ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7420/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată, la data de 29 noiembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Brezoi,

reclamantul V.C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție

din 21 noiembrie 2011 emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România, prin care s-a constatat că, la data de 25 mai 2011, în localitatea

Seaca, județul Vâlcea, vehiculul aparținând reclamantului a circulat fără să dețină

rovinietă valabilă și s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8

alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 1575

din 27 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sibiu, reținând, că, potrivit procesului-verbal contestat, contravenientul

are domiciliul în municipiul Sibiu, județul Sibiu, aflat în circumscripția Judecătoriei

Sibiu, iar, conform dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, care

stabilesc o competență teritorială exclusivă, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal

de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sibiu, prin sentința nr. 3229 din

13 mai 2013, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această

soluție, Judecătoria Sibiu a reținut că art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002

a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 și a intrat în vigoare la data de 15

februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată,

iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile

în speță.

Cauza a fost înregistrată

la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe rolul secției a II-a civilă, care, prin

încheierea nr. 2974 din 01 octombrie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

trimiterea la Secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează

a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente.

de drept relevante

Conform celor expuse anterior,

prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe

rolul Judecătoriei Brezoi, reclamantul a formulat plângere împotriva procesului-verbal

de contravenție emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România, prin care s-a constatat săvârșirea, la data de 25 mai 2011, în localitatea

Seaca, județul Vâlcea, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002.

Având în vedere data introducerii

cererii de chemare în judecată - 29 noiembrie 2012 - în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013,

începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 10

1

, care stabilește competența

judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul)

conform cărora „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”,

coroborate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora

competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție

aparține „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Or, conform datelor menționate

în procesul-verbal contestat, contravenția a fost săvârșită în localitatea Seaca,

județul Vâlcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi, instanță căreia

îi revine competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor citate anterior.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea

Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.C.

în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România - C.E.S.T.R.I.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.E.S.T.R.I.N.

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.