ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7420/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 29 noiembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamantul V.C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție din 21 noiembrie 2011 emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care s-a constatat că, la data de 25 mai 2011, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, vehiculul aparținând reclamantului a circulat fără să dețină rovinietă valabilă și s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința nr. 1575 din 27 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, reținând, că, potrivit procesului-verbal contestat, contravenientul are domiciliul în municipiul Sibiu, județul Sibiu, aflat în circumscripția Judecătoriei Sibiu, iar, conform dispozițiilor art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, care stabilesc o competență teritorială exclusivă, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sibiu, prin sentința nr. 3229 din 13 mai 2013, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sibiu a reținut că art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 și a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată, iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în speță.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe rolul secției a II-a civilă, care, prin încheierea nr. 2974 din 01 octombrie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamantul a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care s-a constatat săvârșirea, la data de 25 mai 2011, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată - 29 noiembrie 2012 - în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 10 1 , care stabilește competența judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul) conform cărora „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție aparține „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Or, conform datelor menționate în procesul-verbal contestat, contravenția a fost săvârșită în localitatea Seaca, județul Vâlcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi, instanță căreia îi revine competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor citate anterior. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.E.S.T.R.I.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.