ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2016, la data de 15.11.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la plata unei dobânzi de 3,89 milioane RON pentru reținerea ilegală a Notificării nr. x/2001 în intervalul 01.04.2002 - 30.10.2018, soluționată prin Dispoziția nr. 2115/29.03.2002.

Prin Sentința civilă nr. 403 din 22 martie 2017, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Prin Decizia civilă nr. 875A din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1795 din 15 mai 2018, pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a constatat nul recursul reclamantului.

La data de 28 iunie 2018, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța supremă.

Prin Decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva acestei ultime decizii, contestatorul A. a declarat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 6 noiembrie 2018.

Prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2018, s-a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la 31 ianuarie 2019.

Analizând excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza dedusă judecății, prin Decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1795 din 15 mai 2018 a aceleiași instanțe, prin care s-a constatat nul recursul declarat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 875A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a reprezentat Decizia nr. 1795 din 15 mai 2018, pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă, așadar, că hotărârile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu sunt supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, prin urmare, Decizia nr. 1795 din 15 mai 2018 nu este susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac, inclusiv contestație în anulare.

Așa fiind, în aplicarea art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici Decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2018, pronunțată în soluționarea contestației în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, inclusiv contestație în anulare.

În consecință, față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3735 din 24 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3735 din 24 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul A.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN