ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 martie 2025
Deliberând asupra revizuirii, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 7 iulie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, Consiliul Local al Sectorului 1 București, Sectorul 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, prin primar, Consiliul Local Voluntari, prin primar, Municipiul București, prin primar general, Consiliul General al Municipiului București, B. S.A., C., DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și D. S.A., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune-interese în cuantum estimativ de 558.600 RON, echivalentul sumei de 133.000 euro, pentru acoperirea prejudiciului aferent lipsei de folosință a imobilului situat în cartierul Henri Coandă, a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului ulterior datei notificării de invitație la conciliere, având în vedere fiecare lună până la predarea locuinței la cheie, cu toate utilitățile necesare, și a investițiilor realizate prin asigurarea diferitelor utilități în ansamblul de locuințe, în scopul ameliorării lipsurilor generate de neexecutarea obligațiilor de către pârâți, precum obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., art. 5, art. 969, art. 970, art. 977, art. 998-999, art. 1.073, art. 1.079, art. 1.081-1.086, art. 1.532 și următoarele C. civ. de la 1864, art. 238 și următoarele din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 152/1998, Legea nr. 114/1996, Legea nr. 10/1995, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 350/2001, precum și Codul comercial.
La 29 august 2013, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor-interese, începând cu data de 20 martie 2008 și până la zi, în cuantum de 391.169,51 euro, reprezentând echivalentul a 196,96 euro/zi de întârziere, în situația în care instanța de judecată va reține răspunderea civilă contractuală a pârâților, temei juridic subsidiar pe care l-a invocat în susținerea cererii.
La 26 septembrie 2013, pârâții Sectorul 1 al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 1 au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1471 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă, în parte, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate cu titlu de daune-interese, aferente perioadei 20 martie 2008 - 6 iulie 2008, și pentru pretențiile constând în penalități de întârziere aferente perioadei 20 martie - 28 august 2010, fiind respinsă, în rest, excepția prescripției, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului Consiliul Local al Sectorului 1 București, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Au fost respinse, ca prescrise, atât cererea de obligare a celorlalți pârâți la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada 20 martie 2008 - 6 iunie 2008, cât și de obligare a acestora la plata penalităților de întârziere aferente perioadei 20 martie 2008 - 28 august 2010.
A fost admisă, în parte, cererea modificatoare, cu consecința obligării pârâtei D. S.A. la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,15% pe zi, calculate prin raportare la echivalentul în RON al sumei de 131.309 euro, aferente perioadei 29 iunie 2010 - 29 iunie 2013.
Au fost respinse, în rest, pretențiile reclamantei, ca neîntemeiate.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de către intimații Sectorul 1 al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, ca rămase fără obiect.
De asemenea, pârâta D. S.A. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 7.254,91 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 4 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, cererea de îndreptare a erorilor materiale, în sensul că perioada pentru care D. S.A. a fost obligată la plata penalităților de întârziere este 29 august 2010 - 29 august 2013, iar penalitățile de întârziere acordate vor fi calculate prin raportare la echivalentul în RON, la cursul B.N.R. din ziua plății, a sumei de 131.309 euro, reținându-se și că prenumele corect al reclamantei este A..
Împotriva sentinței civile a primei instanțe reclamanta și pârâtele DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., C. și D. S.A. au formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 447 din 11 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta D. S.A., iar celelalte căi ordinare de atac au fost respinse, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii reclamanta și pârâtele DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și E. S.A. (fostă C.) au declarat recurs.
Prin încheierea din 14 mai 2019, instanța supremă a dispus încetarea recursurilor declarate în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., în temeiul prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Prin decizia nr. 1208 din 6 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a admis recursul reclamantei, decizia recurată fiind casată, în parte, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu privire la atragerea răspunderii contractuale a pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, corespunzător pretențiilor afirmate pentru perioada 30 august 2013 și până la zi.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, Municipiul București, prin primar general, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Orașul Voluntari, prin primar, Sectorul 1 București, prin primar, F. S.A., DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și E. S.A., cu consecința anulării, în parte, a deciziei civile și a sentinței civile pronunțate în primă instanță și apel, în limitele renunțării la judecată.
