ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2018

HOTĂRÂRE

17.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Deliberând, asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de 13.07.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe soția sa, pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 16.02.1996.

Prin sentința civilă nr. 5100 din 25 octombrie 2017, Judecătoria Botoșani, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "divorț" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit susținerilor reclamantului de la termenul din 25.10.2017, ultimul domiciliu comun al părților a fost în județul Constanța.

Citând dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, Judecătoria Botoșani a reținut că norma juridică ce reglementează competența teritorială în materia divorțului este o normă imperativă, părțile neputând deroga, nici chiar cu încuviințarea instanței, de la aplicarea acesteia. Prin urmare, textul de lege menționat anterior instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află cel din urmă domiciliu comun al soților, daca cel puțin unul dintre ei mai locuiește în această circumscripție.

Fiind vorba de o competență teritorială obligatorie de Ia care nu se poate deroga și cum în cauză operează dispozițiile din partea introductivă a art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, respectiv Judecătoria Constanța.

Judecătoria Constanța - secția civilă, învestită prin declinare de către Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 607 din 23 ianuarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Daca soții nu au avut locuința comună sau dacă niciunui dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

În cauza de față, în ședința publică din data de 25.10.2017, reclamantul a menționat că părțile au avut cea din urmă locuință comună în județul Constanța, și că pârâta este plecată în străinătate.

Instanța a constatat că, în prezent, astfel cum reiese din baza de date a DEPABD, pârâta B. figurează fără domiciliu în România, iar la rubrica "date de migrare" apare inserată mențiunea "cetățean român cu domiciliul în străinătate - în Spania - din data de 05.02.2013".

De altfel, procedura de citare a pârâtei în județul Constanța nu a fost legal îndeplinită, factorul poștal menționând că pârâta nu este cunoscută în localitate și că adresa este incompletă.

S-a mai constatat că fișa de evidență a pârâtei din baza de date a DEPABD a fost consultată și de Judecătoria Botoșani, pârâta figurând cu domiciliul în județul Constanța în perioada 24.04.2002 - 05.02.2003, nu și la data înregistrării cererii de divorț.

Instanța a reținut că reclamantul are domiciliul stabilit în județul Botoșani, conform cărții sale de identitate.

Față de cele arătate, Judecătoria Constanța a reținut că niciuna dintre părți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, respectiv în circumscripția Judecătoriei Constanța, pentru a se stabili competența acestei judecătorii în soluționarea cererii în temeiul dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.

În condițiile în care pârâta nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional față de cetățenia română a părților, instanța reține că este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul, respectiv judecătoria Botoșani.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Botoșani, în considerarea dispozițiilor legale si a argumentelor ce succed:

Prin acțiunea formulată de reclamantul A., instanța a fost învestită cu soluționarea unui acțiuni având ca obiect "divorț".

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Daca soții nu au avut locuința comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

În fața Judecătoriei Botoșani, la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2018, interpelat fiind de instanță, reclamantul a menționat faptul că părțile au avut cea din urmă locuință comună în județul Constanța și că pârâta este plecată în străinătate (practicaua sentinței nr. 5100 din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Botoșani, secția civilă).

Potrivit fișei de evidență a pârâtei din baza de date a DEPABD, consultată atât de Judecătoria Botoșani, cât și de către Judecătoria Constanța, aceasta figurează cu domiciliul în județul Constanța în perioada 24.04.2002 - 05.02.2003, nu și la data înregistrării cererii de divorț, în prezent figurând fără domiciliu în România, iar la rubrica "date de migrare" apare inserată mențiunea "cetățean român cu domiciliul în străinătate - In Spania - din data de 05.02.2013".

Instanța constată faptul că reclamantul, la data introducerii acțiunii, avea domiciliul stabilit în județul Botoșani, conform copiei cărții sale de identitate.

Prin urmare, se reține faptul că niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, respectiv în circumscripția Judecătoriei Constanța, pentru a se stabili competența acestei judecătorii în soluționarea cererii de divorț.

În consecință, constatând faptul că pârâta nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional față de cetățenia română a părților, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința reclamantul, respectiv Judecătoria Botoșani, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.