ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și S.C. A. S.A., suspendarea executării Deciziei nr. 2420/26.11.2015 emise de ANRDE privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN și a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din Centrala CET Militari, aparținând S.C. A. S.A. București, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1117 din 5 aprilie 2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare și a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. A. S.A. suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, de la suma de 9 600 RON, solicitată cu acest titlu.

În privința onorariului de avocat solicitat, prima instanță a apreciat că este disproporționat față de complexitatea cauzei care nu este ridicată, cauza având ca obiect cerere de suspendare executare act administrativ și nu anulare, dar și față de munca prestată de avocat, care a constat în depunerea la dosar a întâmpinării și prezența la singurul termen de judecată acordat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, deși a fost respinsă acțiunea intimatei-reclamante, prima instanță a dispus reducerea cheltuielilor de judecată în mod nelegal la suma de 1000 RON.

Astfel, prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. au menirea de a împiedica abuzurile de drept, iar nu de a limita dreptul justițiabililor de a beneficia de o asistență juridică calificată pe pacursul procesului.

Or, dacă prima instanță s-ar fi raportat la criteriile instituite de legiuitor pentru a aprecia asupra cuantumului onorariului avocatului, ar fi constatat că reprezentantul convențional al societății pârâte a îndeplinit cele trei criterii: atât privind valoarea (aceasta fiind una semnificativă), cât și complexitatea cauzei (răspunzând la toate aspectele invocate) și munca desfășurată de avocat (pregătirea apărărilor care au condus la respingerea acțiunii), caz în care se impunea acordarea cheltuielilor în întregime.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, și, rejudecând, admiterea cererii de obligare a intimatei-reclamante la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, a susținut că recurenta a criticat în mod nejustificat reducerea onorariului de avocat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., care menționează drept referințe în reducererea onorariului avocațial,, valoarea sau complexitatera cauzei (...), activitatea desfășurată de avocat (...) și circumstanțele cauzei,, noțiuni ce au fost apreciate de prima instanță în motivarea hotărârii. De altfel, textul de lege prevede că onorariile avocațiale pot fi micșorate de instanță chiar și din oficiu.

În opinia intimatei, prima instanță a făcut aplicrea criteriului legal în raport cu complexitatea cauzei când a reținut că pricina nu prezintă un grad ridicat de dificultate, fiind vorba de o cerere de suspendare executare act administrativ și nu de o cerere în anulare.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat și a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile formulate vizează acordarea cheltuielilor de judecată, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința atacată cu recurs, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare și a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. A. S.A. suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, de la suma de 9 600 RON, solicitată cu acest titlu.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Conform textului de lege menționat, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.

Potrivit prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.: "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său,,.

Instanța de control judiciar apreciază, raportat la complexitatea pricinii, activitatea prestată efectiv de apărător și onorariul avocațial, că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., caracterul cheltuielilor de judecată trebuie, într-adevăr, să fie unul rezonabil, în raport cu criteriile enunțate.

Însă, în contextul recursului de față, a sancționa intimata-pârâtă cu reducerea atât de drastică a cuantumului cheltuielilor de judecată ce ar urma a fi suportate de partea care a pierdut procesul ar fi o soluție care s-ar îndepărta de la sensul noțiunii de "culpă procesuală" care constituie fundamentul obligației prevăzute de art. 451 din C. proc. civ. și de la garanțiile dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în condițiile în care culpa procesuală nu poate fi contestată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va obligă reclamanta la 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 1117 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată și, rejudecând, obligă reclamanta la 3000 RON cheltuieli de judecată, către pârâta S.C. A. S.A.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2018.