ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2018

Ședința publică din data de 17 mai 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1440, pronunțată la data de 17 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2013, a respins recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 și încheierii din 3 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, revizuenta A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1440/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, rejudecarea fondului cauzei, iar, pe fond, respingerea cererii de obligare a A. la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., revizuenta apreciază că prin analiza pe care instanța a realizat-o cererii de recurs, a restabilit o altă situație juridică obiectului cauzei și s-a pronunțat în legătură cu elemente nesusținute de părți, acordând în mod nelegal în favoarea unei persoane fizice B. mai mult decât s-a cerut. În același context legal, instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu i s-a cerut și a acordat mai mult decât i s-a cerut, elemente care conduc la temeinicia cererii de revizuire.

În continuare revizuenta a susținut cazul de revizuire invocat în legătură cu calitatea procesuală a persoanei fizice B./Biroului de Arhitectură B., arătând că instanța a reținut exclusiv partea de început a contractului, fără să analizeze și conținutul clauzelor, semnătura de la finalul contractului, dar și celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și, implicit, cererea de chemare în judecată, documente care evidențiau faptul cert că relațiile contractuale au fost asumate de Biroul de Arhitectură, și nu de persoana fizică B., astfel, calitatea procesuală activă rezultând din cererea de chemare în judecată și răspunsul la interogatoriu, din Contractul de planificare generală, din notele/scrisorile de întâlnire de conciliere, protocoale, runda de convorbiri purtate cu instituții ale Uniunii Europene la Bruxelles, fiind dezvoltate vaste argumente privitoare la acestea.

Revizuenta a mai arătat că, un alt motiv al cererii de revizuire îl reprezintă condiția finanțării europene, element pe care instanța l-a ignorat și a restabilit obligațiile părților, altele decât cele asumate, pronunțându-se pe elemente în plus față de ceea ce i s-a cerut, și, în fine, un alt motiv îl reprezintă lipsa de analiză a instanței pe ceea ce i s-a cerut, în esență, susținând că, prin hotărârea pronunțată, instanța de recurs nu a fost preocupată să analizeze materialul probator al cauzei, ci a reținut "celeritatea procesului impunând menținerea numai a mijloacelor de probă care tind la aflarea adevărului, și nu la prelungirea în mod inutil a procesului civil", elemente care au dus la o soluționare a cauzei fără o analiză atentă a documentelor depuse în apărare, care stabileau fără putere de tăgadă atât calitatea procesuală a Biroului de Arhitectură, cât și condiția finanțării, dar, mai ales, cerința la plată în sarcina Universității a unor sume de bani nedatorate.

Privitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire susținută, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Importanța revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ.: "Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:revizuirea (…) unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută (...)".

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ. drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

De pe acest fundament legal, este de considerat că, de regulă, hotărârile instanțelor de recurs prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanță că hotărârea dată în recurs este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme, în fiecare dintre aceste două ipoteze, fondul pricinii este cercetat.

Fac excepție acele situații în care recursul s-ar respinge ca tardiv, ca inadmisibil, ori, în genere, pentru motive ce împiedică abordarea fondului, căci, în asemenea ipoteze, decizia ce se pronunță nu oferă beneficiul cercetării pricinii pe fondul ei.

În cauză, prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 și încheierii din 3 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Așadar, motivele de nelegalitate invocate de către parte au fost examinate pe fondul lor, și această analiză făcută de instanța de recurs constituie o evocare a fondului, în sensul art. 509 Noul C. proc. civ. în atari condiții, decizia este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, astfel că, nelegal s-a susținut în sensul inadmisibilității căii extraordinare de atac promovate de revizuentă.

Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire și prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., din examinarea criticilor dezvoltate în cerere rezultând că acestea pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de acest text.

Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituționalăÎn considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare în speță., și anume, potrivit art. 129 din Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerințelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 Noul C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Căci, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 509 Noul C. proc. civ., și nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în aceste dispoziții legale.

Revizuenta din cauza de față și-a întemeiat în drept cererea de revizuire pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Revizuirea … unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă: … 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ. și, respectiv, art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, situație care se regăsește în speță, excepția inadmisibilității urmând a fi respinsă.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reținând următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cele trei ipoteze prevăzute de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, și reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin formularea din textul legal se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunța asupra lor.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.

Așadar, nepronunțarea instanței trebuie să vizeze un "lucru cerut", noțiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, cele accesorii sau subsidiare, nu diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri sau soluțiile date asupra lor.

Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speță.

O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1327 A din 24 septembrie 2015 și încheierii din 3 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind menținută soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței de fond, deci, fără a schimba soluția pe cererile care au fixat cadrul litigiului și pe care ar fi omis să le analizeze.

Faptul că s-a respins recursul nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care face vorbire de un lucru cerut, și nu de soluția pronunțată de instanță; nu se poate cere revizuirea unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe motiv că instanța, dispunând respingerea recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel, nu s-ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere care nu a format obiectul recursului, astfel că, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Deopotrivă, respingând recursul și fiind menținută soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, Înalta Curte a menținut hotărârea primei instanțe, ca și situația de fapt reținută de aceasta.

Căci, nu constituie plus petita și, prin urmare, nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanței de recurs care, respingând recursul împotriva deciziei de respingere a apelului, a menținut hotărârea primei instanțe și situația de fapt reținută de aceasta.

Prin urmare, instanța de recurs nu a acordat nimic, nepronunțându-se ea însăși cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se verifică, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., respectarea principiului disponibilității, nefiind vorba despre minus, plus, ori, extra petita.

Procedând astfel, instanța de recurs nici nu putea să nu acorde ceea ce s-a cerut- așa cum invocă revizuenta în temeiul art. 509 pct. 2 C. proc. civ.- pentru că, respingând apelul, la rândul său instanța de apel nu a acordat nimic, ci a menținut ceea ce a dat tribunalul prin sentință, ipoteza neacordării a ceea ce s-a cerut, minus petita, ori peste ceea ce s-a cerut, plus petita, raportându-se la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează, de altfel, aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs pe fond.

Nemulțumirea revizuentei, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății- care alcătuiesc fondul cauzei-, și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susținerea revizuentei în sensul că instanța de recurs nu a analizat un anumit motiv de nelegalitate care a fost invocat prin cererea de recurs, de altfel, reluat și prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico- juridic al instanței în adoptarea soluției din recurs.

În condițiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțate de instanța de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curți drept motiv de revizuire nu vor fi reținute.

Înalta Curte reține, astfel, că expunând situația de fapt dedusă judecății, prin cererea de revizuire formulată revizuenta A. a reiterat solicitările ce vizează fondul cauzei, formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Astfel, din motivele cererii de revizuire, rezultă că pretinsele greșeli ale instanței de recurs de a nu se pronunța asupra aspectelor cu soluționarea cărora a fost învestită, au vizat, în realitate, pretinsele erori săvârșite de instanța de recurs în examinarea motivelor de nelegalitate, care nu a soluționat în favoarea revizuentei fondul litigiului dedus judecății.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 Noul C. proc. civ., și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii. Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituțională.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, cererea de revizuire nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, neputând fi primită repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță, astfel că, invocarea de către revizuentă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ. se apreciază să nu sunt incidente în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, și, în aceste condiții, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1440 din 17 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.