ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5458/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5458/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal

și precizată ulterior, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.R.P.

și C.S.S.D., solicitând obligarea acestora să emită o decizie reprezentând titlul

de despăgubire pentru cota de ½ parte din apartamentele înstrăinate în baza

Legii nr. 112/1995 și pentru terenul aferent acestora.

A mai solicitat obligarea

pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de penalități pe zi de întârziere

în executarea sentinței, de la data rămânerii definitive și irevocabile până la

executarea efectivă a acesteia.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că dosarul său privind acordarea de despăgubiri în condițiile

Legii nr. 247/2005 a fost înaintat C.S.S.D., care, deși era obligată la efectuarea

evaluării și emiterea titlului de despăgubire a refuzat nejustificat să efectueze

procedura administrativă prevăzută în acest act normativ.

A mai precizat că alegerea

aleatorie a dosarelor spre a fi soluționate conduce la nerezolvarea acestora în

termen rezonabil, hazardul fiind acela care va opera și care va anula speranța soluționării

cererii în termen rezonabil și previzibil.

Prin întâmpinare, pârâta

C.S.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că atâta vreme

cât dosarul reclamantei nu a fost completat cu actele și informațiile solicitate

nu se pune problema existenței vreunui refuz nejustificat de a se emite titlul de

despăgubire.

Totodată, prin întâmpinare,

pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât,

potrivit legii, nu are atribuții în ceea ce privește emiterea deciziei constând

în titlul de despăgubire.

Pârâta C.S.S.D. a formulat

cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca prin primar,

care a emis decizia în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001

și care nu a comunicat informațiile privind cuantumul și dovada plății încasate

anterior de reclamantă și nici cele privitoare la apartamentele propuse pentru măsuri

reparatorii.

Apel

Prin sentința civilă

nr. 71/2009 din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios,

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

A.N.R.P. și a respins acțiunea față de aceasta.

A fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantă împotriva pârâtei C.S.S.D.

De asemenea, a respins

cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că H.G.

nr. 361/2005, H.G. nr. 1068/2007 și Legea nr. 247/2005 nu prevăd obligația pârâtei

A.N.R.P. de a emite decizii privind titluri de despăgubire și, pe cale de consecință,

a stabilit că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește fondul

cauzei, instanța de fond a observat că dosarul reclamantei de acordare a despăgubirilor

care a fost înaintat pârâtei C.S.S.D., nu era complet, întrucât nu conținea întreaga

documentație necesară emiterii titlului de despăgubire și evaluării concrete.

Din probele administrate

a rezultat că imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri aveau mai mulți coproprietari

și că în anul 1999 au fost acordate despăgubiri, astfel că în cauză nu se poate

reține existența refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei.

Ca o consecință, în temeiul

art. 64 C. proc. civ., s-a respins și cererea de chemare în garanție, reținându-se

suplimentar că nici certificatul de moștenitor și nici actele de identitate nu se

găsesc în posesia primăriei, ci a reclamantei.

3.Recursul declarat de

S.E.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel a formulat recurs reclamanta S.E., indicând motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta nu și-a structurat

criticile formulate, în număr de 35, în motive de recurs, dar, din modul cum au

fost enunțate rezultă că acestea vizează motivele expuse în continuare.

A

) Instanța de fond a aplicat

greșit legea.

Recurenta arată că este

nepermisă condiționarea realizării dreptului său de proprietate de dovedirea calității

sale de succesor al unui presupus proprietar la momentul preluării abuzive. Invocă

încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale precum și a art. 6 din aceeași Convenție.

B

) Situația de fapt a fost

greșit stabilită.

Curtea de Apel a ignorat

faptul că imobilul pentru care i se cuvin despăgubiri a trecut în proprietatea Statului

Român, în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.A. și G.E. iar nu de la G.N., decedată

la momentul naționalizării în lagărul de concentrare de la A.

În cel mai rău caz, afirmă

recurenta, C.S.S.D. ar fi trebuit să aibă în vedere că această pretinsă coproprietară

deținea doar 1/10 din imobil și, ca atare, titlul trebuia emis pentru rest, neputându-se

amâna la nesfârșit momentul emiterii deciziei privind titlul de despăgubire.

C)

Curtea de Apel nu a sancționat

refuzul intimatei C.S.S.D. de a parcurge procedura administrativă într-un termen

rezonabil.

În dezvoltarea susținerii,

recurenta a învederat că a formulat notificare în anul 2001, că dosarul său a fost

înaintat la Comisie împreună cu dispoziția Primarului Municipiului Cluj-Napoca

din 14 martie 2006 dar până în prezent nu s-a emis decizia de către C.S.S.D.

Criteriul aleatoriu de

soluționare a dosarelor, introdus prin decizia din 28 februarie 2006 nu constituie

o justificare pertinentă pentru neemiterea deciziei de despăgubire într-un termen

rezonabil.

de intimata Primăria Municipiului Cluj-Napoca

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 17 iunie 2009, intimata-chemată în garanție Primăria Municipiului Cluj-Napoca

a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa capacității

sale procesuale.

Această intimată consideră

că neavând personalitate juridică și, prin prisma prevederilor art. 77 din Legea

nr. 215/2001 a administrației publice locale, fiind o structură funcțională cu activitate

permanentă, nu poate să figureze ca parte într-un proces.

de intimata C.S.S.D.

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 31 august 2009, intimata-pârâtă C.S.S.D. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Intimata a arătat că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează

prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor

potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ amintit. După

ce a prezentat exhaustiv etapele pe care le parcurge un dosar până la emiterea deciziei,

intimata a conchis în sensul că procedura administrativă nu se poate finaliza din

culpa recurentei care nu a făcut dovada calității sale de moștenitor și după numita

G.N. (soția lui B.M.), „întrucât din cuprinsul C.F., precum și din încheiere reiese

că la momentul preluării imobilului notificat acesta se afla în coproprietatea defuncților

G.A., G.E., G.N.”

De asemenea, intimata

a mai susținut că din dosarul recurentei mai lipsesc copii de pe actele sale de

identitate, de pe actele care îl privesc pe G.V., precum și „informații referitoare

la cuantumul și dovada plății (ordinul de plată) despăgubirilor încasate, …, stabilite

prin Hotărârea Consiliului Județean Cluj din 15 februarie 1999; informații în legătură

cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii în echivalent”.

Referitor la susținerile

recurentei privind nesoluționarea dosarului său într-un termen rezonabil, această

intimată a arătat că decizia din 28 februarie 2006 nu mai este în vigoare, fiind

înlocuită cu decizia 16 septembrie 2008 potrivit căreia dosarele se transmit spre

evaluare în ordinea înregistrării lor.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

de drept relevante

Recurenta-reclamantă a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

refuzul intimatei C.S.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire

pentru cota-parte care i se cuvine din despăgubirile acordate pentru apartamentele

înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și terenul aferent, apartamente aflate în

imobilul din Cluj-Napoca, str. E.I. și str. A.C., înscris inițial în C.F. Cluj.

Pentru motivele expuse

la pct. 1.2 al prezentei decizii, Curtea de Apel a considerat că refuzul este legal,

în condițiile în care dosarul înaintat Comisiei nu era complet iar eforturile acestei

entități în vederea întregirii documentației au rămas fără rezultat.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a întâmpinărilor, precum și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care succed.

Imobilul situat în prezent

la adresa poștală indicată anterior, având laturile pe două străzi diferite, compus

din mai multe apartamente, a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului

de naționalizare, fiind menționat în anexă.

Prin Hotărârea din data

de 15 februarie 1999 Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii

nr. 112/1995, la art. 2, a dispus restituirea în natură a unuia dintre apartamentele

din imobil – către S.E. și celălalt coproprietar G.V.

Pentru celelalte apartamente,

care nu au putut fi restituite în natură, prin aceeași hotărâre s-au acordat despăgubiri

în sumă de 263.980.598 RON, conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, despăgubiri

plafonate valoric la momentul respectiv.

În motivarea acestui act

administrativ s-a reținut că imobilul a intrat în proprietatea statului în modalitatea

arătată anterior și că cele două persoane care au solicitat măsuri reparatorii sunt

moștenitori ai proprietarilor tabulari în cotă de câte ½ fiecare, situație

atestată și prin sentința civilă nr. 5870 din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Ulterior, în temeiul Legii

nr. 10/2001, recurenta și celălalt coproprietar au formulat notificarea din 24

iulie 2001 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri în completarea celor

stabilite prin Hotărârea din 15 februarie 1999 a Comisiei Județene pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995.

Potrivit art. 20

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989:

„În cazul în care imobilul

a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,

persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită

potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au

primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,

ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației,

și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului”.

Prin dispoziția de propunere

privind acordarea de despăgubiri din data de 14 martie 2006 Primarul municipiului

Cluj-Napoca a constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite,

fiind moștenitorii foștilor proprietari tabulari și a reținut că „imobilul revendicat

a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și a deciziunii

din 3 septembrie 1959 a Sfatului Popular al orașului Cluj, de la G.A. și G.E.”

Prin art. 1 din dispoziția

menționată se propune „acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite

în baza Legii nr. 112/1995, pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995

și pentru terenul aferent acestora din imobilul revendicat situat în str. E.I. și

str. A.C., în favoarea lui G.V. și S.E.”

Dosarul aferent acestei

dispoziții a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria municipiului

Cluj-Napoca în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, unde a fost

înregistrat sub nr. 17754/CC.

Toate criticile formulate

de recurentă în privința nerespectării termenului rezonabil de soluționare a dosarului

său, grupate de Înalta Curte în cadrul motivului

C)

de recurs sunt vădit

fondate.

Intimata C.S.S.D., la

fel ca în toate dosarele de acest tip, evită să indice data înregistrării dosarului

pe care-l evocă doar prin raportare la un număr.

Prin acest procedeu nefiresc

se încearcă a induce confuzie în privința momentului de la care îi incumbă obligația

legală de a parcurge toate etapele procedurii administrative pe care le prezintă

cu acuratețe în întâmpinare.

În orice caz, având în

vedere termenele impuse prin art. 16 din Capitolul V al Titlului VII al Legii

nr. 247/2005, pentru predarea dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, este cert că dosarul recurentei a fost înregistrat la Comisie în

prima jumătate a anului 2006.

De la acest moment și

până după înregistrarea cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel Cluj: 10

noiembrie 2008, intimata nu a făcut dovada că ar fi întreprins vreun demers în vederea

soluționării dosarului.

Această pasivitate este

culpabilă.

Nu există nicio justificare

rezonabilă și obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice

natură, într-un interval de timp de peste doi ani.

Evident că recurentei

i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 § 1 din Convenție,

text care acoperă și etapa prealabilă acțiunii judiciare, atunci când aceasta constă

într-o procedură administrativă obligatorie.

Justificările intimatei

sunt pur formale.

Deși combate susținerile

recurentei referitoare la decizia din 28 februarie 2006 prin care C.S.S.D. instituise

un criteriu aleatoriu de selectare a dosarelor, afirmând că aceasta „a fost înlocuită”

cu decizia din 16 septembrie 2008 în care ordinea înregistrării dosarelor primează,

totuși intimata omite să explice care a fost criteriul pe care l-a aplicat în privința

dosarului de față.

Și celelalte motive de

recurs, prezentate la lit. A) și B), care combat hotărârea fondului sub aspectul

aplicării legii, respectiv situației de fapt reținute, sunt fondate.

Pentru că aspectele invocate

se întrepătrund, pentru a evita o analiză trunchiată, Înalta Curte va proceda la

examinarea lor concomitentă.

Astfel, intimata și-a

justificat refuzul de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, prin invocarea

unor lipsuri ale dosarului, prezentate in extenso la pct. 1.5 al prezentei decizii.

Atribuțiile sale, care

prezintă relevanță în analiza de față, astfel cum sunt expuse la art. 16 alin. (4)

și (5) din Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 vizează următoarele

aspecte:

„(4) Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2)

în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei

Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în

care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care

acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare

”.

Înalta Curte constată,

în baza dispoziției legale citate, că intimata C.S.S.D. nu are atribuțiile pe care

și le-a arogat, și anume de a verifica modalitatea intrării imobilului în proprietatea

statului ori de a stabili cine are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea

despăgubirilor. Singura atribuție legală se referă la „analizarea legalității respingerii

cererii de restituire în natură” și, în această privință, în dosarul recurentei

existau dovezi concludente, prezentate de Înalta Curte în preambulul pct. 11.1 de

față.

Dar, mai mult decât atât,

instanța de recurs observă că toate pretinsele lipsuri invocate conturează elementele

excesului de putere al C.S.S.D., în sensul pe care art. 2 lit. h) din Legea nr.

554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Imobilul în discuție a

intrat în patrimoniul statului prin naționalizare, fiind preluat de la G.A. și G.E.,

persoane în raport de care recurenta și numitul G.V. au calitate de succesori în

cote egale de1/2. Această calitate le-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească,

sentința civilă din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, situație în care intimata

C.S.S.D. nu poate ajunge la o altă concluzie.

Cuantumul despăgubirilor

stabilite prin Hotărârea Consiliului Județean Cluj din 15 februarie 1999 rezultă

chiar din hotărâre iar dovada plății efective nu prezintă relevanță pentru intimată.

Cât privește „informațiile

în legătură cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii prin

echivalent”, solicitarea intimatei este atât de generică încât, practic, nici nu

poate fi analizată.

În fine, copiile de pe

actele de identitate ale beneficiarilor despăgubirilor au fost cerute de intimată

abia după ce a fost chemată în judecată și au fost depuse la dosarul primei instanțe.

Referitor la cererea de

chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă C.S.S.D., Înalta Curte va menține

soluția pronunțată de prima instanță întrucât între C.S.S.D. și Primăria Municipiului

Cluj-Napoca nu există un raport juridic generator al unei obligații de garanție

sau despăgubire, după cum dispune art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția lipsei capacității

procesuale invocată din nou în recurs de partea chemată în garanție nu poate fi

primită câtă vreme, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură

funcțională care include și primarul, iar acesta reprezintă în justiție unitatea

administrativ-teritorială, potrivit art. 21 alin. (2) din același act normativ.

De altfel, cererea de

chemare în garanție a fost formulată împotriva „Primăriei Municipiului Cluj-Napoca

prin Primar E.B.”, intimata-pârâtă indicând explicit calitatea de reprezentant a

primarului.

pronunțate

Pentru toate considerentele

expuse, la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) –(2) raportat la art. 304

pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., precum și al art. 20 din Legea nr. 554/2004

se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea,

obligând pârâta C.S.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru

cota parte ce-i revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziției din

14 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Toate celelalte dispoziții

ale sentinței vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta S.E. împotriva sentinței civile nr. 71 din 18 februarie 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea în contradictoriu cu C.S.S.D., pe care o obligă să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota parte ce-i revine reclamantei

din imobilele care fac obiectul dispoziției din 14 martie 2006 emisă de primarul

Municipiului Cluj Napoca.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2009.