ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
plângerii de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12
iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței
din 1 aprilie 2011 dată în dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică.
Prin ordonanța
atacată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.R.H. - procuror cu
grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cercetat
pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor în formă calificată și uz de fals prevăzute de art. 248
1
și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există. Prin aceeași ordonanță, s-a
dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în ce privește pe
numiții S.G.D. și J.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în
plângerea penală.
Prin ordonanța
sus-menționată, s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea
formulată, persoana vătămată G.D. a arătat că agentul guvernamental este cel
care „a împiedicat punerea în posesie a hotărârii cu nr. 3834/2004 cazul
Giuglan și alții împotriva României".
A fost
formulată plângere și împotriva altor persoane respectiv: față de primarul
comunei Voinești și președinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor
Fondului Funciar numitul S.G.D. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, fals intelectual,
uz de fals și instigare la nerespectarea hotărârilor judecătorești, împotriva
consilierului juridic și Secretar al Comisiei Județene Dâmbovița, J.A. pentru
comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor în formă
calificată și uz de fals. Aceste infracțiuni au avut drept consecință
obstrucționarea punerii în executare a hotărârii definitive a CEDO din 02
decembrie 2008 (cauza numărul 3834/2004, Giuglan și alții contra României) prin
împiedicarea punerii în posesie a subsemnatului și a celorlalți coproprietari
ai terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate nr. 157916 din 15 mai 2009
pentru 22728 mp și 157917 din 15 mai 2009 pentru 22682 mp, acesta din urmă
preschimbat prin titlurile de proprietate nr. 15791 din 21 octombrie 2009
pentru 11197 mp și numărul 143952 din 21 octombrie 2010 pentru 11485 mp.
Aceste titluri
de proprietate au fost emise în executarea hotărârii CEDO, hotărâre prin care
Statul Român a fost condamnat ca urmare a neexecutării în totalitate a
sentinței civile cu numărul 10882 din 23 noiembrie 1992, definitivă și
irevocabilă, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu numărul
13352/1991.
Prin această
sentință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente, respectiv: 25.211,8 mp de teren de la autorul G.A., situat în
„Cornul Badului", satul Gemenea și 28.114,6 mp teren de la autorul G.I.
din care 23.762,7 mp în punctul „Grădina Argeșanu" și 4352 mp în punctul
„Piua - Priboaie".
Persoana
vătămată a susținut că, atât agentul guvernamental cât și primarul comunei
Voinești nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile legale privitoare
la respectarea și punerea în aplicare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor
Omului, acționând în mod deliberat pentru a se recurge la modalitatea
subsidiară de executare, acordarea de despăgubiri.
De altfel,
prin emiterea titlurilor de proprietate persoana vătămată era recunoscută ca
fiind proprietar deplin al terenurilor rămase de restituit din sentința civilă
cu numărul 10882/1992, întocmai cum s-a dispus prin hotărârea CEDO.
S-a motivat
că, nu pot fi restituite toate suprafețele de teren deoarece deținătorii
actuali au atacat în instanță titlurile de proprietate. Astfel că, prin adresa
cu numărul L1/8983 din 19 iunie 2009 Agentul Guvernamental a dat dispoziție
Ministerului Finanțelor Publice să procedeze la efectuarea, în regim de
urgență, a plății daunelor materiale acordate în raport cu punctul 3 lit. b)
precum și a majorărilor de întârziere prevăzute la punctul 3 lit. e) din
dispozitivul hotărârii CEDO.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, prin hotărârea definitivă a
CEDO cu nr. 3834/2004 Giuglan și alții contra României din data de 2 decembrie
2009, a fost obligat statul român la executarea în natură a sentinței civile cu
nr. 10882 din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv la
restituirea în mod efectiv către reclamanți a terenurilor precizate în această
sentință.
În subsidiar
s-a prevăzut că, dacă restituirea în natură nu este posibilă în termenul de 3
luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, statul român era obligat la
plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro, cu titlul de despăgubiri
materiale reprezentând valoarea de piață a terenurilor în litigiu nerestituite.
De asemenea,
statul român trebuia să plătească echivalentul în lei al sumei de 200 Euro cu
titlu de cheltuieli de judecată, precum și fiecărui reclamant echivalentul în
lei al sumei de 5.500 Euro cu titlul de daune morale.
Această
hotărâre a rămas definitivă la data de 2 martie 2009, termenul limită pentru
executare sa fiind data de 2 iunie 2009.
Potrivit art.
3 din O.G. nr. 94/1999 „întocmirea actelor și apărărilor necesare, înfăptuirea
oricăror alte acte procesuale, luarea măsurilor necesare pe plan intern și
orice alte acte sau activități legale de reprezentare a intereselor statului
român la curte și la comitetul miniștrilor sunt de competența agentului
guvernamental", cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță".
În vederea
exercitării atribuției prevăzută de art. 3, și a art. 6 din ordonanța mai sus
menționată, Agentul guvernamental are posibilitatea să ceară autorităților
publice, instituțiilor publice, regiilor autonome, societățile comerciale cu
capital majoritar public, precum și persoanelor și structurilor investite cu o
misiune de serviciu public, toate actele, datele și informațiile necesare
reprezentării intereselor statului român la Curte și la Comitetul de
Miniștrii".
În vederea
desfășurării activității Agentului Guvernamental, art. 6 din H.G. nr. 868 din
17 iulie 2003 prevede că, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
funcționează o Direcție pentru Activitatea Agentului Guvernamental.
Referitor la
efectuarea plății sumelor de bani prevăzută în hotărârile Curții Europene a
Drepturilor Omului, potrivit art. 10 din O.G. nr. 94/1999, sumele necesare
plății reparației echitabile și celorlalte cheltuieli stabilite prin hotărâre a
curții se stabilesc prin legea bugetului de stat și se înscriu în bugetul
Ministerului Finanțelor.
Hotărârea
curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și a celorlalte
cheltuieli, constituie titlu executoriu. Plata se efectuează în urma hotărârii
curții, pe baza dispoziției scrise a Ministrului Afacerilor Externe.
Prin adresa cu
numărul L1/14500 995R/AG/129 din 17 noiembrie 2010, s-a comunicat că Direcția
Agentul Guvernamental, în baza atribuțiilor sale conferite de OG 94/1999, a
sesizat în mai multe rânduri autoritățile locale și județene competente în
materia fondului funciar, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, solicitând acestora să precizeze punctul lor de vedere cu
privire la posibilitatea executării în regim, de urgență a obligației
principale stabilite de CEDO precum și situația exactă a stadiului executării
acestei hotărâri.
În același
timp, prin scrisoarea L1/7328, 995R/AG/91 din 25 mai 2009, Ministerul
Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice efectuarea
plății sumelor acordate de curte cu titlul de daune morale și cheltuieli de
judecată, plata fiind efectuată la data de 5 iunie 2009. Deoarece în adresele
de răspuns ale autorităților locale, s-a precizat că, acestea fac eforturi
pentru a realiza punerea în executare a hotărârii CEDO sub aspectul executării
în natură a sentinței civile numărul 10882/1992 a Judecătoriei Târgoviște, s-a
solicitat inițial Ministerului Finanțelor Publice doar efectuarea plății
daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Prin
scrisoarea cu nr. 6109 din 5 iunie 2009 , înregistrată la Agentul Guvernamental
sub nr. 8437 din 15 iunie 2009, Primăria comunei Voinești, județul Dâmbovița, a
învederat că, „în ciuda demersurilor efectuate în vederea punerii în aplicare a
hotărârii CEDO nu s-a putut realiza executarea în natură a sentinței civile din
23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, prin punerea în posesie pe vechile
amplasamente. Dat fiind faptul că, hotărârea CEDO a prevăzut în sarcina
statului român o obligație alternativă, față de răspunsul dat de autoritățile
locale și având în vedere termenul în care trebuia executată hotărârea, prin
scrisoarea cu numărul L1/8983, 995R/AG/97 din 19 iunie 2009, Ministerul
Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să efectueze
plata echivalentului în lei a sumei de 75.000 de Euro, acordate cu titlu de
daune materiale, în favoarea reclamantului."
De asemenea,
la data de 22 iunie 2009, Direcția Agentul Guvernamental a informat
reclamanții, precum și Primăria Comunei Voinești în legătură cu solicitarea
adresată Ministerului Finanțelor Publice de a efectua plata echivalentului în
lei a sumei de 75 000 Euro.
Sumele
cuvenite fiecărui reclamant, cu titlul de despăgubiri materiale au fost plătite
la data de 9 iulie 2009.
În consecință,
la data de 9 iulie 2009, hotărârea a fost integral executată, prin plata
sumelor de bani, în acest sens fiind informat serviciul de executare a
hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cauză au
fost depuse mai multe documente prin care se atestă executarea în întregime a
hotărârii în cauză, a demersurilor efectuate de autoritățile competente, în
speță Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor
Omului la diverse instituții.
Astfel, prin
scrisoarea cu numărul L1/4611/995/AG/65 din 30 martie 2009, a fost solicitat un
punct de vedere în legătură cu posibilitatea executării în regim de urgență a
obligației principale stabilite prin hotărârea CEDO, de la Direcția pentru
Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din domeniul proprietății
funciare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Aceeași
solicitare de punere în executare a hotărârii CEDO a fost adresată de către
Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și
primarului comunei Voinești județul Dâmbovița, cu numărul L1/4565/995/AG/59,
precum și prefectului județului Dâmbovița cu numărul L1/4565/995/AG/60, la data
de 5 mai 2009, cu reveniri la 15 mai 2009.
Prin adresa cu
numărul CD/333 din 20 mai 2009 Instituția Prefectului județul Dâmbovița a
comunicat Direcției Agentului Guvernamental că, au fost emise titluri de
proprietate cu numerele 111746 din 06 mai 2006 pentru suprafața de 0,5432 ha,
143930 pentru 0,2483 ha, 157917 pentru suprafața de 2,2728 ha și 157917 pentru
2,2682 ha, fiind anexate aceste titluri în copii xerox.
Direcția
pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniului
restituirii proprietății funciare a comunicat Direcției Agentului Guvernamental
că: „urmare a demersurilor noastre, Comisia Județeană de Fond Funciar Dâmbovița
a informat că, în vederea executării obligației principale stabilite prin
hotărârea Curții Europene în favoarea reclamanților, s-a întocmit documentația
tehnică necesară emiterii titlurilor de proprietate, ce se află la registrul
Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Dâmbovița.
Prin adresa cu
numărul L1/8437 din 15 iunie 2009, primarul comunei Voinești județul Dâmbovița
a comunicat Direcției Agentului Guvernamental că, „executarea hotărârii CEDO prin
realizarea punerii efective în posesie, afectează patru gospodării, imobile
edificate de către terții deținători pe parcursul a 30 de ani de posesie de
bună credință și netulburată. Regimul juridic al imobilelor va fi grav afectat
de o eventuală executare a hotărârii CEDO, hotărâre care nu este opozabilă și
terților deținători. Am crea convulsii sociale și pentru ceilalți cinci
proprietari - terți deținători, ale căror singure surse de venit pentru
întreținerea familiilor, nu sunt decât terenurile ocupate de livezi, plantate
și întreținute de respectivii, cunoscut fiind faptul că, principala ocupație a
locuitorilor comunei Voinești este pomicultura."
În cuprinsul
adresei sunt detaliate situațiile fiecărei suprafețe de teren și a fiecărui
deținător actual, propunându-se acordarea de despăgubiri reclamanților.
Pentru aceste
considerente prin scrisoarea cu numărul 8983, 995 R/AG/97 din 19 iulie 2009,
Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să efectueze
plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro în favoarea celor patru
reclamanți cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea terenurilor
nerestituite.
Au fost
anexate ordinele de plată prin care au fost despăgubiți reclamanții.
Având în
vedere cele expuse, s-a reținut că agentul guvernamental R.R.H. a depus toate
diligentele necesare pentru punerea în executare a hotărârii CEDO, în una din
modalitățile stabilite de aceasta, astfel că, s-a dispus față de acesta în
temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
neînceperea urmăririi penale, deoarece faptele nu există în materialitatea lor.
Rezoluția de
neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 3651/1129/11-2/2011
din 17 mai 2011 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Împotriva
soluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere,
motivată în scris la filele 2-6 din dosar și susținută de mai multe înscrisuri.
Prin plângerea
formulată de petiționar, acesta a solicitat admiterea plângerii, desființarea
ordonanței și a rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului, în
vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.R.H., S.G.D. și
J.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în plângerea penală.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică
și legală, întrucât în cauză nu au reieșit indicii referitoare la existența
faptelor reclamate de petiționar.
Astfel, din verificările
efectuate în cursul actelor premergătoare, a rezultat că prin hotărârea
definitivă a CEDO cu nr. 3834/2004 Giuglan și alții contra României din data de
2 decembrie 2009, a fost obligat statul român la executarea în natură a
sentinței civile cu nr. 10882 din 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște,
respectiv la restituirea în mod efectiv către reclamanți a terenurilor
precizate în această sentință.
În subsidiar
s-a prevăzut că, dacă restituirea în natură nu este posibilă în termenul de 3
luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, statul român era obligat la
plata echivalentului în lei al sumei de 75.000 Euro, cu titlul de despăgubiri
materiale reprezentând valoarea de piață a terenurilor în litigiu nerestituite.
De asemenea,
statul român trebuia să plătească echivalentul în lei al sumei de 200 Euro cu
titlu de cheltuieli de judecată, precum și fiecărui reclamant echivalentul în
lei al sumei de 5.500 Euro cu titlul de daune morale.
Această
hotărâre a rămas definitivă la data de 2 martie 2009, termenul limită pentru
executare sa fiind data de 2 iunie 2009.
Din actele
premergătoare efectuate și corespondența efectuată între principalele
instituții de stat cu atribuții în punerea în executare a hotărârilor Curții Europene
a Drepturilor Omului cu autoritățile locale, au rezultat următoarele:
- prin adresa
cu numărul U/14500 995R/AG/129 din 17 noiembrie 2010, Direcția Agentul
Guvernamental, în baza atribuțiilor sale conferite de O.G. nr. 94/1999, a
sesizat în mai multe rânduri autoritățile locale și județene competente în
materia fondului funciar, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, solicitând acestora să precizeze punctul lor de vedere cu privire
la posibilitatea executării în regim, de urgență a obligației principale
stabilite de CEDO precum și situația exactă a stadiului executării acestei
hotărâri;
- prin
scrisoarea L1/7328, 995R/AG/91 din 25 mai 2009, Ministerul Afacerilor Externe a
solicitat Ministerului Finanțelor Publice efectuarea plății sumelor acordate de
curte cu titlul de daune morale și cheltuieli de judecată, plata fiind
efectuată la data de 5 iunie 2009.
- prin
scrisoarea cu nr. 6109 din 5 iunie 2009 , înregistrată la Agentul Guvernamental
sub nr. 8437 din 15 iunie 2009, Primăria comunei Voinești, județul Dâmbovița, a
învederat că, „în ciuda demersurilor efectuate în vederea punerii în aplicare a
hotărârii CEDO nu s-a putut realiza executarea în natură a sentinței civile din
23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviște, prin punerea în posesie pe vechile
amplasamente".
- prin
scrisoarea cu numărul L1/4611/995/AG/65 din 30 martie 2009, a fost solicitat un
punct de vedere în legătură cu posibilitatea executării în regim de urgență a
obligației principale stabilite prin hotărârea CEDO, de la Direcția pentru
Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din domeniul proprietății
funciare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
- aceeași
solicitare de punere în executare a hotărârii CEDO a fost adresată de către
Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și
primarului comunei Voinești județul Dâmbovița, cu numărul L1/4565/995/AG/59,
precum și prefectului județului Dâmbovița cu numărul L1/4565/995/AG/60, la data
de 5 mai 2009, cu reveniri la 15 mai 2009.
- prin adresa
cu numărul CD/333 din 20 mai 2009 Instituția Prefectului județul Dâmbovița a
comunicat Direcției Agentului Guvernamental că au fost emise titluri de
proprietate cu numerele 111746 din 06 mai 2006 pentru suprafața de 0,5432 ha,
143930 pentru 0,2483 ha, 157917 pentru suprafața de 2,2728 ha și 157917 pentru
2,2682 ha, fiind anexate aceste titluri în copii xerox.
Drept urmare,
rezultă că agentul guvernamental a efectuat toate demersurile necesare punerii
în executare a hotărârii CEDO.
În ce privește
adresele invocate de petiționar în motivele plângerii, despre care susține că
sunt contradictorii, se constată că, într-adevăr într-o primă etapă s-a
încercat executarea hotărârii în natură, prin reconstituirea dreptului de
proprietate, însă, dat fiind termenul limită pe care tot hotărârea CEDO l-a
impus autorităților române, precum și modalitatea alternativă de punere în
executare a hotărârii - întrucât în subsidiar s-a prevăzut că, dacă restituirea
în natură nu este posibilă în termenul de 3 luni de la data rămânerii
definitive a hotărârii să se efectueze plata echivalentului în lei - nu s-a mai
putut proceda la reconstituirea dreptului în natură, așa cum prevedea în
principal dispozitivul hotărârii CEDO.
Acest mod
subsidiar de punere în executare a hotărârii CEDO a fost impus de răspunsul dat
de autoritățile locale și având în vedere termenul în care trebuia executată
hotărârea.
În ce privește
critica invocată de petent în motivele scrise de recurs, aceasta nu poate fi
primită, pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 287
1
alin. (1) C. proc. pen., după respingerea
plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de
procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia
i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din
interpretarea acestor prevederi, rezultă că, în cadrul acestei proceduri,
plângerea în fața instanței poate avea ca obiect verificarea legalității și temeiniciei
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a
rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale date de procuror.
Așadar, în
cadrul acestei proceduri, instanța poate fi învestită numai cu plângerea
împotriva uneia dintre soluțiile expres și limitativ arătate de textul art. 278
1
C. proc. pen., iar nu și cu cea formulată împotriva rezoluției procurorului
ierarhic superior, care menține sau nu soluțiile mai sus-menționate. De altfel,
rezoluția procurorului ierarhic superior reprezintă o cale de atac
intermediară, o condiție de procedibilitate impusă de dispozițiile legale.
Pentru
aceleași considerente, nici soluția de disjungere pe care o dispune procurorul
prin același act procesual de netrimitere în judecată nu poate fi supusă căilor
de atac prevăzute de textul art. 278
1
C. proc. pen.
În raport de
considerentele expuse, se constată că ordonanța de neîncepere a urmăririi
penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței din 1 aprilie 2011 dată în
dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea acestuia la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva ordonanței din 1
aprilie 2011 dată în dosarul nr. 1235/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică,
ordonanță pe care o menține.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă,
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 octombrie 2011.