ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 696/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 16.09.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Timișoara a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la termenul din 16.09.2015 părțile au lipsit în mod nejustificat și că nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

S-a constatat că de la 16.09.2015 cauza a rămas în nelucrare, părțile nefăcând niciun act de procedură până la 14.12.2016.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".

Potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.:

"perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 425 din 14 decembrie 2016 a constatat perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 652/17.06.2015, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014.

Fără a-și încadra susținerile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 425 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, S.C. A. S.R.L. Timișoara a declarat recurs.

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului de față, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) și art. 299 C. proc. civ., având în vedere și prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs este inadmisibilă și o va respinge în consecință, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ.:

"sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel".

Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta, deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Prin urmare, conform principiului enunțat, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, reclamanta a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, cu precizarea că, în ceea ce privește recursul, judecata acestuia a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 1 C. proc. civ., pricina rămânând în nelucrare mai mult de un an.

În aceste condiții, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimat recursul, hotărârea pronunțată (decizia civilă nr. 425 din 14 decembrie 2016) fiind o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât este dată de o instanță de recurs.

Este adevărat că potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dar este de necontestat că acest text legal care consacră dreptul de recurs în materie de perimare nu este aplicabil în cazul perimării recursului, întrucât, în acest mod, s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce însă nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în situațiile în care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unui apel.

Prin urmare, decizia civilă nr. 425 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care s-a constatat perimat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., are caracter irevocabil, în raport de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., și, pe cale de consecință, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât, așa cum deja s-a relevat, s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 425 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 425 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2017.