 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a impus a fi lămurit sub aspectul determinării limitei de sfârșit a intervalului de aplicare a creșterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret apreciindu-se că majorările salariale se acordă, potrivit acestui titlu executoriu, până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și nefondată.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta apreciază că instanța de fond a pronunțat soluția dată excepției tardivității formulării contestației cu aplicarea greșită a legii, raportat la prevederile art. 401 si 405 din vechiul C. proc. civ., sens în care consideră că se impune modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției tardivității formulării contestației cu consecința respingerii cererii ca tardiv formulată.

Având în vedere că, în speță, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008 a fost pus în executare la data promovării cererii ce face obiectul prezentei cauze, recurenta apreciază că acțiunea apare ca tardiv formulată raportat la faptul ca legiuitorul nu prevede un termen fix înlăuntrul căruia se poate introduce contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, însă impune ca aceasta să fie formulată până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, adică în tot timpul cât ține executarea silită, până la ultimul act de executare sau până la împlinirea acestui termen de prescripție, așa cum este prevăzut la art. 405 vechiul C. proc. civ.

Argumentul incidenței suspendării de drept a dreptului de a cere executarea raportat la O.U.G. nr. 71/2009 nu are relevanță în speță având în vedere că titlul executoriu a fost executat de bunăvoie de părți, fără impedimente la executare și fără a se uza de procedura executării silite la care face referire O.U.G. nr. 71/2009.

Coroborând dispozițiile art. 401 alin. (11) cu cele ale art. 405 C. proc. civ. cu lipsa "beneficiului" suspendării de drept a executării silite de care nu s-a uzat în speță, rezultă că cererea promovată în prezenta cauză este tardiv formulată.

În situația în care instanța va aprecia că soluția data excepției tardivității formulării contestației este legală, recurenta solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:

Analizând argumentele de fapt și de drept care sprijină soluția dată de instanța fondului cauzei, recurenta apreciază incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere că instanța a făcut o aplicare greșită a legii dispunând admiterea cererii de lămurire a înțelesului și întinderii a dispozitivului sentinței civile nr. 32/2008.

Pe de o parte, cererea apare ca neîntemeiată având în vedere că sentința civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008 a fost pronunțată în dosarul nr. x/2008 exclusiv în raport cu pretențiile formulate de contestatoarea reclamanta prin acțiunea introductivă în dosarul menționat, pretenții asupra cărora s-a pronunțat o instanță de judecată în lumina situației de fapt și de drept existentă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești cu valoare de titlu executoriu.

Pe de altă parte, recurenta apreciază că cererea promovată apare ca nejustificată raportat la împrejurarea punerii în executare a titlului executoriu, de bunăvoie de către părți, fără niciun obstacol de natură a împiedica derularea și finalizarea procedurii de punere în executare anterior promovării contestației la titlu.

În acest context, recurenta apreciază că soluția instanței de fond se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și este de natură a atrage modificarea hotărârii recurate și sub aspectul posibilității punerii în executare a sentinței civile nr. 32/2008, chiar și fără a conține în dispozitiv lămurirea ce face obiectul prezentei cauze.

La termenul din 22 noiembrie 2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia reține următoarele:

La data de 20 iunie 2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prezentul recurs are ca obiect sentința civilă nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, prin care Curtea de Apel Iași a admis contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii titlului executoriu formulată de formulată de contestatoarea A. și, în consecință s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale sunt acordate contestatoarei, prin acest titlu executoriu, până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.

Înalta Curte, constată însă că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curții de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, competența aparținând aceleiași instanțe care soluționează și recursul împotriva hotărârii pronunțate inițial, respectiv curții de apel în cazul de față.

Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursului declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 8/2018 din 10 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în favoarea Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.