ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 94 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureș a respins
excepția prematurității formulată de pârâta C.CS.D. ca rămasă fără obiect. A
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și, în
consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de
reclamanta B.G. față de această pârâtă.
A
admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de
reclamanta Bone Gabriela, împotriva pârâtei C.C.S.D. și a obligat pârâta să transmită
Dosarul nr. 30492/ CC în care a fost emisă Decizia A.V.A.S. nr. 359 din 13
noiembrie 2006 unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și
emiterea deciziei de despăgubire aferentă imobilului situat în Târgu - Mureș.
A respins cererea în
privința obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii.
De
asemenea, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.C.S.D.,
împotriva A.V.A.S. și a obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei reprezentând
cheltuieli de judecată.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția
prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C.C.S.D.,
față de precizarea la cererea formulată de reclamantă, în raport de procedura
instituită prin dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, se
constată că aceasta a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
Referitor
la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., prima
instanță a apreciat-o întemeiată, deoarece atribuția privind emiterea titlului
de despăgubire aparține C.C.S.D., conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din
actul normativ menționat.
Pe
fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 359 din 13
noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S., a fost soluționată notificarea reclamantei,
fiind acordate măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat aflat în
proprietatea SC I.L.P. SA Tg. Mureș și situat în Tg. Mureș, înscris în C.F.
Dosarul cuprinzând decizia a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr.
30492/ CC din 28 noiembrie 2006, rămânând în nelucrare până în luna august
2008, când, în urma cererii reclamantei, pârâta A.N.R.P. a aprobat tratarea cu
prioritate a dosarului, aspect comunicat acesteia prin adresa din 29 iulie 2008.
A
mai constatat instanța de fond că după verificarea legalității emiterii
deciziei și a documentației aferente, Comisia Centrală a solicitat, în mod
repetat, chematei în garanție A.V.A.S. completarea deciziei și a documentației
cu motivarea că, din extrasele C.F. reieșeau anumite diferențe în compunerea
imobilului față de cum se prezenta acesta la data naționalizării.
Curtea
de Apel a apreciat că solicitările repetate a autorității pârâte de completare
a deciziei și a documentației sunt nefondate deoarece, încă din cursul anului
2006 reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară în
construcții din care rezultă că toate construcțiile care alcătuiesc imobilul au
fost edificate anterior naționalizării, respectiv în anul 1920 și 1940, astfel
încât nu exista nici un impediment pentru ca dosarul să fie trimis
evaluatorului.
A mai reținut
instanța de fond că imobilului - construcție nu i-au fost adăugate pe verticală
sau orizontală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare, ci, doar
cele existente la data naționalizării, fie au fost demolate, fie
recompartimentate, astfel că, trimiterile pârâtei la dispozițiile art. 19 din
Legea nr. 10/2001 pentru a-și justifica tergiversarea continuării procedurii
sunt neîntemeiate.
A
concluzionat curtea de apel, pe acest aspect, că pârâta a tratat cu
superficialitate dosarul reclamantei, deși au trecut doi ani de la
înregistrarea acestuia, preferând un schimb de adrese cu chemata în garanție,
deși toate documentele necesare pentru trimiterea dosarului la evaluator se
aflau în dosar, lezând astfel interesele reclamantei, care, nici după 7 ani nu
își vede soluționată notificarea.
Referitor
la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei/zi de
întârziere, cu titlu de daune cominatorii, instanța de fond a apreciat că
acesta nu este întemeiat, daunele cominatorii fiind o instituție creată de
doctrină și de practica judecătorească pentru garantarea indirectă a executării
obligațiilor de „a face", intuituu personae. A constatat că, în speță,
dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevăd doar posibilitatea
obligării pârâtei la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere în
soluționarea cererii, reclamanta neînțelegând însă să invoce aceste dispoziții
legale.
Cererea
de chemare în garanție a A.V.A.S. a fost respinsă de Curtea de Apel Târgu - Mureș
cu motivarea că vina pentru tergiversarea continuării procedurii aparține
pârâtei C.C.S.D. pentru argumentele prezentate mai sus, ci nu A.V.A.S., care
prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii și
înaintarea dosarului către pârâtă, și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau.
Împotriva
sentinței civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în
termen legal pârâta C.C.S.D., prin care s-a solicitat, în principal, admiterea
căii de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii
ca fiind prematură și, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea
sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A.V.A.S.
întrucât această instituție este chemată să răspundă pentru eventualul
prejudiciu cauzat C.C.S.D. prin stabilirea unor penalități și cheltuieli de
judecată pretinse de reclamantă prin acțiune.
A
învederat recurentul pârât, prin motivele de recurs, că sentința instanței de
fond este netemeinică și nelegală, întrucât în lipsa documentației complete,
prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din
Legea nr. 247/2005, în special cele referitoare la identificarea imobilului
pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii, C.C.S.D. nu poate
transmite dosarul de despăgubire al reclamantei unui evaluator autorizat în
vederea întocmirii raportului de evaluare, etapă premergătoare emiterii
deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Or, în momentul de față procedura
administrativă prevăzută de Titlul VV din Legea nr. 247/2005 este blocată de
refuzul A.V.A.S. de completare a documentației, iar respingerea cererii
recurentei pârâte de chemare în garanție a acestei instituții a fost greșită,
cu motivarea eronată că prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a
măsurilor reparatorii și înaintarea dosarului pârâtei A.V.A.S. și-a îndeplinit
atribuțiile ce-i reveneau. Pe de altă parte, recurenta a precizat că instanța
de fond a respins în mod nejustificat excepția prematurității acțiunii din
moment ce fără un raport de evaluare nu se putea emite decizia conținând titlul
de despăgubire și că nu se poate aprecia că în cauză pârâta a tergiversat
soluționarea dosarului, întrucât procedura administrativă nu putea fi
continuată în lipsa identificării imobilului.
Cât
privește obligarea C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000
lei, s-a arătat de către recurentă că o asemenea dispoziție este neîntemeiată,
pârâta neputând fi considerată a fi căzută în pretenții. Atribuțiile C.C.S.D.
sunt clar definite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu includ obligația
acesteia de completare a dosarelor întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr.
10/2001, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor metodologice de
aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, această obligație revenind
entității investite cu soluționarea notificării. S-a solicitat ca, în cazul în
care se va aprecia de instanța de recurs că nu se impune respingerea capătului
de cerere din acțiunea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de
judecată, să se constate că onorariul de avocat este nepotrivit de mare față de
munca avocatului depusă în soluționarea cauzei și să se dispună reducerea lor
corespunzătoare.
Intimații
B.G. și A.V.A.S. au solicitat respingerea recursului declarat de C.C.S.D. ca
nefondat.
Recursul
este nefondat.
Prima
instanță, în mod întemeiat, în raport de dispozițiile art. 16 din Titlul VII al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, a respins excepția prematurității acțiunii
invocată de pârâta C.C.S.D., a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei A.N.R.P. invocată din oficiu (respingând pe acest temei
acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte) și a respins cererea
de chemare în garanție a A.V.A.S. formulată de pârâta C.C.S.D. De asemenea,
instanța de fond a procedat în mod legal la admiterea în parte a cererii de
chemare în judecată (astfel cum a fost precizată) formulată de reclamanta B.G.,
la obligarea pârâtei C.C.S.D. la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC în care a
fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 de către A.V.A.S., unui
evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea deciziei
de despăgubire aferente imobilului situat în Târgu - Mureș, precum și la
obligarea aceleiași pârâte la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Este necontestat, în
litigiu, că prin Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S. și
necontestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu
dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru imobilul
naționalizat, situat în Tg Mureș, ce face obiectul notificărilor din 23 iulie
2001 și nr. 322 din 3 februarie 2002, înregistrate la A.V.A.S la 28 octombrie 2004, formulate de reclamanta B.G., cu motivarea că imobilul
solicitat este evidențiat în patrimoniul SC I.L.P. SA (SC I.L.P. SA)
Târgu-Mureș (societate privatizată). Prin aceeași decizie s-a dispus și
înaintarea deciziei privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii,
însoțită de documentele aferente, aflate la Dosarul A.V.A.S înregistrat cu nr. DJ2/3508
din 28 octombrie 2004, C.C.S.D.
Decizia nr. 359 din
13 noiembrie 2006 a A.V.A.S. (împreună cu originalul dosarului administrativ) a
fost înregistrată la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 30492/CC/2007. Prin din 24
iulie 2008 Secretariatul C.C.S.D. a înaintat A.V.A.S. originalul Dosarului înregistrat
sub nr. 3932/ CC din 28 octombrie 2005, în vederea emiterii unei noi decizii
prin care să se individualizeze cât mai exact imobilul pentru care se propune
acordarea de măsuri reparatorii și să se indice compunerea imobilului (teren
și/sau construcție) și suprafața acestuia, precum și în vederea completării
dosarului cu un extras de C.F. din care să rezulte întabularea imobilului
notificat pe numele fostului proprietar. La această adresă A.V.A.S. a formulat
răspunsul din 13 august 2008 (înregistrat la A.N.R.P. – C.C.S.D. din 22 august
2008), prin care s-a precizat că solicitările privind modificarea deciziei cu
date referitoare la compunerea imobilului și la suprafața acestuia cad în
sarcina petentului sau a evaluatorului desemnat. Ulterior schimbul de adrese
între Secretariatul C.C.S.D. și A.V.A.S. a continuat pe parcursul anilor 2008
și 2009, iar această corespondență administrativă a rămas fără nici un
rezultat, împrejurare ce a determinat reclamanta să formuleze acțiunea în
contencios administrativ.
Potrivit
dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri
adiacente, cu modificările și completările ulterioare, "Notificările
formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost
soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a
prezentei legi, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire
Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile/dispozițiile emise de
entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare
sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale
conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația
juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație
aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele
construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în
arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a
deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor". De asemenea, în
conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,
„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor
prevăzute la alin.
(1)
și (2), în
care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după
care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori
desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare".
În cauză este evident
că pârâta C.C.S.D., față de dispozițiile exprese ale art. 16 alin. (2) și (5)
din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de conținutul documentației pe baza
căruia a fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 a A.V.A.S., care era suficientă, avea obligația transmiterii dosarului privitor la reclamantă
evaluatorului sau societății de evaluare desemnate, în vederea întocmirii
raportului de evaluare.
Dispozițiile
capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor"
din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și
completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe
dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval
de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice
competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul
finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești
irevocabile. Principiul „termenului rezonabil" se referă așadar atât la
durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar
finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza
funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei
cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de
protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a
drepturilor omului.
În
speță Dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Secretariatul
C.C.S.D. sub nr. 42169/CC/2007 și nu a fost soluționat până la pronunțarea
instanței de fond, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a
apreciat că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un
termen rezonabil și a obligat C.C.S.D. la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC
unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea în
favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Este neîntemeiată și
critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea dispoziției de obligare
a C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, această
parte fiind în culpă procesuală. Or, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., „partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să
plătească cheltuielile de judecată". Nu se impune nici reducerea
onorariului avocatului care a reprezentat-o pe reclamantă la judecata în fața
primei instanțe, neputându-se susține, în mod rezonabil, că suma de 1.000 lei
la care a fost obligată pârâta C.C.S.D. este „nepotrivit de mare" în
raport de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat.
În
raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate în
cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică astfel
că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței
civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.