ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2018

Ședința publică din data de 23 martie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2016, dată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că părțile nu s-au prezentat la judecată și nici nu au solicitat judecata în lipsă.

De la data de 14 decembrie 2016 cauza a rămas în nelucrare, părțile nefăcând niciun act de procedură.

Instanța a repus din oficiu cauza pe rol și a stabilit termen pentru 20 septembrie 2017, în vederea discutării excepției perimării.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2017, instanța a invocat din oficiu excepția perimării recursului în baza art. 420 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) C. proc. civ. iar prin decizia nr. 136 din 20 septembrie 2017 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimată cererea de revizuire a încheierii din 13 septembrie 2016 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016 formulată de revizuentul A..

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni" și cele ale art. 420 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate, în speță fiind îndeplinite condițiile legale pentru perimare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei.

Recurentul-revizuent reproșează instanței încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, invocând dispozițiile art. 105, 106, 108 și 134 alin. (1) și (2) C. proc. civ., formulând totodată critici ce vizează fondul cauzei.

Prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă din Camera de Consiliu din 10 noiembrie 2017 s-a respins cererea de ajutor public judiciar, iar prin încheierea aceleiași instanțe din 23 ianuarie 2018 s-a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii din 10 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Excepția de netimbrare va fi admisă și recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii ..." dispoziție care se aplică și recursului.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat și că recurentul nu s-a conformat nici dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, față de cele arătate, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și cum în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu,este întemeiată, sens în care va admite excepția de netimbrare și va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei 136 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2018.