ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1045/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 872/A - COM din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și l-a obligat pe recurentul-revizuent A. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul A..

Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017; totodată, a respins cererea intimatei B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, contestatorul a arătat că solicită anularea decizei nr. 643/2019 pronunțată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, cu consecința: admiterii excepției tardivității plății sumei de 847.791,00 RON, ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde unui nr. total de acțiuni de 1.130.388; anulării hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 și restabilirii acționariatului conform Structurii sintetice consolidate a acționarilor pentru S. C. Grupul latsa S. A. la data de referință 01.09.2006.

Contestatorul a arătat, în esență, că instanța a respins în mod eronat, prin decizia nr. 643/2019 din 26.03.2019, contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 1048/2018 pronunțată la data de 22.03.2018 de ICCJ.

În continuare, contestatorul a invocat greșeala materială de procedură a excepției tardivității - vechiul C. proc. civ.- a plății sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, ce corespunde unui nr. 1.130.388 total acțiuni, evidențiind în acest sens dispozițiile art. 220 (1) din Legea Societăților Comerciale și susținând că vechiul C. proc. civ. permite ridicarea excepției tardivității.

A arătat că numărul total de 1.130.388 de acțiuni și valoarea nominală de 2.825.970,00 RON sunt menționate în cererea de subscriere a acționarului C., pentru majorarea capitalului conform Hotărâri AGEA nr. 92/20.09.2006, cerere înregistrată la data de 17.10.2006 cu nr. x/17.10.2006 la sediul S. C. B..

De asemenea, a susținut că termenul de plată-18.10.2006 și suma de 847.791,00 RON, ce reprezintă 30% din suma nominală de 2.825.970,00 RON, sumă ce corespunde numărului total de 1.130.388 de acțiuni este menționat în Extrasul de cont B. S.A. nr. 152 din data 18.10.2006.

Contestatorul a solicitat anexarea dosarului nr. x/2006 al Tribunalului Comercial Argeș; nr. x/2006 al Curți de Apel Pitești; nr. y/2006 al ICCJ; nr. z/2017 al Tribunalului Comercial Argeș; nr. w/2017 al Curți de Apel Pitești; nr. t/2017 al ICCJ; nr. u/2019 al ICCJ.

Contestatorul a redat dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și art. 320 din același cod și a solicitat cheluielile pe care le-a cerut în contestația în anulare, 5010,8 RON plus cheltuielile privind taxa judiciară pentru această contestație, 11 RON plus cheltuieli transport.

Intimata B. S.A. a depus, la 24 aprilie 2019, întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 318 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea și efectele acestora sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În speță, Înalta Curte constată că, prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ., invocat de contestator, pot fi atacate pe calea contestației în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs.

Potrivit temeiului de drept menționat mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei alte contestații în anulare (cum este situația de față), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.