ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 06.12.2012, sub nr. x/2012, petentul A. a contestat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, procesul-verbal de contravenție nr. x/14.11.2012, solicitând transformarea amenzii aplicate în avertisment și exonerarea de plata despăgubirii, fără cheltuieli de judecată.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/14.11.2012, s-a reținut faptul că la data de 04.11.2012, ora 15:30, locul DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul Vâlcea, vehiculul categoria B, cu numărul de înmatriculare x, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, reținându-se în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, fiind sancționat cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 750 RON, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și fiind, totodată, obligat să achite tariful de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.G. nr. 15/2002.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1981/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Brezoi, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, declinându-se competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3644/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

S-a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Sibiu și Judecătoria Brezoi, fiind suspendată din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și s-a înaintat Dosarul nr. x/2012 instanței în drept să hotărască asupra conflictului, Înalta Curte de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, deși competența în materia contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind competentă judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, conform noului introdus art. 101 din O.G. nr. 15/2002, totuși aceste dispoziții sunt aplicabile plângerilor contravenționale formulate ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, și anume, abia începând cu data de 15.02.2013.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21, art. 22 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, având obiectul indicat la pct. I.1 din decizia de față, a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 6.12.2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, 15.02.2013.

La aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 2/2013, astfel că, în lipsa unor prevederi derogatorii exprese, normele procedurale cuprinse în această lege urmează regula de aplicare în timp prevăzută în C. proc. civ.

Invocarea, de către Judecătoria Brezoi, a dispozițiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora "Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.", este eronată.

În acest sens, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora procesele în prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Norma derogatorie prevăzută de acest articol este de strictă interpretare, fiind aplicabilă doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată "Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal".

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume, de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal de contravenție aflat la fila x a Judecătoriei Brezoi rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB