ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1230/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 09 decembrie 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x/17.01.2014 la BNP D., pentru inexistența condițiilor esențiale de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4092 din 18 octombrie 2018, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; a respins ca neîntemeiată cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 268 A din 02 aprilie 2019, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4092 din 18 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Prin decizia nr. 740 din 09 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 268 A din 02 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă în dosarul nr. x/2016; a obligat recurenta-reclamantă A. la 500 RON cheltuieli de judecată către intimații-pârâți B. și C..

Prin decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 740 din 09 iulie 2019 a aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs revizuenta A..

Recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, să fie admisă acțiunea, cu consecința anulării donației.

În susținerea recursului, recurenta-revizuentă a arătat că decizia atacată a fost dată de un complet nelegal alcătuit, potrivit deciziei nr. 4176/2019 a Curții Constuționale a României.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are prevăzută această cale de atac.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților la data de 24 martie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

La data de 02 aprilie 2020 (data transmiterii prin poștă electronică), intimații B. și C. au depus punct de vedere la raport în sensul că sunt de acord cu cele menționate în cuprinsul acestuia și că solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului la data de 18 iunie 2020, în complet filtru, fără citarea părților.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (6) din același act normativ, "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul (...)."

Textul legal citat trebuie interpretat în sensul că numai în cazul contrarietății de hotărâri poate fi exercitat recursul și în măsura în care hotărârea atacată era susceptibilă de recurs.

Prin urmare, este evident că legiuitorul a urmărit, în acest caz, să suprime calea apelului, iar nu să deschidă calea recursului la recurs.

Așa fiind, în cazul în care se atacă pe calea revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri, o decizie dată în recurs, împotriva hotărârii pronunțate în revizuire nu există drept de recurs.

Prevederile art. 483 din C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, stipulează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În contextul procesual, decizia civilă nr. 1230 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 740 din 09 iulie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

Decizia nr. 740 din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu se încadrează în ipotezele vizate de art. 483 din C. proc. civ., fiind o hotărâre definitivă în condițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, deci, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 740 din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind, așadar, o hotărârea definitivă.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, astfel că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Concluzia derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se se epuizează chiar prin exercițiul lui, așa încât o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, reținând că decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunțată Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.