ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rezoluția din 29 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus,

în baza art. 228 alin. (6) în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și în baza

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.:

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen.,

constând în falsificarea tabelului anexă nr. 5, față de numiții B.E., Ț.A., L.Ș.

și R.R.

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., constând

în falsificarea procesului verbal de punere în posesie din 20 decembrie 2007,

față de numitul R.R.

Pe baza examinării materialului de cercetare

penală s-a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. 228/P/2011, petiționarul

S.I. a solicitat cercetarea penală a fostului primar al Municipiului Cluj Napoca,

E.B., precum și a celorlalți membrii ai Comisiei locale de fond funciar, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals

material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, în contextul punerii

sale în posesie pe o suprafață de 500 m

2

în intravilanul localității

Cluj Napoca.

Procedându-se la examinarea conținutului

plângerii, s-a constatat că în susținerea existenței infracțiunii de fals material

în înscrisuri oficiale pe care a sesizat-o, petiționarul a invocat titulatura tabelului

anexă nr. 5, respectiv „tabelul nominal privind persoanele care au solicitat în

scris să li se atribuie în proprietate 10.000 m

2

teren în echivalent

arabil", arătând că nu a formulat niciodată o astfel de solicitare și că includerea

sa în respectivul tabel a fost abuzivă, reprezentând o tentativă frauduloasă a semnatarilor

acestuia de a acredita faptul că ar fi solicitat reconversia dreptului său la 10.000

m

2

teren arabil, în scopul de a-l privilegia ulterior de posibilitatea

valorificării acestui drept.

S-a reținut, de asemenea, că în cuprinsul

aceleiași plângeri, petiționarul a criticat și conținutul procesului verbal de punere

în posesie întocmit de inginerul topograf R.R., pe care a refuzat să îl semneze,

susținând că reprezintă un fals și un abuz întrucât nu a fost întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare.

În argumentarea soluției de neîncepere

a urmăririi penale, procurorul a reținut că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii

subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri

oficiale și uz de fals sesizate.

Susținerile referitoare la întocmirea în

fals a procesului verbal de punere în posesie din 20 decembrie 2007 au fost înlăturate,

ca nefondate, având în vedere faptul că petiționarul nu contestă deplasarea sa în

teren, împreună cu numitul R.R. - topograf și deci, nici mențiunile făcute în respectivul

înscris la acea dată, ci critică modul în care a fost ales amplasamentul, ca și

caracteristicile acestuia care îl făceau improprii edificării unei construcții tip

locuință. S-a reținut că aceste din urmă aspecte fuseseră statuate de către Comisia

locală de fond funciar, prin întocmirea tabelului anexă nr. 5, validat ulterior

prin hotărârea din 3 aprilie 2007 emisă de Instituția Prefectului Cluj și nu țineau

de atribuțiile de serviciu ale numitului R.R., a cărui unică obligație, în raport

de persoana petentului, consta în efectuarea măsurătorilor și punerea efectivă în

posesie a acestuia, pe amplasamentul deja stabilit. în plus, s-a avut în vedere

că susnumitul nu a făcut niciodată parte din componența Comisiei locale de fond

funciar, neavând deci putere de decizie cu privire la aspectele asupra cărora s-a

statuat prin întocmirea tabelului anexă nr. 5, fiind însă ținut, prin prisma atribuțiilor

de serviciu, a aduce la îndeplinire dispozițiile acestuia, astfel că, în sarcina

numitului R.R. nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual

și abuz în serviciu, nefiind constatate indicii privind existența acestora.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul

S.I. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 197/II-2/2012, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

a dispus, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respingerea plângerii, ca neîntemeiată,

apreciind rezoluția atacată ca fiind legală și temeinică.

Nemulțumit de soluția adoptată, în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul S.I. s-a adresat cu

plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost înregistrată pe rolul

secției penale a acestei instanțe la data de 9 aprilie 2012.

Înalta Curte constată, însă, că plângerea

formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

(...) date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termenul de 20 de zile de

la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de

la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima

instanță.

Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță:

a)  infracțiunile săvârșite de senatori,

deputați și europarlamentari;

b)  infracțiunile săvârșite de membrii

Guvernului;

c)  infracțiunile săvârșite de judecătorii

Curții Constituționale;

d)  infracțiunile săvârșite de membrii

Consiliului Superior al Magistraturii;

e) infracțiunile săvârșite de judecătorii

Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

f)  infracțiunile săvârșite de mareșali,

amirali, generali și chestori;

g) alte cauze date prin lege în competența

sa;

Din interpretarea dispozițiilor legale

anterior menționate se desprinde concluzia potrivit căreia competența de soluționare

a Înaltei Curți este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 29 C. proc.

pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei.

Or, în prezenta cauză, se constată că plângerea

nu a fost formulată împotriva unor persoane fizice care să dețină vreo calitate

specială, de natură să atragă competența Înaltei Curți în soluționarea plângerii

potrivit procedurii reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță față de natura

infracțiunilor sesizate de către petiționar fiind Judecătoria Cluj Napoca.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta cauză, astfel că va

trimite plângerea formulată de petiționarul S.l. la Judecătoria Cluj Napoca, spre

competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de petiționarul

S.l. la Judecătoria Cluj Napoca spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie

2012.