ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1589/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 872/A - COM din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și l-a obligat pe recurentul-revizuent A. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins contestația în anulare; totodată, a respins cererea intimatei B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1045 din 16 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., contestatorul a susținut că instanța a respins eronat contestația prin lipsă de procedură, care nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, procedură ce se referă la comunicarea întâmpinării depuse de intimata S.C. B. la dosarul cauzei.

A arătat, în sinteză, că instanța nu a judecat în fond excepția tardivități conform vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 220 (1) Legea 31/1990 Legea Societăților Comerciale.

Conform excepției tardivități din vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 220 (1) Legea 31/1990, plata sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea totală nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde nr. 1.130.388 total de acțiuni, care trebuia făcută pe data de 17.10.2006, la data înregistrări cererii nr. x/17.10.2006 la sediul S. C. GRUPULUI B. PITEȘTI s-a făcut pe data 18.10.2006 și este tardivă, iar consecința acestei tardivități este anularea hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 și restabilirea acționariatului conform " Structura sintetică consolidată a acționarilor pentru S.C. B. S. A., la data de referință 01.09.2006: C. 5.305.125 acțiuni procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acțiuni procent 5,80810 %; Persoane juridice 1013 acțiuni procent 0,01798 %."

În argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susținut că instața de judecată, completul nr. 3, compus din doamnele judecător D. și E. și domnul judecător F. în urma unei greșeli materale de procedură a soluționat contestația formulată împotriva deciziei 643/2019 pronunțată la data 26.03.2019 în dosarul x/2019, cunoscând în fapt că este recuzat în continuare.

Completul 3 a luat la cunoștință de recuzare prin depunerea la termenul 14.05 2019 a cererii de suspendare a judecăți contestației în anulare împotriva deciziei 643/2019 pronunțată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, pană la soluționarea contestației în anulare formulată împotriva încheierii din 19.04.2019, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a mai susținut contestatorul.

În continuare, s-a arătat, Completul 3 a judecat cererea de suspendare formulată de contestator, depusă la ICCJ la data 14.05.2019 pentru termenul de judecată 16.05.2019, cerere depusă sub termenul de 5 zile procedurale, deci sub acest termen procedural. A susținut contestatorul că procedura de depunere a cererii sub termenul de 5 zile procedurale ducea la acordarea unui termen de judecată din oficiu de către instanță, precum și că instanța a greșit, și pe această greșeala materială de procedură, nu a acordat un termen din oficiu, ci a judecat cererea depusă sub termenul procedural de 5 zile.

Totodată, a arătat contestatorul, Completul 3, care a judecat contestația împotriva deciziei 643/2019 pronunțată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, nu i-a asigurat dreptul la un proces echitabil.

Contestatorul a solicitat anexarea mai multor dosare și a redat dispozițiile art. 317 C. proc. civ., art. 318 C. proc. civ. și art. 320 din același cod, art. 220 alin. 1 Legea 31/1990 și a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, iar pe cale de consecință admiterea excepției tardivității plăți sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde nr. 1.130.388 total de acțiuni, cu consecința anulări hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 și restabilirea acționariatului conform " Structura sintetică consolidată a acționarilor pentru S. C. B. S. A. simbol G., la data de referință 01.09.2006: C. 5.305.125 acțiuni procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acțiuni procent 5,80810 %; Persoane juridice 1013 acțiuni procent 0,01798%."

De asemenea, contestatorul a solicitat cheltuielile pe care le-a cerut în contestația în anulare formulată împotriva deciziei 643/2019, în cuantum de 5010,8 RON, plus cheltuielile privind taxa judiciară pentru această contestație, 11 RON, plus cheltuieli transport, pe care le va depune la termenul de judecată.

Intimata B. S.A. a depus, la 8 iulie 2019, întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată. A solicitat, totodată, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea și efectele acestora sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În speță, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă o altă contestație în anulare formulată de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunțate tot într-o cale de retractare (contestație în anulare) formulate de aceeași parte.

Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Primul motiv prevăzut de art. 317 C. proc. civ. se referă la situația în care procedura de citare a fost neregulat îndeplinită, precum și la situația în care judecata a avut loc în lipsa citării părții.

Referitor la acest prim motiv, ceea ce invocă partea contestatoare este o pretinsă lipsă de procedură din perspectiva necomunicării întâmpinării potrivit cerințelor legii.

Rezumând astfel susținerile contestatorului, în raport de motivele de contestație, se constată că, autorul căii extraordinare de atac s-a îndepărtat de la cerințele dispozițiilor legale mai sus enunțate și nu a prezentat nici un motiv ce ar putea fi încadrat în cerințele acestor dispoziții.

Astfel, trebuie remarcat că obligația de a cita părțile are ca scop încunoștințarea acestora despre existența procesului și despre data și locul desfășurării ședinței de judecată fiind diferită de obligația de comunicare a actelor de procedură.

Lipsa de procedură semnifică neregularitatea procedurii de citare a părților și nu poate fi apreciată prin raportare la modalitatea de comunicare a actelor de procedură, respectiv a întâmpinării așa cum invocă partea contestatoare.

Cât privește dispozițiie art. 318 din C. proc. civ., invocate de contestator, se reține că pot fi atacate pe calea contestației în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs.

Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează două situații: a) când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, b) când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Așadar, potrivit temeiului de drept menționat mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei alte contestații în anulare (cum este situația de față), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Deși, prin cererea formulată se invocă o pretinsă greșeală materială săvârșită de instanța care a soluționat contestația în anulare, aceasta nu poate fi analizată din perspectiva motivului invocat, întrucât nu este vorba de o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, după cum, din același considerente nici celelalte susțineri ale contestatorului nu pot fi analizate.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A..

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a contestatorului, Înalta Curte va dispune obligarea acestuia să plătească intimatei S.C. B. S.A. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1045 din 16 mai 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata S.C. B. S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.