ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 288/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Vâlcea, reclamantul P.T. a solicitat obligarea

pârâtei SC C.S. Rm. Vâlcea la plata sumei de 70.000 Euro cu titlu de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorită neexecutării în mod

corespunzător a operațiunii de branșare a curentului electric.

Ulterior, reclamantul

și-a modificat și completat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în

calitate de pârâte a SC C.V. SA Craiova și SC C.D. SA Craiova.

Tribunalul Vâlcea,

secția comercială și contencios administrativ fiscal, prin sentința nr. 476 din

25 martie 2009, a respins cererea reclamantului împotriva pârâtei SC C.V. SA

Craiova ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă

și ca inadmisibilă față de pârâta SC C.D. SA Craiova.

Instanța de fond a

reținut că în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 23, art. 42 alin.

(1) lit. a) și art. 48 din Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, pârâta

SC C.V. SA Craiova, care are ca activitate principală furnizarea de energie

electrică, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece dreptul pretins de

reclamant nu poate fi realizat față de această pârâtă.

Față de cealaltă

pârâtă SC C.D. SA Craiova acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca

inadmisibilă, întrucât invitația la concilierea directă a fost comunicată

pârâtei după data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 19

septembrie 2008, contrar dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 70

din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței instanței de fond ce a fost desființată și cauza a fost trimisă spre

rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut în

considerentele deciziei că prima instanță nu a pus în discuția părților

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.V. SA Craiova.

Referitor la

admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii față de pârâta SC C.D. SA

Craiova s-a stabilit că reclamantul și-a precizat acțiunea la 3 decembrie 2008,

iar procedura de conciliere s-a realizat la 19 septembrie 2008 deci anterior

sesizării instanței.

Pârâta C.D. SA cu

sediul în Craiova a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal respingerea recursului și în

subsidiar declinarea competenței în favoarea instanței de la sediul său,

respectiv Craiova.

S-a susținut că

recurenta nu a primit invitația la conciliere și nu există o viză de primire a

societății în acest sens. Că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi realizat

anterior cererii de chemare în judecată, concilierea cu C.D. SA.

Recurenta a invocat

că sediul social este în Craiova și deci competența de soluționare a cauzei în

primă instanță revenea instanței de la sediul pârâtului conform art. 5 și 7 alin.

(1) C. proc. civ., respectiv instanței din Craiova.

Prin întâmpinare

intimatul – reclamant P.T. a solicitat respingerea recursului întrucât a făcut

dovada că a invitat-o pe recurentă la conciliere și a depus confirmarea de

primire în acest sens.

Referitor la excepția

necompetenței instanței s-a invocat că în speță competența este cea prevăzută

de art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în raport de care Tribunalul Vâlcea este

instanța competentă să soluționeze litigiul.

Recursul pârâtei SC C.D.

SA Craiova nu este fondat.

Critica recurentei că

intimatul – reclamant nu a făcut dovada efectuării concilierii directe anterior

formulării acțiunii nu poate fi reținută cât timp acesta a depus la dosar confirmarea

de primire din partea SC C.D. SA Craiova a invitației la conciliere

înregistrată la registratura societății la data de 19 septembrie 2008, deci

anterior precizării acțiunii reclamantului din 3 decembrie 2008.

În altă ordine de

idei, chiar în situația în care nu s-ar fi efectuat concilierea, nerespectarea

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., nu duce automat la nulitatea

concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare.

Nici cea de-a doua

critică privind necompetența teritorială a instanței nu este întemeiată.

Pe de o parte

excepția nu a fost propusă în condițiile prevăzute de art. 136 C. proc. civ. și

întrucât nu este o excepție de ordine publică nu poate fi invocată în fața

instanței de recurs.

Pe de altă parte, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., conform cărora

în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente „în cererile

privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat

naștere sau aceea a locului plății.

Cum în speță, plata

lucrărilor executate s-a efectuat pe teritoriul județului Vâlcea, instanța

competentă din punct de vedere teritorial este Tribunalul Vâlcea care a

soluționat litigiul în primă instanță.

Pentru considerentele

reținute, urmează ca potrivit dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să

se respingă, ca nefundat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC C.D. SA Craiova împotriva deciziei nr. 70/ A-C din 17

iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2010.