ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 658/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 03.01.2019, sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC B. SRL și C., revizuirea Deciziei nr. 4240 din data de 06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2007, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, prin Decizia nr. 4240 din data de 06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2007, s-a pronunțat o soluție contrară Deciziei civile nr. 1391 din 08.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012, această din urmă decizie fiind pronunțată în contradictoriu cu aceleași părți ca și în cauza a cărei revizuire o solicită.

Astfel, prin Decizia nr. 4240 din data de 06.12.2018, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 743 A din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă; a admis recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva aceleiași decizii, a modificat în parte decizia în sensul că l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și suma de 9028,26 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fazele procesuale anterioare; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 74/A din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă; a constatat nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva aceleiași decizii.

Revizuentul a mai arătat că prin această decizie s-a menținut soluția pronunțată anterior de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 743A/26.09.2017, prin care s-a respins cererea de revendicare prin comparare de titluri introdusă de acesta, pe motiv că reclamantul A. și pârâta B. au dobândit de la același proprietar, iar pârâta B. a fost cumpărător de bună-credință, deoarece la data dobândirii nu erau notate în cartea funciară litigiul sau vreo sarcină, astfel că nu a cunoscut că a cumpărat un teren deja vândut.

Prin Decizia civilă nr. 1391/08.04.2014, pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/2012, decizie irevocabilă, s-a concluzionat că natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.10.2002 este a unui contract de vânzare-cumpărare sub condiție suspensivă, a cărei condiție s-a realizat la data de 25 noiembrie 2004, când a fost eliberată dispoziția nr. 3542 a Primarului General al Municipiului București. Acest litigiu a fost pornit de D., decedat în timpul procesului (fiind continuat de moștenitoarea acestuia C.), și a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/14.10.2002, prin care s-a vândut bunul viitor de la D. către A., și anularea clauzei penale prin care D. s-a obligat să îl despăgubească pe A. în situația nerealizării vânzării.

Acțiunea a fost admisă, în parte, în sensul că a fost respinsă cererea de rezoluțiune a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/14.10.2002, fiind admisă cererea de anulare a clauzei penale.

Revizuentul a arătat că din motivarea Deciziei nr. 1391/08.04.2014, prin care a fost menținută Decizia nr. 381 A din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pentru cauze cu minori și de familie, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că vânzător al terenului a fost D., iar A. a dobândit terenul, prin cumpărare, de la acesta.

Prin Decizia nr. 4240 din 06.12.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, s-a reținut că A. și B. SRL au dobândit terenul de la același proprietar. Revizuentul a susținut că această soluție este nelegală și netemeinică, deoarece el a dobândit terenul de la D., iar B. de la E., prin contractul de vânzare din aprilie 2006.

În aceste condiții, revizuentul a susținut că, întrucât prin pronunțarea Deciziei civile nr. 4240/06.12.2018, în Dosarul nr. x/2007, a fost înfrântă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1391/08.04.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, se impune revizuirea Deciziei nr. 4240/06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 și ale art. 324 din C. proc. civ.

Intimata C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea întâmpinării, intimata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire, în sensul că hotărârile pretins contrare nu sunt hotărâri care să evoce fondul, ci prin aceste decizii au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate. De asemenea, intimata a arătat că nu este îndeplinită nici condiția ca hotărârile pretins contrare să fie date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și în aceeași calitate.

Astfel, în Dosarul nr. x/2007, în care a fost pronunțată Decizia nr. 4240/06.12.2018, obiectul dedus judecății l-a constituit judecarea acțiunii în revendicare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B. SRL și a cererii de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenienta C.; în Dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1391/08.04.2014, a fost soluționată cererea reconvențională formulată de reclamantul D. împotriva pârâtului A., având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare bunuri viitoare nr. 4100/14.10.2002, ca urmare a neexecutării de către pârâtul A. a obligațiilor asumate prin contract; în acel dosar SC B. SRL a avut calitatea de intervenient în interesul reclamantului D..

Intimata a conchis că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul A.

Intimata SC B. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de art. 322 C. proc. civ. și de faptul că hotărârea asupra căreia se solicită revizuirea nu este o hotărâre pronunțată în recurs care să evoce fondul; în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță."

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că pentru a putea fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Din perspectiva condițiilor enunțate, în speță se constată că hotărârile pretins contrare sunt decizii pronunțate în recurs și, în consecință, sunt irevocabile conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că există contrarietate între Decizia civilă nr. 4240/06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2007 și Decizia civilă nr. 1391/08.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2012.

