ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 975/2017

HOTĂRÂRE
25.05.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 975/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

La data de 29.11.2016, în cauza cu nr. x, s-a înregistrat contestația la titlu formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a solicitat - așa cum s-a precizat în cererea depusă la data de 09.12.2016 -, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în sensul că "încetarea discriminării", până la care s-au acordat contestatorilor drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009.

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, s-a arătat că aceste creșteri salariale rămân incluse în valoarea de referință sectorială, aspect care rezultă și din prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 13/2008 și au susținut că aceste creșteri salariale ar fi trebuit plătite de ordonatorul de credite și în luna decembrie 2009, pentru a fi luate în calcul în indemnizația de încadrare lunară brută pentru luna ianuarie 2010, așa cum se dispune în Legea nr. 330/2009.

S-a menționat și decizia nr. 23/29.06.2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 7 alin. (1), (2) și 3 din H.G. nr. 1.275/2005, în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității solicitând, în principal, respingerea contestației ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimata Curtea de Apel Iași a depus "precizări scrise", în care a susținut că, în raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ. și considerentele deciziei nr. 1493/18.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este inadmisibilă contestația la titlu, deoarece nu este vorba de o procedură de executare silită aflată în curs de desfășurare.

Prin sentința civilă nr. 2 din 15.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2008 a fost admisă contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu formulată de contestatorii C., F., H., E., I., G., D., A., B., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:

S-a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că "încetarea discriminării", până la care s-au acordat contestatorilor drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale, în baza acestui titlu executoriu, este data de 31.12.2009.

Pentru a pronunța sentința civilă nr. 2/2017 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, s-au reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 32/16.09.2008, Curtea de Apel Iași a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă, în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții: J., K., C., L., F., M., H., N., E., O., P., I., Q., G., D., A., B., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județului Iași.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și în continuare până la încetarea discriminării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași sentință, a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta sentință.

S-a disjuns și a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Iași a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

Curtea de Apel Iași a apreciat că "admisibilitatea" contestației la titlu nu este condiționată de o procedură de executare silită aflată în curs de desfășurare. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

Dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași era executorie de la data pronunțării, situație în care nu era prescris extinctiv, întrucât a intervenit suspendarea de drept conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care prevede că" în cursul termenului prevăzut de alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept".

S-a reținut că titlul executoriu prevede trei intervale de timp pentru aplicarea creșterilor salariale:

- 01.01.2007 - 31.03.2007, de 5% în raport cu drepturile salariale din luna decembrie 2006;

- 01.04.2007 - 30.09.2009, de 2% în raport cu drepturile salariale din luna martie 2007;

- 01.10.2007 - până la încetarea discriminării, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007.

Curtea a considerat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la primele două intervale de timp, ale căror limite, de început și de sfârșit, sunt explicit determinate în titlul executoriu.

Ultimul interval de aplicare a creșterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, are determinată explicit doar limita de început - 01.10.2007, în timp ce limita de sfârșit este determinabilă în timp, în sensul că aceste creșteri salariale, de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, se cuvin contestatorilor și ulterior pronunțării titlului executoriu, până la încetarea discriminării, așa cum prevede titlul executoriu.

S-a considerat că dispozitivul sentinței civile nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași se impune a fi lămurit numai sub aspectul limitei de sfârșit a intervalului de aplicare a creșterilor salariale de 11% în raport cu drepturile salariale din luna septembrie 2007, în mod concret urmând a se stabili data la care a încetat discriminarea.

Având în vedere că aceste drepturi bănești s-au acordat în aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul salarizării magistraților, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, în mod evident discriminarea a încetat la data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv 1.01.2010, dată de la care drepturile salariale ale întreg personalului din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraților salarizați anterior potrivit O.U.G. nr. 27/2006, "sunt și rămân în mod exclusiv" cele prevăzute în această lege.

În ceea ce privește data de 12.11.2009, menționată de contestatori ca fiind data până la care au fost acordate de ordonatorul terțiar de credite creșterile salariale de 18% (adresa nr. x/2016 a Tribunalului Iași), dată susținută și de intimatul Ministerul Justiției, s-a constatat că, la această dată, nu a intrat în vigoare Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci numai art. 4 alin. (1) din Secțiunea 1 "Dispoziții comune", anexa nr. VI la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede procentul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate, până la data de 31 decembrie 2009.

Decizia în interesul legii nr. 25/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că "Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică se interpretează în sensul că nu se aplică și magistraților".

S-a apreciat, în primul rând, că prezenta cauză este o contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași, și nu o acțiune având ca obiect acordarea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 330

7

alin. (2) C. proc. civ., decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

De asemenea, nu face obiectul prezentei contestații privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași, calculul indemnizației de încadrare lunare brute pentru luna ianuarie 2010, conform prevederilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 330/2009, invocate de contestatori.

De altfel, noile acte normative în materia salarizării personalului bugetar începând cu data de 01.10.2010, care nu puteau fi avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 32/16.09.2008 a Curții de Apel Iași, au și fost menționate de intimatul Ministerul Justiției în susținerea "inadmisibilității" recunoașterii pretențiilor ulterioare și subsecvente, născute sub imperiul unor legi noi.

Împotriva sentinței civile nr. 2/15.02.2017, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale recurenții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală au declarat recurs.

La termenul din 25 mai 2017, în ședință publică, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia reține următoarele:

La 20.06.2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prezentul recurs are ca obiect sentința civilă nr. 2/2017 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, prin care Curtea de Apel Iași a admis contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii titlului executoriu formulată de petenți și, în consecință s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 16.09.2008 a Curții de Apel Iași, numai în ce privește "încetarea discriminării" care este de la data de 31.12.209, deci un litigiu de muncă.

Înalta Curte constată însă că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curții de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, competența aparținând aceleiași instanțe care soluționează și recursul împotriva hotărârii pronunțate inițial, respectiv curții de apel în cazul de față.

Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursurilor declarate, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursurilor declarat în prezenta cauză.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei și în consecință:

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 2 din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în favoarea Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2017
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data d
ÎCCJ 2018-12-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4274/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău, sub nr. x/
ÎCCJ 2020-07-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2020
active ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și că normele legale în vigoare și antemenționata decizie a Curții Constituționale nu au prevăzut că salariul maxim aflat în plată la data de 09.04.2015 a fost calculat în funcție de o
ÎCCJ 2025-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2025
ța nu a avut în vedere dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018 privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și natura dobânzilor legale. În concluzie, Ministerul Justiției solicită admiterea recursului, casarea în parte a senti
ÎCCJ 2018-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la
Sursă