ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20 ianuarie 2016 reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei, au solicitat instanței de contencios administrativ suspendarea actelor administrative reprezentate de:

- Ordinul ANRE nr. 152/2015 privind aprobarea prețului de referință și a prețurilor reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2016 producătorilor de energie electrică și termică în cogenerare, care beneficiază de bonus, emis de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 787 din 22 octombrie 2015 și;

- Ordinul ANRE nr. 153/2015 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2016, emis de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 787 din 22 octombrie 2015, ambele emise de autoritatea pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 1838 din 31 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea având ca obiect "suspendare executare act administrativ" formulată de reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, și Municipiul București, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București în insolvență prin administrator judiciar A. și administrator special B. și Municipiul București solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecarea litigiului pe fond și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept recurenții-reclamanți și-au întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Succint, recurenții au susținut că în mod greșit prima instanță a statuat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente pentru suspendarea executării ordinelor contestate.

S-a mai susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind în mod superficial argumentată și cuprinzând motive contradictorii.

De asemenea, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, recurenta a reluat toate criticile de nelegalitate invocate în fața instanței de fond, cu privire la actele administrative atacate.

Intimata-pârâtă Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 5 februarie 2019, intimata pârâtă a invocat excepția lipsei de interes a prezentului recurs, având în vedere împrejurarea că cele două ordine a căror suspendare se solicită în prezenta cauză nu își mai produc efectele începând cu anul 2017.

II. Soluția instanței de recurs

Având a se pronunța în principal asupra excepției lipsei de interes a prezentului recurs, excepție care ar face inutilă cercetarea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea de suspendare, în temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării Ordinului ANRE nr. 152/2015 privind aprobarea prețului de referință și a prețurilor reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2016 producătorilor de energie electrică și termică în cogenerare precum și a Ordinului ANRE nr. 153/2015 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2016.

Prin urmare, la începutul anului 2017 cele două ordine contestate și-au încetat efectele, nemaifiind capabile să producă nicio consecință juridică în circuitul civil.

Pe de altă parte, este relevant sub aspectul interesului susținerii prezentului recurs și faptul că instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a celor două acte administrative contestate, a dispus prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2016, respingerea suspendării acelorași ordine, însă în temeiul disp. art. 15 din același act normativ.

Această încheiere a rămas definitivă, prin respingerea recursului, conform disp. Deciziei nr. 276 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

Așadar, în condițiile în care s-a constatat în mod definitiv că recurentele din prezenta cauză nu sunt îndreptățite la suspendarea executării celor două ordine în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, interesul lor în solicitarea formulată potrivit art. 14 nu mai subzistă.

Din aceeași perspectivă nu este de ignorat nici faptul că în acțiunea în anulare, instanța a dispus, la solicitarea recurentelor, suspendarea judecării cererii de anulare a ordinelor, în temeiul disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarelor x și y/2/2016.

Pentru a-și justifica interesul în soluționarea prezentei cereri de recurs, recurentele au invocat dosarul de faliment al RADET, în care sunt contestate anumite declarații de creanță. Se observă însă, că soluția asupra cuantumului eventualelor declarații de creanță invocate ar putea depinde eventual de soluția din dosarul nr. x/2016, în care se solicită anularea celor două ordine contestate, și în care s-a dispus suspendarea judecății, tocmai la solicitarea recurentelor, iar nu de cea din prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, cum interesul părții în soluționarea demersului său procesual trebuie să subziste pe tot parcursul procesului și în toate fazele procesuale demarate, Înalta Curte constată că excepția invocată de intimata pârâtă este întemeiată și urmează să o admită cu consecința respingerii recursului ca lipsit de interes, în temeiul disp. art. 32 și 494 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția invocată de intimata-pârâtă.

Respinge recursul declarat de reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București în insolvență prin administrator judiciar A. și administrator special B. și Municipiul București împotriva Sentinței civile nr. 1838 din 31 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM