ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 29 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.: 1. Neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., constând în falsificarea tabelului anexă nr. 5, față de numiții B.E., Ț.A., L.Ș. și R.R. 2. Neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., constând în falsificarea procesului verbal de punere în posesie din 20 decembrie 2007, față de numitul R.R.

Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. 228/P/2011, petiționarul S.I. a solicitat cercetarea penală a fostului primar al Municipiului Cluj Napoca, E.B., precum și a celorlalți membrii ai Comisiei locale de fond funciar, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, în contextul punerii sale în posesie pe o suprafață de 500 m 2 în intravilanul localității Cluj Napoca.

Procedându-se la examinarea conținutului plângerii, s-a constatat că în susținerea existenței infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale pe care a sesizat-o, petiționarul a invocat titulatura tabelului anexă nr. 5, respectiv „tabelul nominal privind persoanele care au solicitat în scris să li se atribuie în proprietate 10.000 m 2 teren în echivalent arabil", arătând că nu a formulat niciodată o astfel de solicitare și că includerea sa în respectivul tabel a fost abuzivă, reprezentând o tentativă frauduloasă a semnatarilor acestuia de a acredita faptul că ar fi solicitat reconversia dreptului său la 10.000 m 2 teren arabil, în scopul de a-l privilegia ulterior de posibilitatea valorificării acestui drept.

S-a reținut, de asemenea, că în cuprinsul aceleiași plângeri, petiționarul a criticat și conținutul procesului verbal de punere în posesie întocmit de inginerul topograf R.R., pe care a refuzat să îl semneze, susținând că reprezintă un fals și un abuz întrucât nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals sesizate. Susținerile referitoare la întocmirea în fals a procesului verbal de punere în posesie din 20 decembrie 2007 au fost înlăturate, ca nefondate, având în vedere faptul că petiționarul nu contestă deplasarea sa în teren, împreună cu numitul R.R.

- topograf și deci, nici mențiunile făcute în respectivul înscris la acea dată, ci critică modul în care a fost ales amplasamentul, ca și caracteristicile acestuia care îl făceau improprii edificării unei construcții tip locuință. S-a reținut că aceste din urmă aspecte fuseseră statuate de către Comisia locală de fond funciar, prin întocmirea tabelului anexă nr. 5, validat ulterior prin hotărârea din 3 aprilie 2007 emisă de Instituția Prefectului Cluj și nu țineau de atribuțiile de serviciu ale numitului R.R., a cărui unică obligație, în raport de persoana petentului, consta în efectuarea măsurătorilor și punerea efectivă în posesie a acestuia, pe amplasamentul deja stabilit.

în plus, s-a avut în vedere că susnumitul nu a făcut niciodată parte din componența Comisiei locale de fond funciar, neavând deci putere de decizie cu privire la aspectele asupra cărora s-a statuat prin întocmirea tabelului anexă nr. 5, fiind însă ținut, prin prisma atribuțiilor de serviciu, a aduce la îndeplinire dispozițiile acestuia, astfel că, în sarcina numitului R.R. nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, nefiind constatate indicii privind existența acestora. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul S.I. a formulat plângere, iar prin rezoluția nr. 197/II-2/2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în baza art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., respingerea plângerii, ca neîntemeiată, apreciind rezoluția atacată ca fiind legală și temeinică. Nemulțumit de soluția adoptată, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul S.I. s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost înregistrată pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 9 aprilie 2012. Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței (...) date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termenul de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale; d) infracțiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competența sa; Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate se desprinde concluzia potrivit căreia competența de soluționare a Înaltei Curți este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 29 C. proc.

pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei. Or, în prezenta cauză, se constată că plângerea nu a fost formulată împotriva unor persoane fizice care să dețină vreo calitate specială, de natură să atragă competența Înaltei Curți în soluționarea plângerii potrivit procedurii reglementate de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță față de natura infracțiunilor sesizate de către petiționar fiind Judecătoria Cluj Napoca. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul S.l. la Judecătoria Cluj Napoca, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul S.l. la Judecătoria Cluj Napoca spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.