ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2020, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins excepția tardivității, excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes; au fost admise cererile privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu; s-a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului deciziei civile nr. 171 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Iași, astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 și nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curții de Apel Iași, în sensul că indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlu executoriu s-au aplicat asupra valorii de referință sectorială și au făcut parte din indemnizația brută de încadrare a reclamanților, inclusiv la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31 decembrie 2009, indemnizație ce trebuia păstrată în plată și acordată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în ceea ce privește inadmisibilitatea că nu se pune în discuție obligativitatea contestării ordinelor de salarizare, cadrul procesual pendinte fiind limitat lămuririi titlului executoriu prin care se stabilește obligația intimaților de plată a drepturilor salariale cu valorificarea a majorărilor salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, iar referitor la autoritatea de lucru judecat a reținut că deși există identitate de părți, nu există identitate de obiect și cauză.

În ceea ce privește cererile de lămurire a înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Iași astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 și nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curții de Apel Iași, instanța de apel a constatat că sunt întemeiate față de dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu decizia nr. 7/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin care s-a decis că "majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

În aceeași decizie s-a reținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție că, chiar dacă hotărârile judecătorești pronunțate pentru obținerea unor drepturi salariale au efecte doar între părțile care au luat parte la judecată, totuși se observă că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și, respectiv, 11% acordate magistraților și personalului asimilat, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală. Prin urmare, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a cărui interpretare se solicită.

O altă interpretare ar fi contrară scopului și substanței normei juridice, menținând inechitățile salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și, implicit, discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestei reglementări.

Împotriva încheierii din data de 25 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu intimatele A. și alții cu domiciliul procesual ales la Curtea de Apel Iași a declarat recurs Ministerul Justiției invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că: 1. Instanța în mod eronat a respins excepția inadmisibilității cererii de lămurire fără a reține că, la momentul formulării cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 171/2008, executarea era încheiată; 2. Procedura de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești a fost pusă de către legiuitor la dispoziția părții interesate pentru situația când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, lucru care ar putea genera dificultăți la momentul executării, nefiind o cale menită să ducă la modificarea titlului executoriu, prin majorarea sau micșorarea pretențiilor ce au făcut obiectul judecății, o astfel de finalitate putând fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Intimații A., B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza cu prioritate inadmisibilitatea recursului.

Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Totodată, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În cauza de față prin încheierea recurată s-a lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului decizie nr. 171 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Iași, astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 și nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curții de Apel Iași, în sensul că indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlul executoriu s-au aplicat asupra valorii de referință sectorială și au făcut parte din indemnizația brută de încadrare a reclamanților, inclusiv la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31 decembrie 2009, indemnizație ce trebuie păstrată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Este de menționat că decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale este irevocabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ., precum și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

2

C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Față de faptul că încheierea recurată pronunțată la 25 februarie 2020 de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale este o încheiere irevocabilă pronunțată de o instanță de recurs reiese că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară a recursului potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii de ședință din 25 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 ianuarie 2021.