Decizia nr. 3875/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1089/2016 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.02.2016 sub nr. x/2016 reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea A. SA, suspendarea până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ formulate împotriva Deciziei nr. 2399/26.11.2015, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, a executării Deciziei nr. 2399/26.11.2015 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN și a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centralele B., C., D. și E. aparținând SC A. SA, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1089 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile tardivității, a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității. S-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea A. S.A, ca neîntemeiată.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe iar, în subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea litigiului în fond cu consecința admiterii acțiunii. Criticile formulare de recurenți au vizat următoarele aspecte: - Prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În esență, s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., a principiilor contradictorialității, disponibilității, oralității, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii. În acest sens, s-a susținut de către recurenți că, deși prima instanță a respins în mod corect excepția inadmisibilității, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2015, apreciind că această hotărâre ar avea autoritate de lucru judecat provizorie în mod identic reglementării cuprinse în art. 1002 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât nu mai poate analiza motivele de suspendare. S-a precizat că excepția nu a fost pusă în discuția părților, în condiții de contradictorialitate astfel că recurentele nu au putut formula concluzii asupra acesteia. Totodată, s-a mai arătat că aceasta problemă a constituit singura motivare a soluției de respingere a cererii de suspendare ca neîntemeiată. - S-a arătat că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii, și străine de natura pricinii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - Au mai susținut recurenții că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 5, 6 și 8 noul C. proc. civ.

Apărările intimaților. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata ANRE a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică. Referitor la invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., a susținut pârâtă că acesta vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., or în motivele de recurs nu cuprind astfel de neregularități. De asemenea, s-a arătat că ceea ce a reținut judecătorul este efectul unei autorități de lucru judecat provizorii și nu o excepție de sine stătătoare, astfel cum în mod eronat afirmă recurentele. Mai mult, s-a arătat că aceste aspecte au fost antamate în ședința publică în susținerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a solicitat să se constate că judecătorul fondului a reținut în mod corect că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât chiar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează asupra imposibilității pronunțării unor cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse, utilizând noțiuni apropiate de precedentul judiciar. A arătat intimata că, în speță, cererile de suspendare formulate atât potrivit dispozițiilor art. 14 cât și conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt identice, astfel că aceleași probleme de drept care au primit deja o dezlegare de către o instanță de judecată nu mai pot fi puse în discuție. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Societatea A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică. S-a opinat că în prezenta cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. ce reglementează prezumția legală de lucru judecat, care poate fi opusă de oricare dintre părți într-un alt litigiu, dacă acesta are legătură, cum este în situația de față.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 mai 2018 s-a admis în principiu recursul declarat de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București împotriva Sentinței nr. 1089 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a constatat neîntemeiată excepția tardivității recursului invocată de intimata - pârâtă Societatea A. SA prin întâmpinare.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările pârâtelor intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. În fapt, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ formulate împotriva Deciziei nr. 2399/26.11.2015, a executării deciziei emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN și a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centralele B., C., D. și E. aparținând SC A. SA, cu cheltuieli de judecată. Totodată, în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1033/2016 au fost respinse excepțiile tardivității, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și inadmisibilității; s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a formulată de reclamanți în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Deciziei nr. 2399/26.11.2015 emise de ANRE până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare. Prin hotărârea atacată în prezenta cauză, judecătorul fondului a constatat că întrucât motivele de fapt invocate în cele două cereri de chemare în judecată (în Dosarul nr. x/2016 și în Dosarul nr. x/2016) sunt identice, soluția pronunțată deja asupra cererii de suspendare se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie (identic reglementării cuprinsă în art. 1002 alin. (1) noul C. proc. civ. în materia ordonanței președințiale), nemaiputând proceda la analiza excepțiilor și a motivelor de suspendare invocate în prezenta cauză. Constatând că, față de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2016 în cauză operează autoritatea de lucru judecat, instanța fondului a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată. În prealabil analizării motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța de recurs constată că dezlegarea dată de prima instanță asupra excepțiilor tardivității, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și inadmisibilității este legală și temeinică astfel că urmează a menține soluția în ceea ce privește aceste probleme de drept. Astfel, referitor la excepția inadmisibilității urmează a se constata că legea, prin art. 14 alin. (6), interzice formularea unor cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, însă acordă posibilitatea părții de a introduce, atât cerere de suspendare a actului administrativ după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care soluționează contestația, cât și cerere de suspendare a actului administrativ prin acțiunea principală în condițiile art. 15. Totodată se are în vedere și distincția de regim juridic raportată la efectele celor două forme de suspendare Referitor la depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, constată Înalta Curte de Casație și Justiție că, în ceea ce privește materia suspendării executării actului administrativ, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, în caz contrar aflându-ne în ipoteza unei "lex tertia". Lipsa de interes și lipsa calității procesuale active a reclamantelor sunt probleme de fond care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare. Așa cum s-a antamat cu ocazia analizării excepției inadmisibilității, formularea unor cereri de suspendare întemeiate pe art. 14 și pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu este interzisă de lege, cu respectarea, însă, a unor condiții prevăzute de textul menționat. Fără a analiza dacă prima instanța a verificat în mod judicios dacă au fost respectate sau nu aceste condiții, Înalta Curte reține că aparține domeniului ordinii publice principiul contradictorialității și se manifestă atât în raporturile dintre părți cât și în raporturile dintre părți și instanță, la fel fiind și în cazul principiului respectării dreptului la apărare și al oralității, prin acestea realizându-se dreptul la un proces echitabil. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul iar instanța poate să-și întemeieze hotărârea numai pe aspectele supuse dezbaterii contradictorii a părților. Verificând sentința atacată și încheierea de amânare a pronunțării Înalta Curte de Casație și Justiție reține că modalitatea folosită de instanța de fond de a se pronunța direct în hotărârea judecătorească asupra excepției autorității lucrului judecat, fără să fi fost invocată din oficiu de instanță ori de partea adversă și fără să fi fost pusă în discuția părților, lezează grav regulile de desfășurare ale procesului civil constând în oralitatea și contradictorialitatea dezbaterilor, și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest fapt este de natură a produce o vătămare recurenților în sensul art. 175 din C. proc. civ., aceștia neputându-și formula apărările și observațiile în legătură cu excepția reținuta în pronunțare de instanța de fond. Împrejurarea că aspectul identității motivelor de suspendare din cele două cereri a fost invocat de către pârâta ANRE în susținerea excepției inadmisibilității, nu înlătura obligația instanței de a solicita punctul de vedere expres al părților asupra existenței sau nu a efectelor unei autorități de lucru judecat. Față de aspectele reținute de instanța de recurs, celelalte motive subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. nu vor fi analizate, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, consecința fiind cea de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, cu luarea în considerare a îndrumărilor date prin prezenta decizie.