ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1999/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantele V.R. și K.M.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D., au solicitat: - obligarea pârâtelor la îndeplinirea tuturor formalităților legale preliminare necesare emiterii deciziei și la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Plevnei, județ Cluj, înscris inițial în C.F.

nr. 16085 Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. nr. 24076, în suprafață de 3.901 m.p.; - obligarea pârâtelor, în temeiul art. 15 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de penalități, pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței și până la executarea efectivă a acesteia, în sensul îndeplinirii tuturor formalităților legale necesare emiterii deciziei și emiterea deciziei în dosarul nr. 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul descris la petitul 1; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001, au revendicat imobilul descris în petitul 1 al acțiunii introductive. Urmare acestor notificări, unitate a deținătoare – R.A.T.U.C. Cluj a emis, la data de 22 septembrie 2003, deciziile nr. 34 și 35, propunând acordarea de despăgubiri. Deși au trecut mai mult de 6 ani de la emiterea sus menționatelor decizii, perioada în care legislația a suferit modificări, intrând în vigoare Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamantelor nu li s-au emis deciziile reprezentând titlurile de despăgubire.

Încercând soluționarea pe cale amiabilă, prin cererea comunicată pârâtelor la data de 27 august 2009, reclamantele au solicitat informații privind stadiul de soluționare al dosarului înregistrat sub numărul 566/CC, iar în lipsa formulării unui răspuns în termen legal, au revenit la solicitări, prin cererea formulată la data de 20 octombrie 2009. Față de lipsa vreunui răspuns din partea pârâtelor la plângerea prealabilă din 04 ianuarie 2010, reclamantele au apreciat că cerere lor de chemare în judecată este întemeiată. Pe de altă parte, reclamantele au mai susținut că Legea nr. 247/2005 deși nu stabilește un termen expres în cadrul căruia se impune soluționarea dosarelor nu este de natură a justifica prelungirea la infinit a emiterii deciziilor, respectiv neemiterea acestora într-un termen rezonabil.

Or, Decizia nr. 34, respectiv 35 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca datează din 22 septembrie 2003. Acestea a fost înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. sub numărul 566/CC. Dat fiind faptul că de la data emiterii deciziei au trecut mai mult de 6 ani, respectiv numărul de înregistrare de la Secretariatul C.C.S.D. este unul foarte mic raportat la volumul de cereri existent, reclamantele au apreciat că soluționarea dosarului nu s-a făcut într-un termen rezonabil. Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.R.P., a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., a arătat că în cuprinsul art. 2 din H.G.

nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, în privința aplicării Legii nr. 10/2001. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., pârâta a arătat că în cauza supusă judecații, notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001 având drept obiect imobilul înscris în CF nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafață de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., fără ca, la dosarul aferent deciziilor nr. 34 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, să existe vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M., astfel cum impun dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 22 alin. (5) din această lege.

Pe de altă parte a mai susținut că nu poate fi vorba de refuzul A.N.R.P. de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât nu A.N.R.P. are atribuții privind emiterea titlurilor de despăgubire, C.C.S.D. fiind entitatea înființată potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și învestită potrivit actului normativ amintit cu atribuții în acest sens. Totodată, a învederat faptul că, potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face, cu referire la art. 580 2 C. proc. civ. Or, în prezenta speță, faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea A.N.R.P., a obligației ce revine de fapt C.C.S.D.

Pârâta C.C.S.D., prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M. și excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din 22 septembrie 2003 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., pârâta a arătat că notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001 având drept obiect imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafață de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., cu mențiunea că, la dosarul aferent deciziilor nr. 34 și 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C.

Cluj-Napoca, nu există vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D. În acest context, sunt și prevederile pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, potrivit cărora „ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a C.C.S.D.

În aplicarea acestor prevederi, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 2/28 februarie 2006, iar potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului C.C.S.D. se vor împărți în două categorii, respectiv dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului C.C.S.D. înaintea de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Totodată, pârâta C.C.S.D. București a formulat și cerere de chemare în garanție a R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, în situația în care Comisia va cădea în pretenții, având în vedere faptul că emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în dosarul nr. 566/CC este condiționată de clarificare aspectelor legate de întinderea dreptului de proprietate al reclamantei V.R.

asupra terenului notificat, și de calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei K.M.M., aspecte în temeiul cărora a invocat excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 și nr. 35 din 22 septembrie 2003 și care au justificat remiterea dosarului nr. 566/CC către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca. Prin întâmpinarea depusă, pârâta R.A.T.U.C. Cluj Napoca, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de C.C.S.D. București ca neîntemeiată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 250/210 pronunțată în data de 8 iunie 2010 a decis următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., - a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M.

- a admis în parte cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele V.R. și K.M.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., - obligă pârâta C.C.S.D. să îndeplinească toate formalitățile legale preliminare necesare pentru emiterea deciziei și la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în dosarul 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Plevnei, jud. Cluj, înscris inițial în C.F. 16.085 Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. 2.4076, în suprafață de 3.901 m.p. Prin aceeași sentință a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele V.R.

și K.M.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., pentru lipsa calității procesual pasive, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1500 Ron cu titlu de penalități, pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a sentinței și până la executarea efectivă și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din 22 septembrie 2009 și 35 din 22 septembrie 2009 emisă de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta C.C.S.D. împotriva chematei în garanție R.A.T.U.C. Cluj-Napoca și a obligat pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a constat, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., instanța a constatat că este întemeiată,întrucât în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv există o procedură specială respectiv cea reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care-i conferă calitate procesuală în emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, C.C.S.D. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., aspectele esențiale pentru soluționarea excepției sunt indisolubil legate de cele utile soluționării fondului, așa încât vot fi soluționate concomitent.

Astfel, este relevant de enunțat faptul că, prin decizia nr. 34 din 22 septembrie 2003 emisă de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de către K.M.M. și în consecința s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire și plata a despăgubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, în limita sumei de 14.628,75 Euro, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj, cu suprafața utila de 975, 25 m.p. Dosarul în care s-a pronunțat dispoziția menționată anterior a fost comunicat A.N.R.P. Prin decizia nr. 35 din 22 septembrie 2003 emisă de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de către V.R. și în consecință s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire si plată a despăgubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, în limita sumei de 14.628,75 Euro, pentru imobilul înscris în C.F.

nr. 16085 Cluj, cu suprafața utilă de 975, 25 m.p. Dosarul în care s-a pronunțat dispoziția menționată anterior a fost comunicat A.N.R.P. Așadar, reclamanta K.M.M. este titulara unei decizii emise de către chemata în garanție R.A.T.U.C., având ca obiect o propunere de despăgubire pentru un imobil care nu poate fi retrocedat în natură, iar pârâta C.C.S.D. nu are competența de a analiza și cenzura în această etapă procedurală calitatea acestei persoane la despăgubire, ci exclusiv legalitatea respingerii cererii de retrocedare în natura a terenului, cu scopul de a reduce la minim cuantumul despăgubirilor prin echivalent pe care le va acorda Statul pentru bunurile preluate abuziv în perioada comunistă care nu mai pot fi restituite în natură.

Pe fondul cauzei, instanța a constat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantele fiind lezate în dreptul lor de a încasa despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, strada Plevnei, județul Cluj, înscris inițial în CF nr. 16085 Cluj-Napoca, transcris ulterior în CF nr. 24076 prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menționat. Arată instanța că reiese forte clar din actele depuse la dosar faptul că terenul vizat de notificarea reclamantelor este ocupat integral de construcțiile regiei locale de transport Cluj-Napoca.

Termenul „parțial” folosit de către regia de transport este explicat prin faptul că aceste elemente de construcții descrise (hale din beton, platforme betonate, rețele subterane) care aparțin autobazei de transport nu sunt amplasate exclusiv pe terenul în cauză, ele ocupând și terenul aferent altor numere topografice, revendicate la rândul lor. În baza acestor explicații, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate suspiciunile pârâtei C.C.S.D. privind legalitatea refuzului de restituire în natură, restituirea dosarului după câțiva ani în baza acestui motiv reprezentând o încercare de a justifica inacțiunea pe un interval de timp absolut nerezonabil.

Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor [(art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al legii nr. 247/2005)]. Odată primit dosarul atribuția C.C.S.D.

acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare [(art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005)]. În speță, reclamantele atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri. Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamante nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției. Cu privire la excepția de nelegalitate a celor două decizii emise de către R.A.T.U.C. Cluj în favoarea reclamantelor, instanța a reținut faptul că, potrivit normelor legale incidente din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza” (art. 4 din Legea 554/2004). Însă problema care se ridică în cauza dedusă judecății este aceea că instanța competentă pentru a analiza legalitatea dispozițiilor și deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu este instanța de contencios administrativ ci secția civilă a tribunalelor, conform dispozițiilor lipsite de echivoc ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă textul se referă doar la „persoana îndreptățită” este unanim admis de practica și doctrina judiciară că orice demers de anulare a actelor prin care sunt soluționate notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 se soluționează de instanțele civile, cu excepția acțiunilor formulate de Prefect în exercitarea tutelei.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta C.C.S.D. împotriva chematei în garanție R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, instanța a apreciat că obligarea acestei pârâte la emiterea actului administrativ nu dă naștere vreunui drept de regres, deoarece prin admiterea cererii de chemare în judecată pârâta este obligată exclusiv la îndeplinirea unei atribuții legale, care nu ar putea fi îndeplinită de către chemata în garanție și nici nu ar putea da naștere vreunei obligații de despăgubire în sarcina acesteia.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenții la plata unei sume de 1500 Ron zilnic cu titlul de penalități, instanța a reținut că în această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere este prematură, întrucât face abstracție de normele speciale din materia contenciosului administrativ și exclude dreptul autorității administrative de a se conforma hotărârii judecătorești în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancțiuni. În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța a obligat pârâta căzută în pretenții C.C.S.D. la plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 republicată și a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 precum și a dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a R.A.T.U.C. Cluj Napoca. Primul aspect vizează soluționarea greșită a excepției de nelegalitate a deciziilor nr. 34/2003 și nr. 35/2003 emise de chemata în garanție și respingerea nelegală a cererii de chemare în garanție formulată de recurentă. Se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece la soluționarea excepției de nelegalitate depindea de soluționarea dosarului de fond având ca obiect emiterea Titlului de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție se arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., în condițiile în care exista culpa chematei în garanție în ceea ce privește netransmiterea dosarelor complete către autoritatea recurentă în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Al doilea aspect de nelegalitate privește pe fond soluția dispusă de instanța de fond.

Este criticată soluția de admitere și de obligare a recurentei la îndeplinirea tuturor formalităților legale preliminare necesare emiterii deciziei și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile în care nu au fost respectate etapele procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și în normele metodologice de aplicare. Se arată că în condițiile în care dosarul reclamantei-intimate nu era complet, în cauză nu erau îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. La dosarul intimatei chemate în garanție a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar recurenta a depus concluzii scrise.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința pronunțată de instanța de fond este legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect a fost apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare excepția de nelegalitate invocată având ca obiect deciziile nr. 34/2003 și nr. 35/2003 emise de chemata în garanție. În raport de data emiterii, anul 2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în cauză sunt înlăturate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și având în vedere principiul stabilității și securității raporturilor juridice.

Cererea de chemare în garanție, în mod corect a fost respinsă deoarece în cauză nu erau îndeplinite condițiile art. 60 C. proc. civ. În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a admis, în parte acțiunea în condițiile în care erau îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece de la data emiterii dispozițiilor în baza Legii nr. 10/2001, anul 2003, a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de despăgubiri în raport de art. 6 din C.E.D.O. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 250 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.