ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâți B., C. și C., a solicitat revocarea actului de donație autentificat sub nr. x din 4 mai 2016 de BNP D.. Prin sentința civilă nr. 5529/2018 din 6 septembrie 2018, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Valoarea obiectul litigiului la data introducerii cererii de chemare în judecată este de 384.843 RON, valoarea donației conform contractului autentificat sub nr. x din 4 mai 2016 de BNP D.. Valoarea este peste 200.000 RON, ceea ce atrage competența tribunalului în primă instanță.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin sentința civilă nr. 67/2019 din 13 februarie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins excepția prescripției și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și C..

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Prin decizia civilă nr. 5081 din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și C.. A schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea în parte. A respins cererea față de pârâta C.. A revocat donația întocmită prin contractul autentificat sub numărul x/4 mai 206 la Biroul individual notarial D. între pârâții B. și C. constatând inopozabilitatea acesteia, față de reclamantă. A obligat pe pârâții B. și C. la plata, către reclamanta-apelantă, a sumei de 11.317 RON, cheltuieli de judecată în fond și apel, și către stat, a sumei de 1.863 RON, taxa judiciară de timbru suportată de acesta.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pârâții B. și C. au declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate. În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ. recurenții au formulat următoarele critici: Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și, de asemenea, hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Invocă dispozițiile art. 1562 C. civ. și arată că dovedirea complicității terțului la fraudă nu este cerută decât atunci când acțiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit. Arată că, prin încheierea contractului de donație, recurentul nu și-a creat sau și-a mărit starea de insolvabilitate, iar la data la care creanța a devenit certă, precum și la data declanșării executării silite, acesta obținea venituri sigure și stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilității continuării executării silite prin poprire. Învederează că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condițiile art. 1562 alin. (1) C. civ., iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate. Cu referire la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat recurentului, arată că se impune solicitarea înregistrării audio, dat fiind neconcordanța dintre răspunsul dat de recurent și ceea ce a reținut instanța de apel în motivare. Arată că prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 5447 din 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, recurentul a fost obligat, în solidar, cu Clubul CSU Argeș Volei la plata unor sume de bani către intimată iar cu privire la celălalt debitor nu s-a solicitat executarea.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 22 octombrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 5081 din 17 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2020, în ședință publică. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 iunie 2020 a fost admisă cererea de reexaminare formulată împotriva soluției de respingere a cererii de ajutor public judiciar, cererea fiind admisă sub forma eșalonării taxei de timbru pe o perioadă de 10 luni.

Apărările formulate în cauză În termen procedural, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și, pe fondul acestuia, a solicitat respingerea ca nefondat. Recurenții au depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Acțiunea pendinte are ca obiect revocarea actului de donație încheiat între pârâți, rude de gradul I, formulată pe cale pauliană de către creditorul donatorului care a solicitat constatarea inopozabilității acestui act față de el, invocând fraudarea intereselor sale de a obține recuperarea datoriei prin executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 5447/2014 a Judecătoriei Pitești. Instanța de apel a admis acțiunea pauliană, reținând că pârâtul B. și-a golit patrimoniul de bunuri imobiliare urmăribile, că poprirea pe veniturile din pensie, cu caracter viager și în cuantum redus nu asigură garanția executării în integralitate a creanței, având în vedere, totodată, acordul pârâtului exprimat în fața instanței de fond, Recurenții au criticat soluția prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și care vizează nemotivarea hotărârii, o motivare contradictorie sau străină de natura pricinii, este doar formal indicat întrucât în recurs nu sunt dezvoltate, în concret, critici încadrabile în textul de lege invocat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că au fost încălcate dispozițiile art. 1562 C. civ., în condițiile în care dovedirea complicității terțului la fraudă nu este cerută decât atunci când acțiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit. Consideră recurentul B. că, prin încheierea contractului de donație, nu și-a creat sau și-a mărit starea de insolvabilitate, că obține venituri sigure și stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilității continuării executării silite prin poprire, astfel că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condițiile art. 1562 alin. (1) C. civ., iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate. Contestă recunoașterea la interogatoriu și susține că față de codebitorul din titlul executoriu nu s-a solicitat executarea. Instanța de recurs nu va analiza criticile referitoare la modalitatea de administrare a interogatoriului în fața instanței de fond și pe cele ce țin de procedura executării silite întrucât nu se constituie în aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate ce se pot subsuma dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., pe de o parte, pentru că vizează temeinicia probațiunii, exclusă din sfera controlului judiciar în recurs, iar pe de altă parte, pentru că modalitatea de punere în executare a titlului excedează cadrului procesual pendinte. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii pauliene, contestată de recurenți, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1562-1565 C. civ., aceasta este reglementată ca un instrument juridic menit să asigure realizarea creanței creditorului chirografar prin declararea inopozabilității actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale. În acord cu concluziile instanței de apel, Înalta Curte apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 1562 C. civ. pentru încuviințarea acțiunii pauliene. În acest sens, se reține că, deși reclamanta deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească pusă în executare silită, în timpul derulării procesului de executare pârâtul B. a donat ultimul imobil rămas în patrimoniul său, fiicei sale C.. Chiar dacă în cauză executarea silită începuse prin poprire, până la concurența cotei prevăzute de lege, a veniturilor din pensie ale debitorului, față de valoarea semnificativ mai mare a debitului, creditorul era îndreptățit să apeleze la orice altă formă de executare pentru recuperarea datoriei sale, astfel că era de datoria debitorului să nu își golească patrimoniul de bunuri urmăribile până la recuperarea în totalitate a creanței. Acesta a înstrăinat cu titlu gratuit imobilul, mărindu-și starea de relativă insolvabilitate și îngreunând sarcina creditorului de a recupera într-un termen rezonabil debitul. Din această perspectivă, a solvabilității debitorului, nu se poate aprecia că veniturile din pensie sunt sigure și stabile, câtă vreme acestea au un caracter viager, iar posibilitatea recuperării integrale a debitului nu este garantată, întrucât procedura dobândește un caracter dilatoriu, întinzându-se pe o perioadă mare de timp. În mod corect instanța de fond a reținut că, în situația unui act juridic cu caracter gratuit nu este necesară dovedirea complicității la fraudă a terțului donatar, considerent menținut în apel, din acest punct de vedere critica din recurs fiind lipsită de obiect. În ceea ce privește pe debitorul donator, este suficientă constatarea împrejurării că acesta a înstrăinat bunul în timpul executării silite, prin act cu titlu gratuit, nedobândind în patrimoniu o valoare de înlocuire a bunului din care să procedeze la achitarea datoriei, pentru a se aprecia că, în această modalitate, acesta a cauzat, cu bună știință, un prejudiciu creditorului, căruia i-a micșorat substanțial garanția îndestulării creanței sale. Prin urmare, se constată că, în cauză, instanța de apel a procedat la o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1562 și urm. C. civ. În ceea ce privește solicitarea de cenzurare a cuantumului cheltuielilor de judecată, acesta este un aspect de netemeinicie a cărui analiză presupune evaluarea situației de fapt de la judecata în apel și se adresează instanței care procedează la aplicarea art. 451 și urm. C. proc. civ., nefiind o chestiune de nelegalitate cenzurabilă în cadrul procesual al recursului. Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.