ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 21.08.2015, pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Poiana Țapului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 3324/2015 și obligarea pârâtei la restituirea terenului cu destinația de cimitir, în suprafață de 2.000 mp, situat în Bușteni, județul Prahova.

Prin Sentința nr. 2442 din 7 decembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 189 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Parohia Poiana Țapului a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei și trimitere cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția civilă, sau, în cazul în care se va aprecia Curtea de Apel Ploiești competentă material, casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Primul motiv de casare, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., susține încălcarea competenței de ordine publică a Tribunalului Prahova, secția civilă.

Recurenta-reclamantă invocă disp. art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 conform cărora, deciziile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Pe fondul pricinii, recurenta-reclamantă arată că au fost încălcate disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, instanța de fond respingând în mod greșit acțiunea, pe motiv că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului situat în orașul Bușteni, cartierul Poiana Țapului.

Recurenta-reclamantă arată că dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, permit retrocedarea către foștii proprietari a imobilelor ce au fost preluate în mod abuziv, cu titlu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Din actele dosarului, rezultă că pe terenul dobândit de parohie, conform proceselor-verbale de preluare-primire din anul 1936, încheiat cu Primăria Bușteni și din anul 1937, încheiat cu Parohia Domnești, se află un bloc de apartamente, o construcție neterminată și o parcare.

Acest lucru, susține recurenta-reclamantă, atestă o ocupare abuzivă a terenului, în sensul disp. art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Acțiunea de față are ca obiect anularea Deciziei nr. 3324/22.04.2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Conform disp. art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În speță, acțiunea a fost introdusă inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, care, prin Sentința nr. 2442/07.12.2015, și-a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actul fiind emis de o autoritate publică centrală.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) și (6) din O.U.G. nr. 94/2000, invocate de recurenta-reclamantă se referă la o altă situație, când solicitantul nu este un cult religios din România, în acest caz, deciziile emise se pot contesta într-adevăr la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Recurenta-reclamantă se încadrează în categoria solicitanților "cult religios din România", astfel încât, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat cauza în primă instanță.

Înalta Curte constată că prin decizia administrativă contestată, s-a dispus respingerea cererii de retrocedare, deoarece nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către statul român, în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului teren, în suprafață de 2000 m.p. din Bușteni, județul Prahova.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului.

Dimpotrivă, în opinia recurentei-reclamante, această împrejurare a existenței unor contravenții pe teren, dovedește ocuparea abuzivă a terenului, întrucât parohia nu a încheiat niciun act valabil de cedare a acestuia către o altă persoană fizică sau juridică.

Din actele dosarului, rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat retrocedarea în natură a imobilului-teren în suprafață de 2000 m.p. situat în Bușteni str. x, județul Ilfov.

În acest scop a depus la dosar două procese-verbale întocmite în anii 1936 și 1937, cu Primăria Bușteni și Parohia Domnești, în cuprinsul cărora figurează un teren în suprafață de aprox. 1820/2000 m.p., denumit "locul vechiului cimitir situat în Zamora".

Prin titlul de proprietate emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor publice, recurentei-reclamante i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 3,0110 ha, reprezentând pășuni, fânețe, curți construcții, în intravilanul orașului Bușteni.

Pentru suprafața de 2000 m.p. solicitată în prezentul dosar, nu există dovada unei preluări de către statul român, cu titlu sau fără titlu, în conformitate cu disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/200.

În concluzie, Înalta Curte va constata că motivele de recurs nu sunt întrunite, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Parohia Poiana Țapului împotriva Sentinței nr. 189 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN