ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată acestei instanțe

la 6 februarie 2009, petenta T.M. a înțeles să atace, în condițiile art. 278 C.

proc. pen., rezoluția nr. 388/P/2008 din 14 ianuarie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva directorului

S.I.I.P.J. Cluj, care a semnat un document nejustificat împotriva ei.

În esență, prin plângere petenta își

exprimă nemulțumirea că procurorul nu numai că nu a pronunțat o soluție corespunzătoare

realității, dar nu a identificat cel puțin nici persoana care a denigrat-o prin

denunț, fie ca ofițer de contrainformații, fie ca procuror.

Prin rezoluția nr. 383/P/2008 din 14

ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art.

259 alin. (1) și (2) C. pen. în cauza privind plângerea penală formulată, prin

avocat, de către T.M.

Pentru a dispune soluția de mai sus,

procurorul a arătat că plângerea pentru denunțare calomnioasă, face referire la

dosarul nr. 74/P/2007 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj care a fost

înregistrat urmare declinărilor succesive din dosarul nr. 515/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

S-a mai constatat că cercetările în cauza

privind pe S.I., primarul comunei Sic, P.G. – funcționar la Curtea de Conturi Cluj și T.M. – funcționar la Consiliul Județean Cluj au fost declanșate în temeiul unui proces-verbal de sesizare din

oficiu, întocmit la 11 iulie 2007 de un procuror din cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Cluj. În consecință, s-a susținut că nu există un denunț din

partea unor organe de informații, ci procurorul competent s-a sesizat, din

oficiu, despre existența unor indicii privind comiterea unor fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că este, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze plângerea.

Dar, ca să existe competența de

soluționare a plângerii – în primă instanță – la care se referă dispozițiile

legale menționate mai sus – se impune ca soluția atacată să privească o

infracțiune din cele arătate expres, limitativ și imperativ prin dispozițiile

art. 29 pct. 1 lit. a)-f) C. proc. pen. care stabilesc competența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, de a judeca cauza în primă instanță.

Cum însă nici plângerea și nici rezoluția

de netrimitere în judecată, dispusă în cauză și atacată de petentă - pe această

cale procesuală – nu se referă la faptele sau persoanele arătate de art. 29

pct. 1 C. proc. pen. este evident că plângerea dedusă judecății nu intră în

competența de judecată, în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, așa cum aceasta este imperativ stabilită prin art. 29 C. proc. pen.

Drept urmare a stării de fapt și de drept

amintite, se va urma remediul procesual arătat de dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen. și, conform căruia, plângerea greșit îndreptată se va

trimite organului judiciar competent, care în speță, este Curtea de Apel Cluj –

instanța căreia spre competență soluționare i se va trimite plângerea petentei T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș TE

Trimite plângerea formulată de

petiționara T.M. împotriva rezoluției nr. 383/P/2008 din 14 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Cluj, spre competentă

soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai

2009.