ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2017

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea depusă la Tribunalul Galați la 18 mai 2012 și trimisă administrativ la Judecătoria Galați la data de 21 mai 2012, fiind înregistrată la această instanță sub nr. x/2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Galați, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună: obligarea acesteia la plata sumei de 203.284 RON cu titlu de daune provenite din neplata impozitului pe clădiri și 912.000 RON cu titlu de daune pentru nefolosirea de către reclamantă a imobilului proprietatea sa, în total suma de 1.115.204 RON, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Primăria municipiului Galați i-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor sale imobile, pentru o datorie de 203.284 RON reprezentând impozit pe clădiri datorat și majorări.

Reclamanta a arătat că a fost lipsită de folosința imobilului pentru care s-a calculat acest impozit, respectiv din anul 2004 și până în prezent, imobilul fiind deținută în fapt de pârâtă.

A apreciat astfel reclamanta că pârâta i-a produs un prejudiciu de 203.284 RON constând în impozitul calculat pentru clădire și neachitat, nereușindu-se evacuarea pârâtei din acest spațiu decât în urma a mai multe litigii ce s-au purtat între părți din 2004 și până la rămânerea irevocabilă în luna noiembrie 2011 a Sentinței civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosar nr. x/2008.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 912.000 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în discuție, calculată pe ultimii 3 ani, mai puțin perioada de la data executării silite a pârâtei și până la data introducerii acțiunii. Aceste daune au fost calculate avându-se în vedere valoarea lunară a chiriei pentru clădirea din cadrul complexului de tenis, de 30.000 RON pe lună.

Judecătoria Galați, prin Sentința nr. 5614 din 30 mai 2013, a declinat cauza spre competență soluționare la Tribunalul Galați.

Prin Sentința civilă nr. 521 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Galați a respins acțiunea, ca nefondată.

S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara corpului B al imobilului din Galați, imobil din care a evacuat-o pe pârâtă la data de 15 octombrie 2011.

Reclamantul nu a făcut nici dovada că ar fi titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate sau că este beneficiarul folosinței imobilului pentru care cere despăgubiri.

Sumele pe care le solicită în calitate de plătitor de impozite și pe care susține reclamantul că i le datorează pârâta, sunt de fapt impozite pentru corpul A din clădirea pe care niciodată nu a ocupat-o pârâta.

Curtea de Apel Galați, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 163 din 3 octombrie 2016 a admis calea de atac; a schimbat în parte sentința numai în ce privește capătul de cerere privind daunele solicitate pentru lipsa de folosință a corpului B, din Galați; a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 324.782,15 RON cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a corpului B în perioada 15 mai 2009 - 15 noiembrie 2011; a menținut soluția primei instanțe de fond cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata impozitului și a obligat pârâta la 11.279,23 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, pentru considerentele ce urmează.

Instanța de apel, față de dispozitivul Sentinței civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galați, constată că s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului-apelant pentru suprafața de 443,26 mp corp B al imobilului din str. x.

Prin Încheierea din 26 martie 2015 în Dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Galați, cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților necesitate efectuării unei expertize contabile având ca obiect stabilirea contravalorii lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 15 mai 2009 - 15 noiembrie 2011.

Expertiza efectuată de expert C. precizează existența Contractului de locațiune nr. x din 2 noiembrie 2005 încheiat între A. "A." Galați, în calitate de proprietar și SC D. SA Galați, în calitate de chiriaș, prin care se închiriază corpul B al imobilului din Galați, în suprafață de 443,26 mp, pe o perioadă de 60 luni, cu începere de la 1 noiembrie 2005, până la 1 noiembrie 2010.

Deoarece expertiza constată existența Contractului de subînchiriere nr. 130/39 din 19 ianuarie 2006, încheiat între SC D. SA Galați în calitate de locator principal și SC B. SRL Galați, în calitate de subchiriaș pentru închirierea suprafeței de 9.500 mp pe 12 luni, chiria fiind de 1.000 RON lunar, se concluzionează că lipsa de folosință pentru perioada 15 mai 2009/15 noiembrie 2011, calculată în baza prevederilor H.C.L. nr. 258 din 28 iunie 2011, este de 1.808.688 RON.

Totodată se precizează și contravaloarea lipsei de folosință pentru aceeași perioadă, calculată în baza prevederilor Ordinului 422 din 5 septembrie 2007 pentru aprobarea Normelor și Tarifelor de folosire a bazelor sportive și a unităților de cazare aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Sport la suma de 741.720 RON (883 zile x 24 ore/zi/x 35 RON/oră).

La expertiză au fost desemnați și 2 consilieri experți la solicitarea părților, respectiv E. recomandat de intimat și F. recomandat de apelantă.

Consilierul expert E. stabilește contravaloarea lipsei de folosință pentru aceeași perioadă la 11.702,06 RON luând în considerare un nivel al chiriei de 0,88 RON/mp/lună (30 luni x 443,26 mp x o,88 RON mp/lună).

S-au avut în vedere tarifele practicate de Primăria Galați în perioada de referință a litigiului pentru activități similare ori locații aflate în apropriere.

Consilier expert F., calculează contravaloarea lipsei de folosință ca fiind de 295.735,92 RON și o dobândă de 29.046,23 RON, total 324.782,15 RON pentru aceeași perioadă luând în considerare o chirie medie și ținând cont de chiriile prevăzute în Hotărârea Consiliului local nr. 392/2001 și în Contractul de locațiune nr. x din 2 noiembrie 2005, actualizate cu rata inflației.

Instanța a apreciat ca justificat modul de calcul efectuat de expertul consilier F. care a luat în considerare prevederile H.C.L. nr. 392/2001.

Având în vedere privarea apelantei de folosința imobilului pentru suma respectivă, intimata-pârâtă datorează și dobânzi (dobânda remuneratorie datorată de debitor cu titlu de preț al folosinței capitalului creditorului).

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta-apelantă, ele reprezintă 6.852,82 RON taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretențiilor admise pentru instanța de fond 3.426,41 RON reprezentând taxă de timbru, calculată pentru apel și 1.000 RON contravaloare onorar expert achitat de reclamantă.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. a fost obligată intimata la 11.279,23 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.

Reclamantul A., prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia instanței superioare de fond doar în privința capătului de cerere referitor la suma de 180.423 RON solicitată de la pârâtă cu titlu de daune provenite din neplata impozitului pe clădiri.

În motivarea recursului se arată că, deși instanța reține calitatea sa de proprietar, menține soluția instanței de fond de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata impozitului fără însă a motiva opțiunea.

Se mai arată că instanța de fond, respingând acțiunea, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate precum și a faptului că sumele solicitate sunt cuvenite numai pentru corpul A de clădire, neocupat de pârâtă.

Neclaritatea a rezultat din raportul de inspecție fiscală din data de 14 octombrie 2009 în care s-a produs o eroare în sensul că a fost confundat corpul A de clădire cu corpul B și invers, numai că imobilul A, actualul sediu al G. a ieșit din proprietatea recurentului încă din anul 2007, fiind adjudecat la licitație de către SC D.

Reținerea instanței de fond în sensul că nici pentru acest imobil (actualul sediu G.) nu a fost plătit impozitul pe clădire, nu poate fi luată în considerație.

Recurenta SC B. SRL, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul aplicării greșite a legii referitoare la modalitatea de dobândirea dreptului de proprietate, a dovezii acestuia precum și, în subsidiar, a modului de calcul al lipsei de folosință, cât și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.279,23 RON.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentința civilă nr. 5029 din 10 mai 2011 a Judecătoriei Galați nu s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 443,26 mp corp B, întrucât litigiul soluționat prin această hotărâre judecătorească nu avusese ca obiect stabilirea sau recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobilul situat în Galați, pentru ca instanța de apel să poată valorifica puterea lucrului judecat în privința existenței dreptului de proprietate al reclamantului.

Analiza dreptului de proprietate al reclamantului intimat cu privire la bunul pentru care solicită lipsa folosinței se impunea așadar față de motivarea concretă a lipsei titlului de proprietate realizată de Tribunal prin indicarea unor dovezi emanând chiar de la acesta (a se vedea pagina 3 alin. (6) - (8) din Sentința civilă nr. 521 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului) ca și apărările invocate în același sens de către SC B. SRL în întâmpinarea depusă la apelul formulat de reclamant.

Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât într-unul dintre multiplele litigii purtate între părți, în considerentele Deciziei nr. 5 din 23 mai 2011 a Tribunalului Galați, ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 5029 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Galați se reține în cadrul unei analize profunde și detaliate a dreptului de proprietate a reclamantului cu privire la acest imobil, că acest drept nu a fost dovedit.

Chiar dacă această decizie a fost modificată prin Decizia nr. 782 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, se apreciază că considerentele primei hotărâri nu au fost înlăturate prin soluția instanței de control judiciar care reține în mod expres că "Față de considerentele de mai sus, Curtea nu va analiza susținerile părților referitoare la existența sau inexistența dreptului de proprietate sau a dreptului de folosință".

Pe de altă parte, reclamantul, în motivele de apel invocă drept dovadă a dreptului său de proprietate asupra bunului în discuție Sentința civilă nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galați care soluționase acțiunea în evacuare a SC B. SRL și a cărei admitere fusese pronunțată pe achiesarea pârâtului astfel cum rezultă din dispozitivul ei. Achiesarea pârâtului SC B. SRL la capătul de cerere privind evacuarea nu poate echivala cu un titlul de proprietate în patrimoniul apelantului A.

De altfel, prin Sentința civilă nr. 10839 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Galați a fost respinsă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulat de reclamant în contradictoriu cu U.J.C.M. Galați, intervenientă fiind și recurenta.

Se arată că își menține obiecțiunile formulate în ceea ce privește raportul de expertiză realizat de către expertul desemnat de către instanța de judecată, C., obiecțiuni respinse fără vreo motivare concretă în ședința de judecată din data de 25 aprilie 2016.

Prevederile H.C.L. nr. 392/2001 stabilesc tarife orare pentru spații sportive aparținând Municipiului Galați, constituite din săli de sport ale unităților de învățământ, cu suprafața standard de peste 800 mp și cu toate utilitățile necesare, spații ce se închiriază doar pentru organizarea anumitor evenimente și nu pentru o închiriere îndelungată, pentru desfășurarea unor activități sportive constant de către locatar în acel spațiu.

Această modalitate de stabilire a lipsei de folosință, nu se aplică spațiului în discuție, deoarece nu prezintă aceleași caractere cu ale spațiilor supuse dispozițiilor H.C.L. nr. 392/200, privește o închiriere pe o durată îndelungată pentru folosința continuă a unei organizații sportive, deci presupune stabilirea unei chirii anuale sau lunare.

Expertul a stabilit o anumită sumă cu titlul de dobândă, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru, instanța de judecata pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Singurul calcul corect al lipsei de folosință este cel ce reiese din raportul întocmit de către expertul E., expert care stabilește valoarea lipsei de folosință prin compararea corpului B în litigiu cu un imobil asemănător care are aceeași destinație ca i acesta și pentru o perioadă asemănătoare.

Referitor la cheltuielile de judecată în suma de 11.279,23 RON puse în sarcina paratei, se arată că reclamantei i s-a admis doar unul din două capete de cerere și anume suma solicitată cu titlul de lipsă de folosință.

Astfel, din întreaga suma de 1.115.204 RON solicitată de către reclamantă și pentru care a achitat taxa de timbru de 10.279,23 RON, i-a fost admisă doar suma de 324.782,15 RON astfel că legal este a fi obligată pârâta la taxa de timbru aferentă acestei sume.

În ceea ce privește suma de 1.000 RON achitată de către reclamanta apelantă cu titlul de onorariu expert și stabilită a fi plătită de pârâtă, de asemenea o apreciază ca nelegală deoarece nu au fost reținute deloc concluziile formulate de către acest expert, instanța înlăturând practic această expertiză în momentul formulării soluției dispuse.

Recurentul A., prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului pârâtei, arătând că a făcut dovada dreptului de proprietate, enumerând și înscrisurile doveditoare, precizate și că H.C.L. nr. 392/2001 se referă la chirii lunare și nu orare.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate și la temeiurile de drept incidente în cauză reține caracterul fondat al recursului declarat de reclamant și caracterul nefondat al recursului declarat de pârât pentru argumentele ce succed.

Instanța superioară de fond a reținut ca dovedit dreptul de proprietate al reclamantului față de dispozitivul Sentinței civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galați.

Critica formulată de pârât cu privire la efectele acestei hotărâri judecătorești sunt corecte, în sensul că admiterea cererii de evacuare a pârâtului solicitată de reclamant nu semnifică existența unui drept de proprietate.

Cu toate acestea, statuarea din apel referitoare la existența dreptului de proprietate asupra imobilului descris în acțiune în patrimoniul reclamantului este corectă.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 5029 din 10 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Galați a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de Uniunea Județeană a Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești (U.J.C.M.) Galați în contradictoriu cu intimatul A. "A." împotriva Încheierii nr. 35618 pronunțate în Dosar nr. x din 19 octombrie 2009 al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați prin care a fost intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 186 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Galați și Decizia civilă nr. 80R din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Galați.

Din considerentele hotărârii rezultă că, în esență, A. "A." este continuatorul H. care, la rândul său, continuă structura sportivă fără personalitate juridică din cadrul U.J.C.M. Galați. Se mai arată că această evoluție în timp dă și succesiunea în drepturi, în sensul că beneficiarul bazei de tenis din Galați, edificată în temeiul Autorizației de executare lucrări nr. x din 5 iunie 1984 de U.J.C.M., este în prezent A. "A." Galați.

Așadar, în prezent dreptul de proprietate al reclamantului înscris în cartea funciară, nu este anulat printr-una dintre modalitățile prescrise de lege, drept de proprietate înscris și în evidențele fiscale.

Reținând calitatea de proprietar asupra imobilului din Galați, reprezentând A. aflat în proprietatea reclamantului conform Autorizației pentru executarea de lucrări nr. 58 din 5 iunie 1984 având ca beneficiar U.J.C.M. și Decizia nr. 36/03.1983, Direcția Impozite, Taxe și ale Venituri Locale din cadrul Primăriei municipiului Galați a somat pe reclamant să plătească impozitul pe clădiri.

În alți termeni, dreptul de proprietate al reclamantei asupra A., cu referire la care se cere obligarea pârâtei la plata contravalorii impozitului și a lipsei de folosință rezultă din Sentința civilă nr. 5029 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Galați și încheierea de carte funciară nr. 35618.

- Nu este fondată nici critica referitoare la modalitatea de calcul a contravalorii lipsei de folosință asupra imobilului în discuție, câtă vreme recurenta solicită, în fapt, o reinterpretare și reanalizare a probatoriilor administrate de instanță sub acest aspect, atunci când apreciază că suma datorată este cea din raportul de expertiză întocmite de expertul E., față de configurația art. 304 C. proc. civ. ce permite modificarea sau casarea hotărârii numai pentru motive de nelegalitate și nu de netemeinicie.

Referirea la inaplicabilitatea dispozițiilor H.C.L. Galați nr. 392/2001 este nefondată, deoarece hotărârea privește stabilirea chiriilor lunare pe metru pătrat pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuințe și nu chirii orare cum pretinde recurentul.

Nu în ultimul rând, de amintit că expertul a coroborat conținutul hotărârii cu prevederile Contractului de locațiune nr. x din 2 noiembrie 2005 încheiat între părți.

Mai susține recurentul că instanța de apel a acordat dobânzi pentru suma acordată, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat așa ceva, acordându-se astfel ceea ce nu s-a cerut.

Nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. față de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată art. 1.349 alin. (2) și art. 1.317 C. civ., răspunderea civilă delictuală, câtă vreme acoperirea prejudiciului trebuie să fie integrală, conform art. 1.385 C. civ.

Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ., dat fiind calitatea de parte câștigătoare în proces a reclamantei.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Recurentul-reclamant invocă absența motivării instanței de apel cu privire la soluția de menținere a dispoziției primei instanțe de a respinge capătul de cerere referitor la plata sumei de 203.284 RON cu titlu de daune provenite din neplata de către pârâtă a impozitului pe clădiri.

Critica este fondată. Astfel, instanța superioară de fond reține existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, drept de proprietate negat de prima instanță având drept consecință respingerea acțiunii în totalitate.

Instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 298 C. proc. civ., nu prezintă considerentele ce au determinat-o să mențină soluția primei instanțe cu referire la acest capăt de cerere, și anume respingerea cererii de plată a impozitului pe clădiri în condițiile în care a reținut o altă situație de fapt.

Instanța este obligată să motiveze soluția dată pentru fiecare motiv de apel, măcar implicit, astfel încât, controlul de legalitate efectuat în calea extraordinară de atac a recursului să poată fi efectiv. Or, în cauză, instanța de apel nu oferă niciun indiciu din care să se poată deduce menținerea soluției primei instanțe.

Înalta Curte, reținând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei în vederea aplicării corecte a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și 3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 163/A din data de 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC B. SRL Galați împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.

Procesat de GGC - LM