ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4670/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași la data de 22 august 2012, reclamanta A.P. a chemat în

judecată pe pârâtul A.V., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească

să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 24 mai

1997 din vina exclusivă a pârâtului și revenirea reclamantei la numele purtat

anterior, respectiv "S.".

Prin Sentința civilă

nr. 3.988 din 14 martie 2013, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Botoșani.

În motivarea acestei

soluții, Judecătoria Iași a apreciat că, în determinarea instanței competente

teritorial să judece cauza, sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 607

C. proc. civ. potrivit cărora cererea de divorț este de competența judecătoriei

în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, cu

condiția ca unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția acelei

judecătorii, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția

judecătoriei unde se află ultimul domiciliu comun, judecătoria competentă este

cea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul.

Ca situație de fapt,

a reținut că la ultimul domiciliu comun al soților nu mai locuia niciunul

dintre ei, astfel că devin incidente dispozițiile care prevăd competența

judecătoriei de la domiciliul pârâtului, în speță Judecătoria Botoșani.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Botoșani a pronunțat Sentința civilă nr. 7.046 din 11

iunie 2013, prin care și-a declinat, la rându-i, competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a se desesiza

în favoarea primei instanțe învestite, Judecătoria Botoșani a reținut că,

astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, părțile au

avut ultimul domiciliu comun pe raza municipiului Iași, unde au locuit împreună

în timpul căsătoriei. în prezent, așa cum rezultă din verificările efectuate în

cauză, pârâtul nu mai locuiește pe raza municipiului Iași, însă în raza

municipiului Iași mai locuiește încă reclamanta.

Chiar dacă, așa cum

rezultă din probele administrate în cauză, reclamanta are reședința în Italia,

unde are un loc de muncă, însă aceasta nu înseamnă că reclamanta nu mai

locuiește în România, în înțelesul art. 607 C. proc. civ. Așa cum rezultă din

actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanta are domiciliul

actual în România, unde așa cum s-a arătat în Ședința din 31 mai 2013, revine

de mai multe ori pe an, menține o legătură strânsă, aceasta fiind locuința sa

principală.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că nu se poate reține ca fiind aplicabile dispozițiile de

excepție ale art. 607 teza a doua C. proc. civ., potrivit cărora dacă niciunul

dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat

ultimul domiciliu comun, atunci competenta ar aparține instanței de la

domiciliul pârâtului, întrucât unul din cei doi soți locuiește în continuare în

România, pe raza municipiului Iași - reclamanta, unde aceasta își are locuința

principală, și unde cei doi soți au avut ultimul domiciliu comun, competența de

soluționare a divorțului se determină potrivit art. 607 teza întâi, în favoarea

Judecătoriei Iași.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorț.

În materie de divorț,

competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile

imperative ale art. 607 C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

Astfel, art. 607 C.

proc. civ. prevede că "Cererea de divorț este de competența judecătoriei

în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților. Dacă

soții nu au domiciliu comun sau dacă niciunul din soți nu mai locuiește în

circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun,

judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul

pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competentă judecătoria

în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul."

În aplicarea corectă

a normei enunțate, urmează a se reține că, atunci când soții au avut domiciliu

comun și cel puțin unul dintre ei mai locuiește în circumscripția judecătoriei

în care se află cel din urmă domiciliu comun, competența de soluționare a

cererii de divorț revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.

Dacă soții nu au avut

domiciliu comun sau dacă, deși au avut domiciliu comun, niciunul nu mai

locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află acesta, competența de

soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului,

iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, judecătoriei de la domiciliul

reclamantului.

În speță, din actele

depuse la dosarul cauzei rezultă că părțile au avut domiciliul comun în municipiul

Iași, dar că în prezent reclamanta locuiește în Italia, revenind în țară

"în concedii și ori de câte ori este necesar", astfel cum a declarat

reprezentanta sa în ședința în care s-a pronunțat sentința Judecătoriei

Botoșani.

Așa fiind, nu se

poate aprecia că reclamanta "locuiește în circumscripția instanței în care

se află cel din urmă domiciliu comun", astfel cum a reținut Judecătoria

Botoșani în hotărârea sa de dezînvestire.

Pe de altă parte, din

adresa eliberată de Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași - Serviciul

de Evidență a Persoanelor rezultă că pârâtul domiciliază în Sat Bădărăi, Comuna

Santa Mare, Județul Botoșani.

Prin urmare, întrucât

soții au avut domiciliu comun, dar niciunul nu mai locuiește în circumscripția

judecătoriei în care se află acesta, competența de soluționare a cererii de

divorț revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului. Cum domiciliul pârâtului

se află în Sat Bădărăi, Comuna Santa Mare, care face parte din circumscripția

teritorială a Judecătoriei Botoșani, această instanță este competentă

teritorial să judece cererea de divorț dedusă judecății.

În consecință,

reținând ca incidente dispozițiile art. 607 teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM

dezinvestire