ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la Curtea de Apel Iași, SC A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 4482/09.02.2015 de soluționare a contestației nr. x/12.01.2015, formulată împotriva procesului-verbal nr. x/04.12.2015, anularea procesului-verbal nr. x/04.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în valoare de 155.656,35 RON; anularea titlului executoriu x/05.05.2015 și a somației x/1993 privind această sumă, obligarea pârâtei la restituirea sumelor retrase din cont în baza actelor ce vor fi anulate, precum și suspendarea executării procesului-verbal nr. x/04.12.2014 - de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a titlului executoriu x/05.05.2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 45 din 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.12.2014 încheiat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta AFIR, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și a arătat că instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. Or, analizarea legalității constatărilor echipei de control sub aspectul respectării de către beneficiar a clauzelor contractuale asumate sau a dispozițiilor legale incidente, reprezintă în mod evident aspecte ce țin de dezlegarea fondului pricinii și a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuși fondului cauzei.

S-a susținut că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, invocând faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, chiar dacă instanța de fond prin Sentința nr. 115 din 22 iunie 2015 a dispus anularea actelor ce fac obiectul cererii de suspendare, aceasta pentru că sentința nu este definitivă, iar AFIR a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri.

De asemenea, recurenta a susținut că din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, întrucât executarea unei obligații bugetare nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă a fost invocată excepția nulității recursului, întrucât motivele de recurs prezentate nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 din C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susținerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, numai până la data soluționării definitive a cauzei.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții definitive, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării procesului-verbal nr. x/04.12.2014 - de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a titlului executoriu x/05.05.2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 115/2015 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a soluționat fondul cauzei, admițând acțiunea în anulare a actelor administrativ-fiscale, obiect al cererii de suspendare în cauza de față, iar prin Decizia nr. 3767 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat recursul formulat de AFIR în sensul respingerii ca nefondat.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei.

În cauza dedusă judecății a fost soluționată definitiv cauza ce vizează anularea actelor atacate în dosarul de față, iar recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce a fost soluționată definitiv cauza pe fond de către instanță, iar măsura reglementată de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 45 din 7 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL