ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare in judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 03.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 16.247,1 RON, reprezentand prejudiciul pe care l-a cauzat locatarilor blocurilor x și y cu privire la plata aferentă serviciilor furnizate de societatea CET Govora S.A..

La data 15.02.2019, pe rolul aceleiași instanțe, a fost înregistrată cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 36/08.02.2019 prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar.

Prin încheierea nr. 49 din 26 februarie 2019, a fost anulată cererea de reexaminare formulată de petenta A., ca nesemnată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care, prin decizia civilă nr. 27 din 13 februarie 2020, a constat perimată calea de atac exercitată în cauză.

La data de 13 martie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost înregistrată cererea de recurs formulată de petenta A., repartizată, în mod aleatoriu, spre competentă soluționare, completului nr. 10 noul C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 471

1

alin. (5) și (6) din C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310/2018, a acordat termen, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării acestuia.

În cuprinsul memoriului de recurs, aflat la dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta A. nu a indicat expres vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nici nu a dezvoltat critici care să poată fi circumscrise acestor dispoziții legale, aceasta rezumându-se în a învedera instanței de recurs aspecte privitoare la situația de fapt care a generat litigiul pendinte.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, cu referire la obiectul recursului, Înalta Curte reține că, prin memoriul de recurs, s-a menționat că acesta este reprezentat de "încheierea nr. 49 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019".

Verificând înscrisurile aflate în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Vâlcea, Înalta Curte constată că prin încheierea nr. 49 din 26 februarie 2019, instanța a anulat cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva căreia a fost formulat recurs, soluționat de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 27 din 13 februarie 2020, în sensul constatării perimării căii de atac exercitate.

Prin urmare, văzând prevederile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac. ", și împrejurarea că împotriva încheierii nr. 49 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019 a fost exercitat recurs, soluționat de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 27 din 13 februarie 2020, Înalta Curte constată că recursul pendinte vizează decizia menționată, pronunțată de curtea de apel.

Examinând recursul, în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, din perspectiva tardivității căii de atac dar și a posibilității încadrării aspectelor invocate, în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 27 a fost pronunțată la data de 13 februarie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 19 februarie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Potrivit mențiunii curții de apel, aflată la dosar, recurenta-petentă a declarat recurs la data de 05 martie 2020, cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauza de față, se constată că recurenta A. nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să o fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal și nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Ca atare, se constată că recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal, impus de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, chestiunile invocate de recurenta-petentă A. prin memoriul de recurs nu vizează considerentele avute în vedere de curtea de apel în pronunțarea deciziei recurate, ci acestea vizează nemulțumirea părții cu privire la soluționarea pe fond a pricinii, învederând aspecte referitoare la situația de fapt, care nu pot fi circumscrise, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., niciunuia dintre motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., devenind astfel, incidente dispozițiile alin. (1) din cuprinsul aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, precum și faptul că aspectele învederate prin cererea de recurs nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de casare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 185 alin. (1) și cu art. 489 din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2020.