ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5458/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.R.P. și C.S.S.D., solicitând obligarea acestora să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ½ parte din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul aferent acestora. A mai solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de penalități pe zi de întârziere în executarea sentinței, de la data rămânerii definitive și irevocabile până la executarea efectivă a acesteia.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul său privind acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 a fost înaintat C.S.S.D., care, deși era obligată la efectuarea evaluării și emiterea titlului de despăgubire a refuzat nejustificat să efectueze procedura administrativă prevăzută în acest act normativ. A mai precizat că alegerea aleatorie a dosarelor spre a fi soluționate conduce la nerezolvarea acestora în termen rezonabil, hazardul fiind acela care va opera și care va anula speranța soluționării cererii în termen rezonabil și previzibil. Prin întâmpinare, pârâta C.S.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că atâta vreme cât dosarul reclamantei nu a fost completat cu actele și informațiile solicitate nu se pune problema existenței vreunui refuz nejustificat de a se emite titlul de despăgubire.

Totodată, prin întâmpinare, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât, potrivit legii, nu are atribuții în ceea ce privește emiterea deciziei constând în titlul de despăgubire. Pârâta C.S.S.D. a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca prin primar, care a emis decizia în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 și care nu a comunicat informațiile privind cuantumul și dovada plății încasate anterior de reclamantă și nici cele privitoare la apartamentele propuse pentru măsuri reparatorii. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 71/2009 din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.

și a respins acțiunea față de aceasta. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei C.S.S.D. De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că H.G. nr. 361/2005, H.G. nr. 1068/2007 și Legea nr. 247/2005 nu prevăd obligația pârâtei A.N.R.P. de a emite decizii privind titluri de despăgubire și, pe cale de consecință, a stabilit că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a observat că dosarul reclamantei de acordare a despăgubirilor care a fost înaintat pârâtei C.S.S.D., nu era complet, întrucât nu conținea întreaga documentație necesară emiterii titlului de despăgubire și evaluării concrete.

Din probele administrate a rezultat că imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri aveau mai mulți coproprietari și că în anul 1999 au fost acordate despăgubiri, astfel că în cauză nu se poate reține existența refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei. Ca o consecință, în temeiul art. 64 C. proc. civ., s-a respins și cererea de chemare în garanție, reținându-se suplimentar că nici certificatul de moștenitor și nici actele de identitate nu se găsesc în posesia primăriei, ci a reclamantei. 3.Recursul declarat de S.E. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel a formulat recurs reclamanta S.E., indicând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta nu și-a structurat criticile formulate, în număr de 35, în motive de recurs, dar, din modul cum au fost enunțate rezultă că acestea vizează motivele expuse în continuare. A ) Instanța de fond a aplicat greșit legea. Recurenta arată că este nepermisă condiționarea realizării dreptului său de proprietate de dovedirea calității sale de succesor al unui presupus proprietar la momentul preluării abuzive. Invocă încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale precum și a art. 6 din aceeași Convenție. B ) Situația de fapt a fost greșit stabilită. Curtea de Apel a ignorat faptul că imobilul pentru care i se cuvin despăgubiri a trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.A.

și G.E. iar nu de la G.N., decedată la momentul naționalizării în lagărul de concentrare de la A. În cel mai rău caz, afirmă recurenta, C.S.S.D. ar fi trebuit să aibă în vedere că această pretinsă coproprietară deținea doar 1/10 din imobil și, ca atare, titlul trebuia emis pentru rest, neputându-se amâna la nesfârșit momentul emiterii deciziei privind titlul de despăgubire. C) Curtea de Apel nu a sancționat refuzul intimatei C.S.S.D. de a parcurge procedura administrativă într-un termen rezonabil. În dezvoltarea susținerii, recurenta a învederat că a formulat notificare în anul 2001, că dosarul său a fost înaintat la Comisie împreună cu dispoziția Primarului Municipiului Cluj-Napoca din 14 martie 2006 dar până în prezent nu s-a emis decizia de către C.S.S.D.

Criteriul aleatoriu de soluționare a dosarelor, introdus prin decizia din 28 februarie 2006 nu constituie o justificare pertinentă pentru neemiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil. 4. Întâmpinarea formulată de intimata Primăria Municipiului Cluj-Napoca Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 iunie 2009, intimata-chemată în garanție Primăria Municipiului Cluj-Napoca a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa capacității sale procesuale. Această intimată consideră că neavând personalitate juridică și, prin prisma prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, nu poate să figureze ca parte într-un proces.

5. Întâmpinarea formulată de intimata C.S.S.D. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 august 2009, intimata-pârâtă C.S.S.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ amintit. După ce a prezentat exhaustiv etapele pe care le parcurge un dosar până la emiterea deciziei, intimata a conchis în sensul că procedura administrativă nu se poate finaliza din culpa recurentei care nu a făcut dovada calității sale de moștenitor și după numita G.N.

(soția lui B.M.), „întrucât din cuprinsul C.F., precum și din încheiere reiese că la momentul preluării imobilului notificat acesta se afla în coproprietatea defuncților G.A., G.E., G.N.” De asemenea, intimata a mai susținut că din dosarul recurentei mai lipsesc copii de pe actele sale de identitate, de pe actele care îl privesc pe G.V., precum și „informații referitoare la cuantumul și dovada plății (ordinul de plată) despăgubirilor încasate, …, stabilite prin Hotărârea Consiliului Județean Cluj din 15 februarie 1999; informații în legătură cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii în echivalent”. Referitor la susținerile recurentei privind nesoluționarea dosarului său într-un termen rezonabil, această intimată a arătat că decizia din 28 februarie 2006 nu mai este în vigoare, fiind înlocuită cu decizia 16 septembrie 2008 potrivit căreia dosarele se transmit spre evaluare în ordinea înregistrării lor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul intimatei C.S.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota-parte care i se cuvine din despăgubirile acordate pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și terenul aferent, apartamente aflate în imobilul din Cluj-Napoca, str. E.I. și str. A.C., înscris inițial în C.F. Cluj. Pentru motivele expuse la pct. 1.2 al prezentei decizii, Curtea de Apel a considerat că refuzul este legal, în condițiile în care dosarul înaintat Comisiei nu era complet iar eforturile acestei entități în vederea întregirii documentației au rămas fără rezultat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a întâmpinărilor, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care succed. Imobilul situat în prezent la adresa poștală indicată anterior, având laturile pe două străzi diferite, compus din mai multe apartamente, a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de naționalizare, fiind menționat în anexă. Prin Hotărârea din data de 15 februarie 1999 Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, la art. 2, a dispus restituirea în natură a unuia dintre apartamentele din imobil – către S.E.

și celălalt coproprietar G.V. Pentru celelalte apartamente, care nu au putut fi restituite în natură, prin aceeași hotărâre s-au acordat despăgubiri în sumă de 263.980.598 RON, conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, despăgubiri plafonate valoric la momentul respectiv. În motivarea acestui act administrativ s-a reținut că imobilul a intrat în proprietatea statului în modalitatea arătată anterior și că cele două persoane care au solicitat măsuri reparatorii sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari în cotă de câte ½ fiecare, situație atestată și prin sentința civilă nr. 5870 din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Ulterior, în temeiul Legii nr. 10/2001, recurenta și celălalt coproprietar au formulat notificarea din 24 iulie 2001 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri în completarea celor stabilite prin Hotărârea din 15 februarie 1999 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989: „În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului”.

Prin dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri din data de 14 martie 2006 Primarul municipiului Cluj-Napoca a constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite, fiind moștenitorii foștilor proprietari tabulari și a reținut că „imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și a deciziunii din 3 septembrie 1959 a Sfatului Popular al orașului Cluj, de la G.A. și G.E.” Prin art. 1 din dispoziția menționată se propune „acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul aferent acestora din imobilul revendicat situat în str. E.I.

și str. A.C., în favoarea lui G.V. și S.E.” Dosarul aferent acestei dispoziții a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria municipiului Cluj-Napoca în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, unde a fost înregistrat sub nr. 17754/CC. Toate criticile formulate de recurentă în privința nerespectării termenului rezonabil de soluționare a dosarului său, grupate de Înalta Curte în cadrul motivului C) de recurs sunt vădit fondate. Intimata C.S.S.D., la fel ca în toate dosarele de acest tip, evită să indice data înregistrării dosarului pe care-l evocă doar prin raportare la un număr.

Prin acest procedeu nefiresc se încearcă a induce confuzie în privința momentului de la care îi incumbă obligația legală de a parcurge toate etapele procedurii administrative pe care le prezintă cu acuratețe în întâmpinare. În orice caz, având în vedere termenele impuse prin art. 16 din Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru predarea dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, este cert că dosarul recurentei a fost înregistrat la Comisie în prima jumătate a anului 2006. De la acest moment și până după înregistrarea cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel Cluj: 10 noiembrie 2008, intimata nu a făcut dovada că ar fi întreprins vreun demers în vederea soluționării dosarului.

Această pasivitate este culpabilă. Nu există nicio justificare rezonabilă și obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice natură, într-un interval de timp de peste doi ani. Evident că recurentei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 § 1 din Convenție, text care acoperă și etapa prealabilă acțiunii judiciare, atunci când aceasta constă într-o procedură administrativă obligatorie. Justificările intimatei sunt pur formale. Deși combate susținerile recurentei referitoare la decizia din 28 februarie 2006 prin care C.S.S.D. instituise un criteriu aleatoriu de selectare a dosarelor, afirmând că aceasta „a fost înlocuită” cu decizia din 16 septembrie 2008 în care ordinea înregistrării dosarelor primează, totuși intimata omite să explice care a fost criteriul pe care l-a aplicat în privința dosarului de față.

Și celelalte motive de recurs, prezentate la lit. A) și B), care combat hotărârea fondului sub aspectul aplicării legii, respectiv situației de fapt reținute, sunt fondate. Pentru că aspectele invocate se întrepătrund, pentru a evita o analiză trunchiată, Înalta Curte va proceda la examinarea lor concomitentă. Astfel, intimata și-a justificat refuzul de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, prin invocarea unor lipsuri ale dosarului, prezentate in extenso la pct. 1.5 al prezentei decizii. Atribuțiile sale, care prezintă relevanță în analiza de față, astfel cum sunt expuse la art. 16 alin. (4) și (5) din Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 vizează următoarele aspecte: „(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare ”. Înalta Curte constată, în baza dispoziției legale citate, că intimata C.S.S.D. nu are atribuțiile pe care și le-a arogat, și anume de a verifica modalitatea intrării imobilului în proprietatea statului ori de a stabili cine are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor. Singura atribuție legală se referă la „analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură” și, în această privință, în dosarul recurentei existau dovezi concludente, prezentate de Înalta Curte în preambulul pct. 11.1 de față.

Dar, mai mult decât atât, instanța de recurs observă că toate pretinsele lipsuri invocate conturează elementele excesului de putere al C.S.S.D., în sensul pe care art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme. Imobilul în discuție a intrat în patrimoniul statului prin naționalizare, fiind preluat de la G.A. și G.E., persoane în raport de care recurenta și numitul G.V. au calitate de succesori în cote egale de1/2. Această calitate le-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească, sentința civilă din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, situație în care intimata C.S.S.D. nu poate ajunge la o altă concluzie. Cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea Consiliului Județean Cluj din 15 februarie 1999 rezultă chiar din hotărâre iar dovada plății efective nu prezintă relevanță pentru intimată.

Cât privește „informațiile în legătură cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii prin echivalent”, solicitarea intimatei este atât de generică încât, practic, nici nu poate fi analizată. În fine, copiile de pe actele de identitate ale beneficiarilor despăgubirilor au fost cerute de intimată abia după ce a fost chemată în judecată și au fost depuse la dosarul primei instanțe. Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă C.S.S.D., Înalta Curte va menține soluția pronunțată de prima instanță întrucât între C.S.S.D. și Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu există un raport juridic generator al unei obligații de garanție sau despăgubire, după cum dispune art. 60 alin. (1) C. proc.

civ. Excepția lipsei capacității procesuale invocată din nou în recurs de partea chemată în garanție nu poate fi primită câtă vreme, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură funcțională care include și primarul, iar acesta reprezintă în justiție unitatea administrativ-teritorială, potrivit art. 21 alin. (2) din același act normativ. De altfel, cererea de chemare în garanție a fost formulată împotriva „Primăriei Municipiului Cluj-Napoca prin Primar E.B.”, intimata-pârâtă indicând explicit calitatea de reprezentant a primarului. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru toate considerentele expuse, la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) –(2) raportat la art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., precum și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea, obligând pârâta C.S.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota parte ce-i revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziției din 14 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Toate celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinței civile nr. 71 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în contradictoriu cu C.S.S.D., pe care o obligă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota parte ce-i revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziției din 14 martie 2006 emisă de primarul Municipiului Cluj Napoca. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2009.