Având în vedere soluțiile pronunțate prin aceste hotărâri se constată că ele nu evocă fondul, însă acest aspect, așa cum s-a arătat deja, nu este de natură să atragă inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât în ipoteza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu este necesară îndeplinirea acestei condiții.

Sub aspectul părților, Înalta Curte reține că în ambele procese au participat atât revizuentul, cât și intimații.

Analizând în continuare condiția de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză, deoarece din considerentele Deciziei nr. 4240/06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care face obiectul cererii de revizuire, rezultă că instanța a examinat, la filele x din decizie, efectul pozitiv al Deciziei nr. 1391/08.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2012, și a reținut că efectele acestei hotărâri au fost analizate de instanța de rejudecare, conform deciziei de casare, potrivit regulilor de drept aplicabile, în contextul verificării incidenței efectelor juridice ale puterii de lucru judecat și a celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, ce au fost derulate între părți.

Astfel, Înalta Curte a reținut în această decizie că "în privința titlului reclamantului, instanța de apel a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.10.2002, perfectat între reclamantul A. și D. (autorul intervenientei C.), ca urmare a valorizării corecte a efectului pozitiv a Deciziei civile nr. 1391/8 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2012 (fostul Dosar nr. x/2009), prin care s-a statuat că dreptul de proprietate s-a transmis, la data de 25 noiembrie 2004, ca urmare a îndeplinirii condiției suspensive prevăzute în contract, respectiv la data când a fost eliberată dispoziția Primarului General al Municipiului București, de restituire în natură a terenului, către vânzătorul D."

Pe de altă parte, s-a reținut că instanța de apel a avut în vedere titlul exhibat de pârâtă, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.04.2006, prin care SC B. SRL a cumpărat de la E., care, la rândul ei, a cumpărat de la D., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.01.2005.

Urmărind mecanismul juridic de stabilire a provenienței titlurilor de proprietate, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a concluzionat corect că titlurile pe care părțile și le opun reciproc provin de la un autor comun a cărui existență a fost stabilită prin urmărirea și stabilirea transmisiunii proprietății, pe lanțul titlurilor de proprietate, până când a fost identificat un autor comun, ce a transmis aceeași proprietate.

Astfel, autorul comun (prim-vânzătorul D.) a încheiat acte de transmitere a proprietății atât cu E., cât și cu A., iar E. a transmis mai departe dreptul de proprietate către pârâta SC B. SRL. Întrucât titlurile opuse de părți provin de la un autor comun, Înalta Curte a reținut că, în această situație, edificator în procedeul de comparare a titlurilor de proprietate este criteriul de preferabilitate al părții care a îndeplinit prima (dar, și singura, în speță) formalitățile de publicitate imobiliară, pentru opozabilitatea dreptului său față de terți, criteriu corect aplicat de instanța de rejudecare, care a dat, astfel, preferabilitate titlului pârâtei, ce a fost înscris în cartea funciară.

De asemenea, s-a reținut că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1391/08.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost examinat de instanța de rejudecare, conform deciziei de casare potrivit regulilor de drept aplicabile, în contextul analizării efectelor juridice ale puterii lucrului judecat și a celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, ce au fost derulate între părți.

Înalta Curte a mai arătat că respingerea acțiunii reclamantului nu a fost consecința faptului că acesta nu deține un titlu valabil, ci a împrejurării că, în concurs cu titlul pârâtei, titlul reclamantului A., deși valabil, nu este preferabil, pentru că titlul său nu a fost înscris în cartea funciară, în comparație cu titlul pârâtei, acesta reprezentând criteriul legal de preferabilitate în compararea de titluri care provin de la același autor.

Cum instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că în cel de-al doilea litigiu a fost analizat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii judecătorești pretins contrare, astfel că părțile nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul puterii lucrului judecat care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

În acest context, susținerile revizuentului că există contrarietate între Decizia nr. 4240/06.12.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2007 și Decizia nr. 1391/08.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012, sunt nefondate, astfel că cererea de revizuire urmează să fie respinsă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", astfel că, Înalta Curte va dispune obligarea revizuentului la plata sumei de 2500 RON, cheltuieli de judecată către intimata C., reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța seria x nr. x/15.02.2019 și la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata SC B. SRL, reprezentând onorariu de avocat achitat cu OP din 31.01.2019 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4240 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2007.

Obligă pe revizuent la plata sumei de 2.500 RON către intimata C., cu titlu de cheltuieli de judecată, și la plata sumei de 2.500 RON către intimata SC B. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV