ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4670/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22 august 2012, reclamanta A.P. a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 24 mai 1997 din vina exclusivă a pârâtului și revenirea reclamantei la numele purtat anterior, respectiv "S.". Prin Sentința civilă nr. 3.988 din 14 martie 2013, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. În motivarea acestei soluții, Judecătoria Iași a apreciat că, în determinarea instanței competente teritorial să judece cauza, sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 607 C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, cu condiția ca unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția acelei judecătorii, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei unde se află ultimul domiciliu comun, judecătoria competentă este cea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul. Ca situație de fapt, a reținut că la ultimul domiciliu comun al soților nu mai locuia niciunul dintre ei, astfel că devin incidente dispozițiile care prevăd competența judecătoriei de la domiciliul pârâtului, în speță Judecătoria Botoșani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani a pronunțat Sentința civilă nr. 7.046 din 11 iunie 2013, prin care și-a declinat, la rându-i, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se desesiza în favoarea primei instanțe învestite, Judecătoria Botoșani a reținut că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, părțile au avut ultimul domiciliu comun pe raza municipiului Iași, unde au locuit împreună în timpul căsătoriei. în prezent, așa cum rezultă din verificările efectuate în cauză, pârâtul nu mai locuiește pe raza municipiului Iași, însă în raza municipiului Iași mai locuiește încă reclamanta.

Chiar dacă, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, reclamanta are reședința în Italia, unde are un loc de muncă, însă aceasta nu înseamnă că reclamanta nu mai locuiește în România, în înțelesul art. 607 C. proc. civ. Așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanta are domiciliul actual în România, unde așa cum s-a arătat în Ședința din 31 mai 2013, revine de mai multe ori pe an, menține o legătură strânsă, aceasta fiind locuința sa principală. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se poate reține ca fiind aplicabile dispozițiile de excepție ale art. 607 teza a doua C. proc.

civ., potrivit cărora dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat ultimul domiciliu comun, atunci competenta ar aparține instanței de la domiciliul pârâtului, întrucât unul din cei doi soți locuiește în continuare în România, pe raza municipiului Iași - reclamanta, unde aceasta își are locuința principală, și unde cei doi soți au avut ultimul domiciliu comun, competența de soluționare a divorțului se determină potrivit art. 607 teza întâi, în favoarea Judecătoriei Iași. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorț.

În materie de divorț, competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile imperative ale art. 607 C. proc. civ., de la care nu se poate deroga. Astfel, art. 607 C. proc. civ. prevede că "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților.

Dacă soții nu au domiciliu comun sau dacă niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul." În aplicarea corectă a normei enunțate, urmează a se reține că, atunci când soții au avut domiciliu comun și cel puțin unul dintre ei mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.

Dacă soții nu au avut domiciliu comun sau dacă, deși au avut domiciliu comun, niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află acesta, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, judecătoriei de la domiciliul reclamantului. În speță, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că părțile au avut domiciliul comun în municipiul Iași, dar că în prezent reclamanta locuiește în Italia, revenind în țară "în concedii și ori de câte ori este necesar", astfel cum a declarat reprezentanta sa în ședința în care s-a pronunțat sentința Judecătoriei Botoșani. Așa fiind, nu se poate aprecia că reclamanta "locuiește în circumscripția instanței în care se află cel din urmă domiciliu comun", astfel cum a reținut Judecătoria Botoșani în hotărârea sa de dezînvestire.

Pe de altă parte, din adresa eliberată de Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași - Serviciul de Evidență a Persoanelor rezultă că pârâtul domiciliază în Sat Bădărăi, Comuna Santa Mare, Județul Botoșani. Prin urmare, întrucât soții au avut domiciliu comun, dar niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află acesta, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului. Cum domiciliul pârâtului se află în Sat Bădărăi, Comuna Santa Mare, care face parte din circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani, această instanță este competentă teritorial să judece cererea de divorț dedusă judecății. În consecință, reținând ca incidente dispozițiile art. 607 teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM dezinvestire