ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 378/2020

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la 6 septembrie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și C., obligarea pârâților la plata sumei de 300.000 RON fiecare, reprezentând prejudiciu de imagine, atingeri aduse onoarei și reputației, ca urmare a unor postări denigratoare pe rețeaua de socializare D., obligarea pârâților să înceteze încălcarea dreptului la imagine și să șteargă postările denigratoare la adresa reclamantei și a membrilor familiei sale, precum și obligarea pârâților, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii de condamnare, atât pe contul acestora de D., cât și într-un ziar local, cu cheltuieli de judecată.

La 27 octombrie 2017, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin cererea reconvențională prin care pârâții B. și C. au solicitat obligarea reclamantei A. la plata sumei de 100.000 euro, echivalent în RON, pentru prejudiciul adus imaginii, onoarei și reputației ca urmare a calomniilor și injuriilor ce le-au fost adresate în public, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1977 din 30 martie 2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către părți. A declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului litigiului.

Prin Sentința nr. 30 din 11 iunie 2018, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. A constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pentru soluționarea acestuia.

Prin Sentința nr. 116 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, prin Sentința nr. 8 din 25 februarie 2019, a respins, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. în contradictoriu cu pârâții - reclamanți B. și C., având ca obiect pretenții. A respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți B. și C. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă A.. A respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 1856 din 26 iunie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - pârâtă A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - pârâtă A..

Recurenta a susținut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, reiterând motivele de apel, a arătat că instanța i-a respins calea de atac exercitată motivat de faptul că nu sunt îndeplinite în speță toate elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale luând în considerare relațiile de dușmănie dintre părți, comportamentul anterior al părților.

A criticat această soluție arătând că sub aspectul legalității sunt îndeplinite toate cele patru condiții prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv fapta ilicită (dovedită cu probele de la dosar, între părți neexistând niciun fel de dușmănie anterioară, instanța fiind în eroare), prejudiciul (pe care instanța îl poate aprecia dar având în vedere practica CEDO), vinovăția (dovedită cu probele de la dosar) și, nu în ultimul rând, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

A apreciat că a făcut dovada că cei doi pârâți i-au adus atingere imaginii, onoarei și demnității, în raport de art. 1357 C. civ., având în vedere că este cadru medical, fiind o persoană cunoscută.

A concluzionat în sensul că instanța de judecată nu a făcut o aplicare corectă a prevederilor ce subzistă și a solicitat, ca în urma unei analize corecte a tuturor argumentelor prezentate, recursul să-i fie admis și să se caseze hotărârile pronunțate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Rezoluția din 9 septembrie 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 11 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se că motivele formulate ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 12 noiembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 28 noiembrie 2019, recurenta a depus note scrise la raport, prin care, după prezentarea situației care rezultă din datele dosarului, a considerat că subzistă prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât s-a preluat motivarea primei instanțe privitoare la faptul că între părți ar exista o dușmănie anterioară. A considerat că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 1357 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

La data de 2 decembrie 2019, recurenta a depus o hotărâre pronunțată de Tribunalul Mehedinți într-o speță similară, în care s-au făcut referiri la intimatul - pârât din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, motivele recursului, deși subsumate de reclamantă celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reiau în întregime criticile din apel care și-au găsit deja o rezolvare jurisdicțională.

Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenta a preluat motivele de apel, nesocotind existența judecății anterioare.

În acest context, se constată că deși prin decizia recurată s-a menținut soluția primei instanțe, curtea de apel, răspunzând motivelor de apel, a procedat la analiza acestora, făcându-și propria judecată.

Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel.

Se reține totodată, că prin criticile care nu reiau motivele de apel, recurenta a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1357 C. civ. și a considerat că a făcut dovada atingerii aduse imaginii, onoarei și demnității sale de către cei doi pârâți prin probele administrate.

Astfel, în susținerea îndeplinirii fiecărei cerințe prevăzute de art. 1357 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, vinovăție, legătură de cauzalitate), recurenta a făcut trimitere la starea de fapt și la probatoriu, fără a indica în concret în ce constă raționamentul eronat al instanței de apel.

Or, criticile referitoare la modalitatea în care instanța a administrat și apreciat probatoriile necesare soluționării cauzei nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, reprezentând aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Indicarea generică a unui text de lege apreciat ca fiind incident speței, prin circumstanțiere la starea de fapt și la probe, nu reprezintă formularea unei critici de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

În consecință, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a Deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta - pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1856 din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL