ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1999/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1999/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, reclamantele V.R. și K.M.M., în
contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D., au solicitat:
-
obligarea pârâtelor la îndeplinirea tuturor formalităților legale preliminare
necesare emiterii deciziei și la emiterea unei decizii reprezentând titlul de
despăgubire în dosarul nr. 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în
condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor
aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în
Cluj-Napoca, str. Plevnei, județ Cluj, înscris inițial în C.F. nr. 16085
Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. nr. 24076, în suprafață de 3.901 m.p.;
-
obligarea pârâtelor, în temeiul art. 15 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la
plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de penalități, pentru fiecare zi de
întârziere, de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței și până la
executarea efectivă a acesteia, în sensul îndeplinirii tuturor formalităților
legale necesare emiterii deciziei și emiterea deciziei în dosarul nr. 566/CC,
având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind
regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv, pentru imobilul descris la petitul 1;
-
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În
motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001,
au revendicat imobilul descris în petitul 1 al acțiunii introductive. Urmare
acestor notificări, unitate a deținătoare – R.A.T.U.C. Cluj a emis, la data de
22 septembrie 2003, deciziile nr. 34 și 35, propunând acordarea de despăgubiri.
Deși au
trecut mai mult de 6 ani de la emiterea sus menționatelor decizii, perioada în
care legislația a suferit modificări, intrând în vigoare Titlul VII din Legea nr.
247/2005, reclamantelor nu li s-au emis deciziile reprezentând titlurile de
despăgubire.
Încercând
soluționarea pe cale amiabilă, prin cererea comunicată pârâtelor la data de 27
august 2009, reclamantele au solicitat informații privind stadiul de
soluționare al dosarului înregistrat sub numărul 566/CC, iar în lipsa
formulării unui răspuns în termen legal, au revenit la solicitări, prin cererea
formulată la data de 20 octombrie 2009.
Față de
lipsa vreunui răspuns din partea pârâtelor la plângerea prealabilă din 04
ianuarie 2010, reclamantele au apreciat că cerere lor de chemare în judecată
este întemeiată.
Pe de
altă parte, reclamantele au mai susținut că Legea nr. 247/2005 deși nu
stabilește un termen expres în cadrul căruia se impune soluționarea dosarelor
nu este de natură a justifica prelungirea la infinit a emiterii deciziilor,
respectiv neemiterea acestora într-un termen rezonabil. Or, Decizia nr. 34, respectiv
35 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca datează din 22 septembrie 2003. Acestea a
fost înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. sub numărul 566/CC. Dat fiind
faptul că de la data emiterii deciziei au trecut mai mult de 6 ani, respectiv
numărul de înregistrare de la Secretariatul C.C.S.D. este unul foarte mic
raportat la volumul de cereri existent, reclamantele au apreciat că
soluționarea dosarului nu s-a făcut într-un termen rezonabil.
Prin
întâmpinarea formulată, pârâta A.N.R.P., a invocat excepția lipsei calității
sale procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei K.M.M.
Referitor
la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., a arătat că în
cuprinsul art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările
ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, în privința
aplicării Legii nr. 10/2001.
Referitor
la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., pârâta a
arătat că în cauza supusă judecații, notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001
având drept obiect imobilul înscris în CF nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafață
de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., fără ca, la dosarul
aferent deciziilor nr. 34 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca,
să existe vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M., astfel cum impun
dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările
ulterioare, respectiv art. 22 alin. (5) din această lege.
Pe de
altă parte a mai susținut că nu poate fi vorba de refuzul A.N.R.P. de a emite
decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât nu A.N.R.P. are atribuții
privind emiterea titlurilor de despăgubire, C.C.S.D. fiind entitatea înființată
potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și învestită potrivit actului
normativ amintit cu atribuții în acest sens.
Totodată,
a învederat faptul că, potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică
numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și
de a nu face, cu referire la art. 580
2
C. proc. civ. Or, în prezenta
speță, faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire,
nu poate constitui o neexecutare din partea A.N.R.P., a obligației ce revine de
fapt C.C.S.D.
Pârâta C.C.S.D.,
prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei K.M.M. și excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din
22 septembrie 2003 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca,
în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei K.M.M., pârâta a arătat că notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001
având drept obiect imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafață
de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., cu mențiunea că, la
dosarul aferent deciziilor nr. 34 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C.
Cluj-Napoca, nu există vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M.
Pe fondul
cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât
legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul
procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.
În acest
context, sunt și prevederile pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a
Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005,
potrivit cărora „ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită
prin decizie a C.C.S.D. În aplicarea acestor prevederi, C.C.S.D. a emis Decizia
nr. 2/28 februarie 2006, iar potrivit acestei noi decizii dosarele transmise
Secretariatului C.C.S.D. se vor împărți în două categorii, respectiv dosare
transmise Secretariatului C.C.S.D. înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007
și dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.
81/2007. În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea
reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului C.C.S.D.
înaintea de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
Totodată,
pârâta C.C.S.D. București a formulat și cerere de chemare în garanție a R.A.T.U.C.
Cluj-Napoca, în situația în care Comisia va cădea în pretenții, având în vedere
faptul că emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în dosarul nr. 566/CC
este condiționată de clarificare aspectelor legate de întinderea dreptului de
proprietate al reclamantei V.R. asupra terenului notificat, și de calitatea de
persoană îndreptățită a reclamantei K.M.M., aspecte în temeiul cărora a invocat
excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 și nr. 35 din 22 septembrie 2003
și care au justificat remiterea dosarului nr. 566/CC către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca.
Prin
întâmpinarea depusă, pârâta R.A.T.U.C. Cluj Napoca, a solicitat respingerea
cererii de chemare în garanție formulată de C.C.S.D. București ca neîntemeiată.
Curtea de
Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința nr. 250/210 pronunțată în data de 8 iunie 2010 a decis următoarele:
- a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.,
- a
respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M.
- a admis
în parte cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele V.R. și K.M.M.,
în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,
- obligă
pârâta C.C.S.D. să îndeplinească toate formalitățile legale preliminare
necesare pentru emiterea deciziei și la emiterea unei decizii reprezentând
titlu de despăgubire în dosarul 566/CC, având ca obiect acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul
situat în Cluj-Napoca, str. Plevnei, jud. Cluj, înscris inițial în C.F. 16.085
Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. 2.4076, în suprafață de 3.901 m.p.
Prin
aceeași sentință a respins cererea de chemare în judecată introdusă de
reclamantele V.R. și K.M.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., pentru lipsa
calității procesual pasive, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata
sumei de 1500 Ron cu titlu de penalități, pentru fiecare zi de întârziere, de
la rămânerea irevocabilă a sentinței și până la executarea efectivă și a respins
ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din 22 septembrie 2009
și 35 din 22 septembrie 2009 emisă de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca.
Totodată, a respins,
ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta C.C.S.D. împotriva
chematei în garanție R.A.T.U.C. Cluj-Napoca și a obligat pârâta C.C.S.D. la
plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și
timbru judiciar.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță, a constat, așa cum reiese din considerentele sentinței,
următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtei A.N.R.P., instanța a constatat că este întemeiată,întrucât în cursul procedurii
administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în
mod abuziv există o procedură specială respectiv cea reglementată de Titlul VII
din Legea nr. 247/2005 care-i conferă calitate procesuală în emiterea deciziei
conținând titlu de despăgubire, C.C.S.D.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., aspectele
esențiale pentru soluționarea excepției sunt indisolubil legate de cele utile
soluționării fondului, așa încât vot fi soluționate concomitent. Astfel, este
relevant de enunțat faptul că, prin decizia nr. 34 din 22 septembrie 2003 emisă
de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de către K.M.M. și în
consecința s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale
privind regimul juridic de stabilire și plata a despăgubirilor aferente unor
imobile preluate abuziv, în limita sumei de 14.628,75 Euro, pentru imobilul
înscris în C.F. nr. 16085 Cluj, cu suprafața utila de 975, 25 m.p. Dosarul în
care s-a pronunțat dispoziția menționată anterior a fost comunicat A.N.R.P.
Prin decizia nr. 35
din 22 septembrie 2003 emisă de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea
formulată de către V.R. și în consecință s-a propus acordarea de despăgubiri in
condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire si plată a
despăgubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, în limita sumei de
14.628,75 Euro, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj, cu suprafața
utilă de 975, 25 m.p. Dosarul în care s-a pronunțat dispoziția menționată
anterior a fost comunicat A.N.R.P.
Așadar, reclamanta K.M.M.
este titulara unei decizii emise de către chemata în garanție R.A.T.U.C., având
ca obiect o propunere de despăgubire pentru un imobil care nu poate fi retrocedat
în natură, iar pârâta C.C.S.D. nu are competența de a analiza și cenzura în
această etapă procedurală calitatea acestei persoane la despăgubire, ci
exclusiv legalitatea respingerii cererii de retrocedare în natura a terenului,
cu scopul de a reduce la minim cuantumul despăgubirilor prin echivalent pe care
le va acorda Statul pentru bunurile preluate abuziv în perioada comunistă care
nu mai pot fi restituite în natură.
Pe fondul cauzei,
instanța a constat că cererea de chemare în judecată este întemeiată,
reclamantele fiind lezate în dreptul lor de a încasa despăgubiri pentru terenul
situat în Cluj-Napoca, strada Plevnei, județul Cluj, înscris inițial în CF nr. 16085
Cluj-Napoca, transcris ulterior în CF nr. 24076 prin refuzul nejustificat al
autorității pârâte de a-i soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv
prin neemiterea deciziei în termenul menționat.
Arată instanța că
reiese forte clar din actele depuse la dosar faptul că terenul vizat de
notificarea reclamantelor este ocupat integral de construcțiile regiei locale
de transport Cluj-Napoca. Termenul „parțial” folosit de către regia de
transport este explicat prin faptul că aceste elemente de construcții descrise
(hale din beton, platforme betonate, rețele subterane) care aparțin autobazei
de transport nu sunt amplasate exclusiv pe terenul în cauză, ele ocupând și
terenul aferent altor numere topografice, revendicate la rândul lor. În baza
acestor explicații, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate suspiciunile
pârâtei C.C.S.D. privind legalitatea refuzului de restituire în natură,
restituirea dosarului după câțiva ani în baza acestui motiv reprezentând o
încercare de a justifica inacțiunea pe un interval de timp absolut nerezonabil.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în
vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile
emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare
la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga
documentație, cum este cazul în speță, în termen de 30 de zile de la data
adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor [(art. 16 alin.
(1) și (2) din Titlul VII al legii nr. 247/2005)]. Odată primit dosarul atribuția
C.C.S.D. acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru
care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității
respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va
proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de
restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau
societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare [(art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005)].
În speță,
reclamantele atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat
al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul
prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de
la data înregistrării cererii.
Termenul rezonabil în
procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative
prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de
drept intern, de parcurgerea acestei proceduri. Se observă că cererea
privitoare la dreptul invocat de reclamante nu poate fi soluționată cu
respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin
general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Cu privire la
excepția de nelegalitate a celor două decizii emise de către R.A.T.U.C. Cluj în
favoarea reclamantelor, instanța a reținut faptul că, potrivit normelor legale
incidente din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral
cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi
cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la
cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul
administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin
încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă
cauza” (art. 4 din Legea 554/2004).
Însă problema care se
ridică în cauza dedusă judecății este aceea că instanța competentă pentru a
analiza legalitatea dispozițiilor și deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001
nu este instanța de contencios administrativ ci secția civilă a tribunalelor,
conform dispozițiilor lipsite de echivoc ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă textul se referă doar la „persoana îndreptățită” este unanim admis
de practica și doctrina judiciară că orice demers de anulare a actelor prin
care sunt soluționate notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 se
soluționează de instanțele civile, cu excepția acțiunilor formulate de Prefect
în exercitarea tutelei.
Cu privire la cererea
de chemare în garanție formulată de către pârâta C.C.S.D. împotriva chematei în
garanție R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, instanța a apreciat că obligarea acestei
pârâte la emiterea actului administrativ nu dă naștere vreunui drept de regres,
deoarece prin admiterea cererii de chemare în judecată pârâta este obligată
exclusiv la îndeplinirea unei atribuții legale, care nu ar putea fi îndeplinită
de către chemata în garanție și nici nu ar putea da naștere vreunei obligații
de despăgubire în sarcina acesteia.
În ceea
ce privește cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenții la plata unei
sume de 1500 Ron zilnic cu titlul de penalități, instanța a reținut că în
această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere este
prematură, întrucât face abstracție de normele speciale din materia
contenciosului administrativ și exclude dreptul autorității administrative de a
se conforma hotărârii judecătorești în termenul de 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancțiuni.
În baza
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța a obligat pârâta
căzută în pretenții C.C.S.D. la plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată,
reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Motivele
de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 republicată și
a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 precum și a
dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., în ceea ce privește respingerea cererii de
chemare în garanție a R.A.T.U.C. Cluj Napoca.
Primul
aspect vizează soluționarea greșită a excepției de nelegalitate a deciziilor nr.
34/2003 și nr. 35/2003 emise de chemata în garanție și respingerea nelegală a
cererii de chemare în garanție formulată de recurentă.
Se arată
că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată conform art.
4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece la soluționarea excepției
de nelegalitate depindea de soluționarea dosarului de fond având ca obiect
emiterea Titlului de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea
ce privește respingerea cererii de chemare în garanție se arată că instanța de
fond nu a ținut cont de dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., în condițiile în
care exista culpa chematei în garanție în ceea ce privește netransmiterea
dosarelor complete către autoritatea recurentă în vederea emiterii deciziei
reprezentând titlul de despăgubire.
Al doilea
aspect de nelegalitate privește pe fond soluția dispusă de instanța de fond.
Este criticată soluția de admitere și de obligare a recurentei la îndeplinirea
tuturor formalităților legale preliminare necesare emiterii deciziei și la
emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile în care nu au
fost respectate etapele procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005
și în normele metodologice de aplicare.
Se arată
că în condițiile în care dosarul reclamantei-intimate nu era complet, în cauză
nu erau îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de
soluționare a cererii în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
La
dosarul intimatei chemate în garanție a formulat întâmpinare în care a
solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar recurenta a depus concluzii
scrise.
Analizând
recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca
nefondat, pentru următoarele considerente.
Sentința
pronunțată de instanța de fond este legală, în cauză nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod
corect a fost apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare excepția de nelegalitate
invocată având ca obiect deciziile nr. 34/2003 și nr. 35/2003 emise de chemata
în garanție. În raport de data emiterii, anul 2003, anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 554/2004, în cauză sunt înlăturate dispozițiile art. 4
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.
și având în vedere principiul stabilității și securității raporturilor
juridice.
Cererea
de chemare în garanție, în mod corect a fost respinsă deoarece în cauză nu erau
îndeplinite condițiile art. 60 C. proc. civ.
În ceea
ce privește fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a admis, în parte
acțiunea în condițiile în care erau îndeplinite condițiile unui refuz
nejustificat de soluționare a cererii reclamate în sensul dispozițiilor art. 2
alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta
deoarece de la data emiterii dispozițiilor în baza Legii nr. 10/2001, anul 2003,
a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de despăgubiri în
raport de art. 6 din C.E.D.O.
Față de
cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,
va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința
pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 250 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 aprilie 2011.