ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței din 1 aprilie 2011 dată în dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. Prin ordonanța atacată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.R.H. - procuror cu grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cercetat pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și uz de fals prevăzute de art. 248 1 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în ce privește pe numiții S.G.D. și J.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în plângerea penală. Prin ordonanța sus-menționată, s-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată, persoana vătămată G.D. a arătat că agentul guvernamental este cel care „a împiedicat punerea în posesie a hotărârii cu nr. 3834/2004 cazul Giuglan și alții împotriva României". A fost formulată plângere și împotriva altor persoane respectiv: față de primarul comunei Voinești și președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar numitul S.G.D.

pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, fals intelectual, uz de fals și instigare la nerespectarea hotărârilor judecătorești, împotriva consilierului juridic și Secretar al Comisiei Județene Dâmbovița, J.A. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor în formă calificată și uz de fals. Aceste infracțiuni au avut drept consecință obstrucționarea punerii în executare a hotărârii definitive a CEDO din 02 decembrie 2008 (cauza numărul 3834/2004, Giuglan și alții contra României) prin împiedicarea punerii în posesie a subsemnatului și a celorlalți coproprietari ai terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate nr. 157916 din 15 mai 2009 pentru 22728 mp și 157917 din 15 mai 2009 pentru 22682 mp, acesta din urmă preschimbat prin titlurile de proprietate nr. 15791 din 21 octombrie 2009 pentru 11197 mp și numărul 143952 din 21 octombrie 2010 pentru 11485 mp.

Aceste titluri de proprietate au fost emise în executarea hotărârii CEDO, hotărâre prin care Statul Român a fost condamnat ca urmare a neexecutării în totalitate a sentinței civile cu numărul 10882 din 23 noiembrie 1992, definitivă și irevocabilă, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu numărul 13352/1991. Prin această sentință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, respectiv: 25.211,8 mp de teren de la autorul G.A., situat în „Cornul Badului", satul Gemenea și 28.114,6 mp teren de la autorul G.I.

din care 23.762,7 mp în punctul „Grădina Argeșanu" și 4352 mp în punctul „Piua - Priboaie". Persoana vătămată a susținut că, atât agentul guvernamental cât și primarul comunei Voinești nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile legale privitoare la respectarea și punerea în aplicare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, acționând în mod deliberat pentru a se recurge la modalitatea subsidiară de executare, acordarea de despăgubiri. De altfel, prin emiterea titlurilor de proprietate persoana vătămată era recunoscută ca fiind proprietar deplin al terenurilor rămase de restituit din sentința civilă cu numărul 10882/1992, întocmai cum s-a dispus prin hotărârea CEDO. S-a motivat că, nu pot fi restituite toate suprafețele de teren deoarece deținătorii actuali au atacat în instanță titlurile de proprietate.

Astfel că, prin adresa cu numărul L1/8983 din 19 iunie 2009 Agentul Guvernamental a dat dispoziție Ministerului Finanțelor Publice să procedeze la efectuarea, în regim de urgență, a plății daunelor materiale acordate în raport cu punctul 3 lit. b) precum și a majorărilor de întârziere prevăzute la punctul 3 lit. e) din dispozitivul hotărârii CEDO. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, prin hotărârea definitivă a CEDO cu nr. 3834/2004 Giuglan și alții contra României din data de 2 decembrie 2009, a fost obligat statul român la executarea în natură a sentinței civile cu nr. 10882 din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv la restituirea în mod efectiv către reclamanți a terenurilor precizate în această sentință.

În subsidiar s-a prevăzut că, dacă restituirea în natură nu este posibilă în termenul de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, statul român era obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro, cu titlul de despăgubiri materiale reprezentând valoarea de piață a terenurilor în litigiu nerestituite. De asemenea, statul român trebuia să plătească echivalentul în lei al sumei de 200 Euro cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și fiecărui reclamant echivalentul în lei al sumei de 5.500 Euro cu titlul de daune morale. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 2 martie 2009, termenul limită pentru executare sa fiind data de 2 iunie 2009. Potrivit art. 3 din O.G.

nr. 94/1999 „întocmirea actelor și apărărilor necesare, înfăptuirea oricăror alte acte procesuale, luarea măsurilor necesare pe plan intern și orice alte acte sau activități legale de reprezentare a intereselor statului român la curte și la comitetul miniștrilor sunt de competența agentului guvernamental", cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță". În vederea exercitării atribuției prevăzută de art. 3, și a art. 6 din ordonanța mai sus menționată, Agentul guvernamental are posibilitatea să ceară autorităților publice, instituțiilor publice, regiilor autonome, societățile comerciale cu capital majoritar public, precum și persoanelor și structurilor investite cu o misiune de serviciu public, toate actele, datele și informațiile necesare reprezentării intereselor statului român la Curte și la Comitetul de Miniștrii". În vederea desfășurării activității Agentului Guvernamental, art. 6 din H.G.

nr. 868 din 17 iulie 2003 prevede că, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcționează o Direcție pentru Activitatea Agentului Guvernamental. Referitor la efectuarea plății sumelor de bani prevăzută în hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 10 din O.G. nr. 94/1999, sumele necesare plății reparației echitabile și celorlalte cheltuieli stabilite prin hotărâre a curții se stabilesc prin legea bugetului de stat și se înscriu în bugetul Ministerului Finanțelor. Hotărârea curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și a celorlalte cheltuieli, constituie titlu executoriu. Plata se efectuează în urma hotărârii curții, pe baza dispoziției scrise a Ministrului Afacerilor Externe.

Prin adresa cu numărul L1/14500 995R/AG/129 din 17 noiembrie 2010, s-a comunicat că Direcția Agentul Guvernamental, în baza atribuțiilor sale conferite de OG 94/1999, a sesizat în mai multe rânduri autoritățile locale și județene competente în materia fondului funciar, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând acestora să precizeze punctul lor de vedere cu privire la posibilitatea executării în regim, de urgență a obligației principale stabilite de CEDO precum și situația exactă a stadiului executării acestei hotărâri.

În același timp, prin scrisoarea L1/7328, 995R/AG/91 din 25 mai 2009, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice efectuarea plății sumelor acordate de curte cu titlul de daune morale și cheltuieli de judecată, plata fiind efectuată la data de 5 iunie 2009. Deoarece în adresele de răspuns ale autorităților locale, s-a precizat că, acestea fac eforturi pentru a realiza punerea în executare a hotărârii CEDO sub aspectul executării în natură a sentinței civile numărul 10882/1992 a Judecătoriei Târgoviște, s-a solicitat inițial Ministerului Finanțelor Publice doar efectuarea plății daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Prin scrisoarea cu nr. 6109 din 5 iunie 2009 , înregistrată la Agentul Guvernamental sub nr. 8437 din 15 iunie 2009, Primăria comunei Voinești, județul Dâmbovița, a învederat că, „în ciuda demersurilor efectuate în vederea punerii în aplicare a hotărârii CEDO nu s-a putut realiza executarea în natură a sentinței civile din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, prin punerea în posesie pe vechile amplasamente.

Dat fiind faptul că, hotărârea CEDO a prevăzut în sarcina statului român o obligație alternativă, față de răspunsul dat de autoritățile locale și având în vedere termenul în care trebuia executată hotărârea, prin scrisoarea cu numărul L1/8983, 995R/AG/97 din 19 iunie 2009, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să efectueze plata echivalentului în lei a sumei de 75.000 de Euro, acordate cu titlu de daune materiale, în favoarea reclamantului." De asemenea, la data de 22 iunie 2009, Direcția Agentul Guvernamental a informat reclamanții, precum și Primăria Comunei Voinești în legătură cu solicitarea adresată Ministerului Finanțelor Publice de a efectua plata echivalentului în lei a sumei de 75 000 Euro.

Sumele cuvenite fiecărui reclamant, cu titlul de despăgubiri materiale au fost plătite la data de 9 iulie 2009. În consecință, la data de 9 iulie 2009, hotărârea a fost integral executată, prin plata sumelor de bani, în acest sens fiind informat serviciul de executare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. În cauză au fost depuse mai multe documente prin care se atestă executarea în întregime a hotărârii în cauză, a demersurilor efectuate de autoritățile competente, în speță Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului la diverse instituții. Astfel, prin scrisoarea cu numărul L1/4611/995/AG/65 din 30 martie 2009, a fost solicitat un punct de vedere în legătură cu posibilitatea executării în regim de urgență a obligației principale stabilite prin hotărârea CEDO, de la Direcția pentru Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din domeniul proprietății funciare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Aceeași solicitare de punere în executare a hotărârii CEDO a fost adresată de către Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și primarului comunei Voinești județul Dâmbovița, cu numărul L1/4565/995/AG/59, precum și prefectului județului Dâmbovița cu numărul L1/4565/995/AG/60, la data de 5 mai 2009, cu reveniri la 15 mai 2009. Prin adresa cu numărul CD/333 din 20 mai 2009 Instituția Prefectului județul Dâmbovița a comunicat Direcției Agentului Guvernamental că, au fost emise titluri de proprietate cu numerele 111746 din 06 mai 2006 pentru suprafața de 0,5432 ha, 143930 pentru 0,2483 ha, 157917 pentru suprafața de 2,2728 ha și 157917 pentru 2,2682 ha, fiind anexate aceste titluri în copii xerox.

Direcția pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniului restituirii proprietății funciare a comunicat Direcției Agentului Guvernamental că: „urmare a demersurilor noastre, Comisia Județeană de Fond Funciar Dâmbovița a informat că, în vederea executării obligației principale stabilite prin hotărârea Curții Europene în favoarea reclamanților, s-a întocmit documentația tehnică necesară emiterii titlurilor de proprietate, ce se află la registrul Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Dâmbovița. Prin adresa cu numărul L1/8437 din 15 iunie 2009, primarul comunei Voinești județul Dâmbovița a comunicat Direcției Agentului Guvernamental că, „executarea hotărârii CEDO prin realizarea punerii efective în posesie, afectează patru gospodării, imobile edificate de către terții deținători pe parcursul a 30 de ani de posesie de bună credință și netulburată.

Regimul juridic al imobilelor va fi grav afectat de o eventuală executare a hotărârii CEDO, hotărâre care nu este opozabilă și terților deținători. Am crea convulsii sociale și pentru ceilalți cinci proprietari - terți deținători, ale căror singure surse de venit pentru întreținerea familiilor, nu sunt decât terenurile ocupate de livezi, plantate și întreținute de respectivii, cunoscut fiind faptul că, principala ocupație a locuitorilor comunei Voinești este pomicultura." În cuprinsul adresei sunt detaliate situațiile fiecărei suprafețe de teren și a fiecărui deținător actual, propunându-se acordarea de despăgubiri reclamanților. Pentru aceste considerente prin scrisoarea cu numărul 8983, 995 R/AG/97 din 19 iulie 2009, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să efectueze plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro în favoarea celor patru reclamanți cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea terenurilor nerestituite.

Au fost anexate ordinele de plată prin care au fost despăgubiți reclamanții. Având în vedere cele expuse, s-a reținut că agentul guvernamental R.R.H. a depus toate diligentele necesare pentru punerea în executare a hotărârii CEDO, în una din modalitățile stabilite de aceasta, astfel că, s-a dispus față de acesta în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale, deoarece faptele nu există în materialitatea lor. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 3651/1129/11-2/2011 din 17 mai 2011 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere, motivată în scris la filele 2-6 din dosar și susținută de mai multe înscrisuri. Prin plângerea formulată de petiționar, acesta a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și a rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.R.H., S.G.D. și J.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în plângerea penală. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală, întrucât în cauză nu au reieșit indicii referitoare la existența faptelor reclamate de petiționar.

Astfel, din verificările efectuate în cursul actelor premergătoare, a rezultat că prin hotărârea definitivă a CEDO cu nr. 3834/2004 Giuglan și alții contra României din data de 2 decembrie 2009, a fost obligat statul român la executarea în natură a sentinței civile cu nr. 10882 din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv la restituirea în mod efectiv către reclamanți a terenurilor precizate în această sentință. În subsidiar s-a prevăzut că, dacă restituirea în natură nu este posibilă în termenul de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, statul român era obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro, cu titlul de despăgubiri materiale reprezentând valoarea de piață a terenurilor în litigiu nerestituite.

De asemenea, statul român trebuia să plătească echivalentul în lei al sumei de 200 Euro cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și fiecărui reclamant echivalentul în lei al sumei de 5.500 Euro cu titlul de daune morale. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 2 martie 2009, termenul limită pentru executare sa fiind data de 2 iunie 2009. Din actele premergătoare efectuate și corespondența efectuată între principalele instituții de stat cu atribuții în punerea în executare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului cu autoritățile locale, au rezultat următoarele: - prin adresa cu numărul U/14500 995R/AG/129 din 17 noiembrie 2010, Direcția Agentul Guvernamental, în baza atribuțiilor sale conferite de O.G.

nr. 94/1999, a sesizat în mai multe rânduri autoritățile locale și județene competente în materia fondului funciar, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând acestora să precizeze punctul lor de vedere cu privire la posibilitatea executării în regim, de urgență a obligației principale stabilite de CEDO precum și situația exactă a stadiului executării acestei hotărâri; - prin scrisoarea L1/7328, 995R/AG/91 din 25 mai 2009, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice efectuarea plății sumelor acordate de curte cu titlul de daune morale și cheltuieli de judecată, plata fiind efectuată la data de 5 iunie 2009. - prin scrisoarea cu nr. 6109 din 5 iunie 2009 , înregistrată la Agentul Guvernamental sub nr. 8437 din 15 iunie 2009, Primăria comunei Voinești, județul Dâmbovița, a învederat că, „în ciuda demersurilor efectuate în vederea punerii în aplicare a hotărârii CEDO nu s-a putut realiza executarea în natură a sentinței civile din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, prin punerea în posesie pe vechile amplasamente". - prin scrisoarea cu numărul L1/4611/995/AG/65 din 30 martie 2009, a fost solicitat un punct de vedere în legătură cu posibilitatea executării în regim de urgență a obligației principale stabilite prin hotărârea CEDO,

de la Direcția pentru Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din domeniul proprietății funciare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. - aceeași solicitare de punere în executare a hotărârii CEDO a fost adresată de către Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și primarului comunei Voinești județul Dâmbovița, cu numărul L1/4565/995/AG/59, precum și prefectului județului Dâmbovița cu numărul L1/4565/995/AG/60, la data de 5 mai 2009, cu reveniri la 15 mai 2009. - prin adresa cu numărul CD/333 din 20 mai 2009 Instituția Prefectului județul Dâmbovița a comunicat Direcției Agentului Guvernamental că au fost emise titluri de proprietate cu numerele 111746 din 06 mai 2006 pentru suprafața de 0,5432 ha, 143930 pentru 0,2483 ha, 157917 pentru suprafața de 2,2728 ha și 157917 pentru 2,2682 ha, fiind anexate aceste titluri în copii xerox.

Drept urmare, rezultă că agentul guvernamental a efectuat toate demersurile necesare punerii în executare a hotărârii CEDO. În ce privește adresele invocate de petiționar în motivele plângerii, despre care susține că sunt contradictorii, se constată că, într-adevăr într-o primă etapă s-a încercat executarea hotărârii în natură, prin reconstituirea dreptului de proprietate, însă, dat fiind termenul limită pe care tot hotărârea CEDO l-a impus autorităților române, precum și modalitatea alternativă de punere în executare a hotărârii - întrucât în subsidiar s-a prevăzut că, dacă restituirea în natură nu este posibilă în termenul de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii să se efectueze plata echivalentului în lei - nu s-a mai putut proceda la reconstituirea dreptului în natură, așa cum prevedea în principal dispozitivul hotărârii CEDO.

Acest mod subsidiar de punere în executare a hotărârii CEDO a fost impus de răspunsul dat de autoritățile locale și având în vedere termenul în care trebuia executată hotărârea. În ce privește critica invocată de petent în motivele scrise de recurs, aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că, în cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea ca obiect verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Așadar, în cadrul acestei proceduri, instanța poate fi învestită numai cu plângerea împotriva uneia dintre soluțiile expres și limitativ arătate de textul art. 278 1 C. proc. pen., iar nu și cu cea formulată împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior, care menține sau nu soluțiile mai sus-menționate. De altfel, rezoluția procurorului ierarhic superior reprezintă o cale de atac intermediară, o condiție de procedibilitate impusă de dispozițiile legale.

Pentru aceleași considerente, nici soluția de disjungere pe care o dispune procurorul prin același act procesual de netrimitere în judecată nu poate fi supusă căilor de atac prevăzute de textul art. 278 1 C. proc. pen. În raport de considerentele expuse, se constată că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței din 1 aprilie 2011 dată în dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței din 1 aprilie 2011 dată în dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică, ordonanță pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă, Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.