ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 94/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016, reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, prin administrator judiciar A., și Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții accesorii (în interesul pârâtului) Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, au solicitat suspendarea parțială a H.G. nr. 1215/2009, în ceea ce privește dispozițiile art. 21 și art. 22 care stabilesc prețurile pentru energia termică și energia electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficiență, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Prin încheierea din 15 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți ca inadmisibilă, a respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantelor, formulată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța, în ceea ce privește cererea de suspendare, a admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, formulate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Ministerul Energiei, în ceea ce privește cererea de suspendare.

Împotriva încheierii din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, prin administrator special și convențional, și reclamantul Municipiul București, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, au criticat soluția, arătând că procedurile de suspendare a executării actului administrativ, reglementate de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu se exclud și, ca atare, în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată în cauză.

Au reiterat, pe fond, și susținerile privind îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimații au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-intervenientă accesorie Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a depus la dosar Sentința nr. x/23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016.

III. Analiza motivului de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții reclamanți au învestit curtea de apel cu o cerere de suspendare parțială a executării H.G. nr. 1215/2009 (respectiv, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la stabilirea prețurilor pentru energie termică și energie electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficiență) până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea parțială a acestui act administrativ, cererea fiind întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Anterior, aceștia formulaseră o cerere de suspendare a executării aceluiași act administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, invocând ca temei legal art. 14 din aceeași lege, cerere ce a fost respinsă prin Sentința nr. 984 din 23.03.2016 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 3527 din 25.10.2018 pronunțată în Dosar nr. x/2016).

Înalta Curte arată că, într-adevăr, așa cum susțin recurenții reclamanții, de principiu, procedurile reglementate de art. 14 și, respectiv, art. 15 din Legea contenciosului administrativ nu se exclud reciproc, legiuitorul punând la îndemâna părții interesate două proceduri distincte, în considerarea a două situații premisă diferite: situația în care partea a formulat contestație administrativă (plângere prealabilă) și apelează la măsura de protecție provizorie până când o instanță de judecată se va pronunța cu privire la legalitatea actului administrativ, și o a doua situație, în care parte interesată acționează, în considerarea introducerii unei acțiuni în anulare, pentru a se proteja de efectele actului administrativ, până la tranșarea definitivă a litigiului de către instanța de judecată.

Prin urmare, cererea de suspendare a executării întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, subsecventă cererii de suspendare formulată pe temeiul art. 14 din același act normativ, nu este inadmisibilă de plano.

În situația concretă din prezenta cauză, însă, Înalta Curte constată că au fost invocate de către recurenții reclamanți motive de fapt identice cu cele din Dosarul nr. x/2016 (soluționat definitiv în sensul respingerii cererii de suspendare), astfel: H.G. nr. 1215/2009 nu este motivată, ceea ce atrage nelegalitatea acesteia; Guvernul României nu avea competență în stabilirea prețului la energia termică și electrică produsă în cogenerare; modalitatea de stabilire a prețului la energia termică și electrică produsă în cogenerare încalcă principii fundamentale reglementate, atât de legislația națională, cât și de legislația europeană; sunt încălcate principiul transparenței prețurilor și a costurilor utilizate în stabilirea acestora; dreptul la informare; principiul accesibilității prețului pentru consumatori; principiul protejării interesului public; principiul protecției consumatorilor; prevederile atacate încalcă interdicția legală a subvenției încrucișate; mecanismul de stabilire a prețurilor pentru energia termică și electrică produsă în cogenerare în forma prevăzută de H.G. nr. 1215/2009 ignoră însăși natura centralelor în cogenerare pentru care Comisia Europeană a aprobat acordarea bonusului; prevederile atacate încalcă cadrul legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea prețului energiei termice și electrice și a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficiență în România.

Or, în lipsa relevării unor împrejurări noi, diferite, legate de aparența de nelegalitate a actului administrativ sau de potențiala pagubă generată de efectele acestuia, este inadmisibilă repunerea în discuție a celor tranșate definitiv, cu privire la toate aceste susțineri, prin Sentința nr. 984 din 23.03.2016, opunându-se puterea de lucru judecat a acesteia.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Municipiul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, prin administrator judiciar A., și Municipiul București împotriva încheierii din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN