ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3051/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3051/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1392 din 16 februarie 2018, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, invocată din oficiu și a declinat judecarea cererii având ca obiect divorț, formulată de reclamantul-pârât A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, instanța a avut în vedere prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., art. 915 alin. (2) C. proc. civ. și 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și faptul că la data sesizării instanței ambele părți aveau locuința în Italia, iar la dosar nu a fost înaintat vreun acord expres al acestora cu privire la alegerea Judecătoriei Bacău ca și instanță competentă în legătură cu divorțul, conform art. 915 alin. (2) teza I C. proc. civ. interpretat conform Deciziei ÎCCJ (Complet RIL) nr. 20/2016.

Instanța a apreciat că o procură judiciară și o declarație scrisă (la termenul din data de 16.02.2018) prin care reclamanta a arătat că înțelege să se judece la Judecătoria Bacău nu este suficient pentru a se reține un acord expres al părților de alegere de competență, în sensul dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza I C. proc. civ. astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 20/2016.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorul 5 București, secția a II a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 3003 din 10 aprilie 2018, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare, a reținut că voința reclamantului de a se judeca la Judecătoria Bacău a devenit evidentă odată cu introducerea acțiunii pe rolul Judecătoriei Bacău, iar pârâta a acceptat expres competența prin procura judiciară atașată la dosar la fila 46. De asemenea, anterior discutării excepției pârâta reclamantă a depus o declarație în care își manifestă acordul pentru soluționarea cauzei de către Judecătoria Bacău, în vreme ce pârâtul a confirmat, personal, în fața instanței de declinare, că a dorit sesizarea Judecătoriei Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța de judecată la data de 28.08.2017 este cererea de divorț și partaj a reclamantului A.

Potrivit art. 915 C. proc. civ. "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București".

Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială.

Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat domiciliul său, cât și al pârâtei, în județul Bacău.

În acest sens, au fost depuse și copii ale cărților de identitate, aflate la filele 9 și 10 din dosarul Judecătoriei Bacău, ambele valabile la data promovării acțiunii.

De asemenea, intimata pârâtă B. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a indicat același domiciliul.

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Totodată, art. 91 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În ceea ce privește incidența art. 915 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ s-a statuat cu putere obligatorie că "acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează să soluționeze acțiunea de divorț trebuie să fie exprimat expres".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că pârâta - reclamantă B. și a exprimat acordul expres, prin procura generală depusă la dosar, în sensul soluționării acțiunii de divorț de către Judecătoria Bacău.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 135 alin. (2) C. proc. civ.