ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 94 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureș a respins excepția prematurității formulată de pârâta C.CS.D. ca rămasă fără obiect. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta B.G. față de această pârâtă. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta Bone Gabriela, împotriva pârâtei C.C.S.D. și a obligat pârâta să transmită Dosarul nr. 30492/ CC în care a fost emisă Decizia A.V.A.S. nr. 359 din 13 noiembrie 2006 unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și emiterea deciziei de despăgubire aferentă imobilului situat în Târgu - Mureș.

A respins cererea în privința obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii. De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.C.S.D., împotriva A.V.A.S. și a obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C.C.S.D., față de precizarea la cererea formulată de reclamantă, în raport de procedura instituită prin dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, se constată că aceasta a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., prima instanță a apreciat-o întemeiată, deoarece atribuția privind emiterea titlului de despăgubire aparține C.C.S.D., conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din actul normativ menționat.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S., a fost soluționată notificarea reclamantei, fiind acordate măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat aflat în proprietatea SC I.L.P. SA Tg. Mureș și situat în Tg. Mureș, înscris în C.F. Dosarul cuprinzând decizia a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 30492/ CC din 28 noiembrie 2006, rămânând în nelucrare până în luna august 2008, când, în urma cererii reclamantei, pârâta A.N.R.P. a aprobat tratarea cu prioritate a dosarului, aspect comunicat acesteia prin adresa din 29 iulie 2008. A mai constatat instanța de fond că după verificarea legalității emiterii deciziei și a documentației aferente, Comisia Centrală a solicitat, în mod repetat, chematei în garanție A.V.A.S.

completarea deciziei și a documentației cu motivarea că, din extrasele C.F. reieșeau anumite diferențe în compunerea imobilului față de cum se prezenta acesta la data naționalizării. Curtea de Apel a apreciat că solicitările repetate a autorității pârâte de completare a deciziei și a documentației sunt nefondate deoarece, încă din cursul anului 2006 reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară în construcții din care rezultă că toate construcțiile care alcătuiesc imobilul au fost edificate anterior naționalizării, respectiv în anul 1920 și 1940, astfel încât nu exista nici un impediment pentru ca dosarul să fie trimis evaluatorului.

A mai reținut instanța de fond că imobilului - construcție nu i-au fost adăugate pe verticală sau orizontală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare, ci, doar cele existente la data naționalizării, fie au fost demolate, fie recompartimentate, astfel că, trimiterile pârâtei la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 pentru a-și justifica tergiversarea continuării procedurii sunt neîntemeiate. A concluzionat curtea de apel, pe acest aspect, că pârâta a tratat cu superficialitate dosarul reclamantei, deși au trecut doi ani de la înregistrarea acestuia, preferând un schimb de adrese cu chemata în garanție, deși toate documentele necesare pentru trimiterea dosarului la evaluator se aflau în dosar, lezând astfel interesele reclamantei, care, nici după 7 ani nu își vede soluționată notificarea.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, instanța de fond a apreciat că acesta nu este întemeiat, daunele cominatorii fiind o instituție creată de doctrină și de practica judecătorească pentru garantarea indirectă a executării obligațiilor de „a face", intuituu personae. A constatat că, în speță, dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevăd doar posibilitatea obligării pârâtei la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere în soluționarea cererii, reclamanta neînțelegând însă să invoce aceste dispoziții legale. Cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. a fost respinsă de Curtea de Apel Târgu - Mureș cu motivarea că vina pentru tergiversarea continuării procedurii aparține pârâtei C.C.S.D.

pentru argumentele prezentate mai sus, ci nu A.V.A.S., care prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii și înaintarea dosarului către pârâtă, și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau. Împotriva sentinței civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta C.C.S.D., prin care s-a solicitat, în principal, admiterea căii de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind prematură și, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A.V.A.S. întrucât această instituție este chemată să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat C.C.S.D.

prin stabilirea unor penalități și cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă prin acțiune. A învederat recurentul pârât, prin motivele de recurs, că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât în lipsa documentației complete, prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în special cele referitoare la identificarea imobilului pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii, C.C.S.D. nu poate transmite dosarul de despăgubire al reclamantei unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare, etapă premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Or, în momentul de față procedura administrativă prevăzută de Titlul VV din Legea nr. 247/2005 este blocată de refuzul A.V.A.S.

de completare a documentației, iar respingerea cererii recurentei pârâte de chemare în garanție a acestei instituții a fost greșită, cu motivarea eronată că prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii și înaintarea dosarului pârâtei A.V.A.S. și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau. Pe de altă parte, recurenta a precizat că instanța de fond a respins în mod nejustificat excepția prematurității acțiunii din moment ce fără un raport de evaluare nu se putea emite decizia conținând titlul de despăgubire și că nu se poate aprecia că în cauză pârâta a tergiversat soluționarea dosarului, întrucât procedura administrativă nu putea fi continuată în lipsa identificării imobilului.