S-a menținut dispoziția din sentința primei instanțe privind respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de către Sectorul 1 al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului București.
De asemenea, s-a respins recursul declarat de pârâtele DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și E. S.A.
Totodată, recurenta-reclamantă a fost obligată să achite intimatului-pârât ORAȘUL VOLUNTARI, PRIN PRIMAR, suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, care, prin decizia civilă nr. 1627 din 15 octombrie 2019, pronunțată în rejudecare, în dosarul nr. x/2011, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1471 din 26 martie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată având ca obiect plata penalităților de 0,15% pe zi de întârziere.
Astfel, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 196,96 euro, în echivalentul în RON la data plății, pentru fiecare zi de întârziere, aferentă perioadei 29 august 2010 - 29 august 2013.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii părțile au declarat recurs, căi extraordinare de atac ce au fost admise prin decizia nr. 780 din 30 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2011**.
Prin încheierea din 15 iunie 2022, pronunțată de această instanță, s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri noi în apel, fiind respinse probele cu expertiza tehnică evaluatorie și cu expertiza în construcții.
Prin decizia civilă nr. 1397 din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 1471 din 26 martie 2015, ca nefondat.
Împotriva acestor hotărâri reclamanta a declarat recurs, cale extraordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 1302 din 23 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
La 18 septembrie 2024, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. de la 1865, solicitând anularea în totalitate a deciziei atacate.
Subsumat primului caz de revizuire invocat în cauză, după prezentarea parcursului procesual al litigiului, revizuenta a susținut, în esență, că instanța de recurs nu a motivat respingerea criticii întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 315 C. proc. civ. privind încălcarea de către instanța de apel a obligației de rejudecare în integralitate a cauzei sub aspectul stabilirii prejudiciului aferent perioadei 30 august 2013 și până la zi.
Din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta a invocat contrarietatea existentă între decizia a cărei revizuire se solicită și decizia nr. 1208 din 6 iunie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aceeași cauză, între aceleași părți și cu privire la același obiect, în cicluri procesuale diferite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024.
Intimata Agenția Națională pentru Locuințe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției tardivității cererii de revizuire, iar în subsidiar, respingerea căii extraordinare de atac, ca neîntemeiată.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 2. "Dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut" (...), 7. "Dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs (...)".
Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 alin. (1) atunci când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Cererea de revizuire poate fi introdusă, așadar, în termen de o lună care, în cazul prevăzut de pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865, curge de la pronunțarea hotărârii, iar în cazul prevăzut de pct. 7 alin. (2) al aceluiași articol, curge de la data pronunțării ultimei hotărâri dintre cele pretins a fi contradictorii.
Hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii este decizia nr. 1302 din 23 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 iunie 2022 și deciziei civile nr. 1397 din 28 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Conform dispozițiilor art. 261 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, hotărârea se comunică părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului și recursului.
Fiind pronunțată în recurs, decizia atacată este irevocabilă, în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, și nu se comunică, întrucât, nefiind supusă apelului sau recursului, dispozițiile procedurale nu prevăd această obligativitate.
Articolul 129 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 instituie obligația părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar potrivit art. 101 alin. (3), termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Corelativ, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a formula calea de atac, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, conform art. 103 alin. (1) din același cod.
Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
În cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă electronică la 18 septembrie 2024, fiind înregistrată la 19 septembrie 2024, conform ștampilei aplicate pe e-mailul de comunicare a căii extraordinare de atac, aflat în format letric la dosar.
Cum decizia nr. 1302 a fost pronunțată la 23 mai 2023, iar termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, pentru exercitarea căii de atac, s-a împlinit la 23 iunie 2023, atât din perspectiva cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2, calculat de la pronunțarea hotărârii atacate, cât și a celui de la pct. 7 alin. (2) al aceluiași articol, care curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, cererea de revizuire formulată la 18 septembrie 2024 a fost declarată cu depășirea termenului legal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1302 din 23 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1302 din 23 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.