ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1194/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1194/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Prin încheierea de ședință din 14.02.2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A., și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea de ședință din 11.01.2017.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamanta A., arătând că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere pe rol, contrar dispozițiilor legale în materie.
Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:
Recursul formulat de reclamanta A., împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2018, a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28.02.2018, și a fost admis în principiu prin încheierea de ședință din 02.10.2018, când s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei la 06.11.2018, cu citarea părților.
Prin încheierea de ședință din 06.11.2018, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., dată de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, conform art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., la data de 22.05.2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 12.06.2019.
Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speță, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 06.11.2018, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume 22.05.2019, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., a intervenit perimarea recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va constata perimat recursul declarat de reclamanta A., împotriva încheierii de ședință ședință din 14 februarie 2018, a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A., Sibiu, județul Sibiu împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2018, a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul Arad, prin primar, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Arad, Primarul municipiului Arad, toți cu sediul în Arad, Bv. Revoluției nr. 75, județul Arad.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2019.