ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 aprilie

2008, reclamantul SC I.J.J Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC

C. SA, lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței nr. 324 din

26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2519/105/2006,

în sensul de a se preciza perioada pentru care trebuie aplicată actualizarea

sumei datorate de pârâtă în raport cu rata inflației stabilită la momentul

efectuării plății efective.

Prin încheierea din 28 mai 2008, Tribunalul Prahova a

admis cererea formulată de petentul I.J.J. Vrancea și a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 324 din data de 26

februarie 2007, pronunțate în Dosarul nr. 2519/2006 a Tribunalului Prahova, în

sensul că pârâta SC C. SA datorează reclamantei I.J.J. Vrancea suma de

166.869,73 lei, și nu suma de 160.869,73 lei, cum din eroare s-a trecut.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

perioada pentru care creanța reclamantului se va actualiza este între data

pronunțării sentinței și data plății efective, întrucât chiar dacă debitul

principal a rezultat în urma raporturilor comerciale derulate în perioada 1

ianuarie 2003 - 1 martie 2004, la care se adăuga penalitățile de întârziere

calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006,

totuși obligația privind plata actualizată s-a născut la momentul pronunțării

hotărârii.

Prin Decizia nr. 220 din 12 noiembrie 2008, Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 28

mai 2008 a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a

reținut următoarele:

Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a

dispozitivului sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007, pronunțată de

Tribunalul Prahova, în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea reclamantului

I.J.J. Vrancea, apreciind că actualizarea creanței poate fi făcută de la data

pronunțării sentinței și până la data plății efective.

Susținerea apelantului constând în aceea că actualizarea în

raport cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului

penalităților nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât în acest mod ar

însemna să se completeze dispozitivul hotărârii, nu să le lămurească.

Dacă în hotărâre nu s-a precizat un alt termen, actualizarea

nu poate opera decât de la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la

data respectivă.

Din dispozitivul sentinței rezultă că suma ce va fi

actualizată în raport cu rata inflației este suma pe care pârâta a fost

obligată prin sentință să o achite reclamantului.

Dacă s-ar fi admis solicitarea reclamantului s-ar fi procedat

la cumulul penalităților de întârziere cu debitul actualizat, acest aspect

nefiind menționat în sentință.

Completarea hotărârii se putea solicita în termenul prevăzut

de art. 282

1

C. proc. civ., în timp ce pentru lămurirea

dispozitivului legea nu impune un termen expres în această privință, cererea

reclamantului vizând lămurirea dispozitivului.

Instanța a dispus actualizarea sumei pentru a determina

societatea pârâtă să se achite cât mai repede de prestația la care a fost

obligată, o interpretare în sensul celor solicitate de apelant conducând la

completarea dispozitivului sentinței și nu la lămurirea acesteia în sensul art.

281

1

C. proc. civ.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs

reclamantul petent I.J.J. Vrancea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei

recurate, în sensul că, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că

perioada pentru care se calculează actualizarea sumelor datorate de SC C. SA,

în raport cu rata inflației, este de la data începerii calculului penalităților

până la data plății efective și nu de la data pronunțării sentinței la data

plății efective.

Recurentul - reclamant susține în esență că în mod nelegal

instanțele au apreciat că suma datorată de pârâtă se va actualiza cu rata

inflației pentru perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data

plății efective, atât timp cât data de începere a actualizării sumei datorate

cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului penalităților și nu

cu data pronunțării sentinței, având în vedere că actualizarea cu inflația

urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și nu „cuantumul

penalităților de întârziere", cum eronat s-a reținut în decizia curții de

apel, în sensul susținerilor sale fiind și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind

procedura somației de plată, precum și dispozițiile art. 371 C. proc. civ.,

care prevăd clar modul în care se face actualizarea drepturilor bănești.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor recurentului - reclamant în

raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în speță, precum

și de hotărârile pronunțate în cauză se constată următoarele:

Ambele instanțe au stabilit corect că perioada pentru care

creanța reclamantului se va actualiza este cuprinsă între data pronunțării

sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Prahova și data plății

efective, întrucât chiar dacă debitul principal privește perioada 1 ianuarie

2003 - 1 martie 2004, iar penalitățile de întârziere au fost calculate conform

raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, cu toate acestea

obligația privind plata actualizată se naște la momentul pronunțării hotărârii.

Aceasta deoarece, din examinarea dispozitivului sentinței

rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflației este suma pe

care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului și, neprevăzându-se un

termen expres în acest sens în hotărâre, actualizarea nu poate opera decât de

la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la data pronunțării

acesteia.

Totodată, a aprecia în sensul susținerilor recurentului

- reclamant, potrivit cărora data actualizării în raport cu rata inflației este

aceeași cu data începerii calculului penalităților, ar însemna să se completeze

dispozitivul hotărârii și nu să fie lămurit acesta, cum s-a solicitat, ceea ce

este în mod evident inadmisibil.

În consecință, având în vedere că instanțele au făcut o

aplicare corectă a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. în cauză,

că au stabilit judicios că data actualizării sumei la plata căreia a fost

obligată pârâta către reclamant prin sentință este data pronunțării acestei

hotărâri și nu data începerii calculului penalităților și reținându-se că

recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică în condițiile art. 304 pct. 1

- 9 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea deciziei Curții de Apel,

aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul

reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

I.J.J. Vrancea împotriva Deciziei nr. 220 din 12 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.