ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3735/2018

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 403 din 22 martie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului și a respins cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia civilă nr. 875 A din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 403 din 22 martie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin Decizia nr. 1.795 din 15 mai 2018, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 875A din data de 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Hotărârea a fost dată fără nicio cale de atac.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că aspectele invocate de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul hotărârii, astfel că se aplică sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului

La data de 28 iunie 2018, cotestatorul B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Invocând în drept dispozițiile art. 503 C. proc. civ., contestatorul B. a susținut, în esență, că justiția din România nu poate constata nul recursul, având în vedere ultimele două rapoarte MCV și că nu a fost luată în considerare fișa de sector din anul 2001, prin care se arată că România a primit 10 milioane de euro pentru instruirea judecătorilor cu privire la dreptul comunitar.

La termenul din 24 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, chestiunea privind admisibilitatea contestației în anulare, în raport de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Decizia nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru.

În procedura de filtrare a recursurilor prevăzută de art. 493 C. proc. civ., în completul de filtru, instanța de recurs analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă sau că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

Cum, în speță, decizia atacată cu contestația în anulare, a fost pronunțată în complet de filtru, constatându-se că recursul este nul, întrucât motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, împotriva acestei decizii, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de ED