ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 aprilie 2008, reclamantul SC I.J.J Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2519/105/2006, în sensul de a se preciza perioada pentru care trebuie aplicată actualizarea sumei datorate de pârâtă în raport cu rata inflației stabilită la momentul efectuării plății efective. Prin încheierea din 28 mai 2008, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petentul I.J.J. Vrancea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 324 din data de 26 februarie 2007, pronunțate în Dosarul nr. 2519/2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că pârâta SC C. SA datorează reclamantei I.J.J.

Vrancea suma de 166.869,73 lei, și nu suma de 160.869,73 lei, cum din eroare s-a trecut. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că perioada pentru care creanța reclamantului se va actualiza este între data pronunțării sentinței și data plății efective, întrucât chiar dacă debitul principal a rezultat în urma raporturilor comerciale derulate în perioada 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2004, la care se adăuga penalitățile de întârziere calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, totuși obligația privind plata actualizată s-a născut la momentul pronunțării hotărârii. Prin Decizia nr. 220 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 28 mai 2008 a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozitivului sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea reclamantului I.J.J. Vrancea, apreciind că actualizarea creanței poate fi făcută de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective. Susținerea apelantului constând în aceea că actualizarea în raport cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului penalităților nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât în acest mod ar însemna să se completeze dispozitivul hotărârii, nu să le lămurească. Dacă în hotărâre nu s-a precizat un alt termen, actualizarea nu poate opera decât de la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la data respectivă.

Din dispozitivul sentinței rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflației este suma pe care pârâta a fost obligată prin sentință să o achite reclamantului. Dacă s-ar fi admis solicitarea reclamantului s-ar fi procedat la cumulul penalităților de întârziere cu debitul actualizat, acest aspect nefiind menționat în sentință. Completarea hotărârii se putea solicita în termenul prevăzut de art. 282 1 C. proc. civ., în timp ce pentru lămurirea dispozitivului legea nu impune un termen expres în această privință, cererea reclamantului vizând lămurirea dispozitivului. Instanța a dispus actualizarea sumei pentru a determina societatea pârâtă să se achite cât mai repede de prestația la care a fost obligată, o interpretare în sensul celor solicitate de apelant conducând la completarea dispozitivului sentinței și nu la lămurirea acesteia în sensul art. 281 1 C. proc.

civ. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul petent I.J.J. Vrancea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul că, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că perioada pentru care se calculează actualizarea sumelor datorate de SC C. SA, în raport cu rata inflației, este de la data începerii calculului penalităților până la data plății efective și nu de la data pronunțării sentinței la data plății efective.

Recurentul - reclamant susține în esență că în mod nelegal instanțele au apreciat că suma datorată de pârâtă se va actualiza cu rata inflației pentru perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data plății efective, atât timp cât data de începere a actualizării sumei datorate cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului penalităților și nu cu data pronunțării sentinței, având în vedere că actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și nu „cuantumul penalităților de întârziere", cum eronat s-a reținut în decizia curții de apel, în sensul susținerilor sale fiind și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, precum și dispozițiile art. 371 C. proc.

civ., care prevăd clar modul în care se face actualizarea drepturilor bănești. Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor recurentului - reclamant în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în speță, precum și de hotărârile pronunțate în cauză se constată următoarele: Ambele instanțe au stabilit corect că perioada pentru care creanța reclamantului se va actualiza este cuprinsă între data pronunțării sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Prahova și data plății efective, întrucât chiar dacă debitul principal privește perioada 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2004, iar penalitățile de întârziere au fost calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, cu toate acestea obligația privind plata actualizată se naște la momentul pronunțării hotărârii.

Aceasta deoarece, din examinarea dispozitivului sentinței rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflației este suma pe care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului și, neprevăzându-se un termen expres în acest sens în hotărâre, actualizarea nu poate opera decât de la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la data pronunțării acesteia. Totodată, a aprecia în sensul susținerilor recurentului - reclamant, potrivit cărora data actualizării în raport cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului penalităților, ar însemna să se completeze dispozitivul hotărârii și nu să fie lămurit acesta, cum s-a solicitat, ceea ce este în mod evident inadmisibil. În consecință, având în vedere că instanțele au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. în cauză, că au stabilit judicios că data actualizării sumei la plata căreia a fost obligată pârâta către reclamant prin sentință este data pronunțării acestei hotărâri și nu data începerii calculului penalităților și reținându-se că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.J.J. Vrancea împotriva Deciziei nr. 220 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.