ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 693/2018

Decizia nr. 693/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 30 ianuarie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca instanța să dispună desfacerea căsătorie: încheiate între părți din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, aceia de C., exercitarea autorității părintești asupra minorului D. în mod exclusiv, stabilirea locuinței minorului la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25 % din venitul minim pe economie din România, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3343/2017 din 19 mai 2017, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis cauza Judecătoriei Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 3985 din 20 ianuarie 2017, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că, prin declarația dată de reclamanta (fila 22), aceasta a afirmat că ultimul domiciliu comun al părților a fost în municipiul Iași, județul Iași.

Din analiza înscrisurilor depuse de pârât instanța a reținut că domiciliul acestuia este în municipiul Iași, județul Iași, chiar dacă în prezent este încarcerat în Penitenciarul Botoșani.

Având în vedere că ultimul domiciliul comun al părților a fost în municipiul Iași, care se afla în circumscripția judecătoriei Iași, această instanță este competentă teritorial să soluționeze pricina.

Prin sentința civilă nr. 15294/2017 din 8 decembrie 2017, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivare, s-a reținut că potrivit susținerilor părților și raportului de anchetă socială efectuat de Primăria com. Corbasca, jud. Bacău, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta locuia în sat Marvila, com. Corbasca, jud. Bacău, iar pârâtul era deținut în Penitenciarul Botoșani.

În cauză nu s-a tăcut dovada că locuința actuală comună a părților sau a uneia dintre ele se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, condiții în care judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, astfel cum prevede art. 915 al C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că pârâtul este deținut în Penitenciarul Botoșani, situat în municipiul Botoșani, jud. Botoșani, în temeiul art. 129 și art. 126 C. proc. civ. și art. 915 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze a cauza Judecătoria Botoșani.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorț.

În materie de divorț, competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

Textul legal enunțat prevede: „Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comuna sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în-care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu mai locuiește în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

În aplicarea normei legale citate, Înalta Curte reține că cea din urmă locuință comună a soților a fost în municipiul Iași, județul Iași, astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului și anume: declarația reclamantei A., de la fila 22 din dosarul Judecătoriei Bacău și cererile pârâtului B. de la filele 27, 31 și 39 din dosarul Judecătoriei Bacău, precum și declarația acestuia de la fila 11 din dosarul Judecătoriei Botoșani.

Acest aspect a fost confirmat și la termenul din 16 noiembrie 2017, cu ocazia discutării excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea pricinii, când pârâtul a reiterat faptul că ultimul domiciliu comun al părților a fost în municipiul lași, apreciind că Judecătoria Iași este instanța competentă să soluționeze cauza, după cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată (fila 11 din dosarul Judecătoriei Iași).

împrejurarea că, la data introducerii acțiunii, pârâtul B. era deținut la Penitenciarul Botoșani nu poate atrage competența de soluționare a Judecătoriei Botoșani, deoarece penitenciarul, ca loc de deținere, nu poate fi asimilat cu „locuința pârâtului" în sensu! prevăzut de art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Având în vedere considerentele reținute, în conformitate cu prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Iași, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și cu autoritatea tutelară Primăria com. Marvila, având ca obiect „divorț", în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.