Cât privește obligarea C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, s-a arătat de către recurentă că o asemenea dispoziție este neîntemeiată, pârâta neputând fi considerată a fi căzută în pretenții. Atribuțiile C.C.S.D. sunt clar definite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu includ obligația acesteia de completare a dosarelor întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, această obligație revenind entității investite cu soluționarea notificării. S-a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia de instanța de recurs că nu se impune respingerea capătului de cerere din acțiunea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, să se constate că onorariul de avocat este nepotrivit de mare față de munca avocatului depusă în soluționarea cauzei și să se dispună reducerea lor corespunzătoare.

Intimații B.G. și A.V.A.S. au solicitat respingerea recursului declarat de C.C.S.D. ca nefondat. Recursul este nefondat. Prima instanță, în mod întemeiat, în raport de dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta C.C.S.D., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. invocată din oficiu (respingând pe acest temei acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte) și a respins cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. formulată de pârâta C.C.S.D. De asemenea, instanța de fond a procedat în mod legal la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată (astfel cum a fost precizată) formulată de reclamanta B.G., la obligarea pârâtei C.C.S.D.

la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC în care a fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 de către A.V.A.S., unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea deciziei de despăgubire aferente imobilului situat în Târgu - Mureș, precum și la obligarea aceleiași pârâte la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Este necontestat, în litigiu, că prin Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S. și necontestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru imobilul naționalizat, situat în Tg Mureș, ce face obiectul notificărilor din 23 iulie 2001 și nr. 322 din 3 februarie 2002, înregistrate la A.V.A.S la 28 octombrie 2004, formulate de reclamanta B.G., cu motivarea că imobilul solicitat este evidențiat în patrimoniul SC I.L.P.

SA (SC I.L.P. SA) Târgu-Mureș (societate privatizată). Prin aceeași decizie s-a dispus și înaintarea deciziei privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, însoțită de documentele aferente, aflate la Dosarul A.V.A.S înregistrat cu nr. DJ2/3508 din 28 octombrie 2004, C.C.S.D. Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 a A.V.A.S. (împreună cu originalul dosarului administrativ) a fost înregistrată la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 30492/CC/2007. Prin din 24 iulie 2008 Secretariatul C.C.S.D. a înaintat A.V.A.S. originalul Dosarului înregistrat sub nr. 3932/ CC din 28 octombrie 2005, în vederea emiterii unei noi decizii prin care să se individualizeze cât mai exact imobilul pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii și să se indice compunerea imobilului (teren și/sau construcție) și suprafața acestuia, precum și în vederea completării dosarului cu un extras de C.F.

din care să rezulte întabularea imobilului notificat pe numele fostului proprietar. La această adresă A.V.A.S. a formulat răspunsul din 13 august 2008 (înregistrat la A.N.R.P. – C.C.S.D. din 22 august 2008), prin care s-a precizat că solicitările privind modificarea deciziei cu date referitoare la compunerea imobilului și la suprafața acestuia cad în sarcina petentului sau a evaluatorului desemnat. Ulterior schimbul de adrese între Secretariatul C.C.S.D. și A.V.A.S. a continuat pe parcursul anilor 2008 și 2009, iar această corespondență administrativă a rămas fără nici un rezultat, împrejurare ce a determinat reclamanta să formuleze acțiunea în contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, "Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor". De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare". În cauză este evident că pârâta C.C.S.D., față de dispozițiile exprese ale art. 16 alin. (2) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de conținutul documentației pe baza căruia a fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 a A.V.A.S., care era suficientă, avea obligația transmiterii dosarului privitor la reclamantă evaluatorului sau societății de evaluare desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Dispozițiile capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Principiul „termenului rezonabil" se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. În speță Dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 42169/CC/2007 și nu a fost soluționat până la pronunțarea instanței de fond, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a apreciat că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil și a obligat C.C.S.D.

la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. Este neîntemeiată și critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea dispoziției de obligare a C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, această parte fiind în culpă procesuală. Or, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Nu se impune nici reducerea onorariului avocatului care a reprezentat-o pe reclamantă la judecata în fața primei instanțe, neputându-se susține, în mod rezonabil, că suma de 1.000 lei la care a fost obligată pârâta C.C.S.D.

este „nepotrivit de mare" în raport de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat. În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică astfel că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.